Prohab

Din nou la Iasi; cu treaba, target clar : miercuri seara am livrare ! Restul nu mai conteaza !
« Esti descheiat la prohab.... » imi arata Tavi.
« Ah….aaaa…ah…aaaaaaa … ba nu, mi s-au rupt pantalonii «
Si chiar asa este. Bucata de stofa pe care e prins fermoarul s-a descusut si acum, desi fermoarul e inchis, prohabul meu pare desfacut. Ok. E bine ca stiu. Si acum ? E marti, abia joi plec la Bucuresti ; pantaloni de schimb bineinteles ca nu am ; pot sa-mi cumpar altii, dar diseara, daca am timp ; sau pot sa-i cos !
« Fetele, cine ma ajuta si pe mine cu o ata si un ac ? » intreb in camera de lucru unde se lucreaza intens.
« De care ata ? »
« De cusut. »
« Ce culoare ? »
« Culoarea pantalonilor :) »
« Ok, iti aduc maine » spune Elena.
Si mi-a adus a 2-a zi, o papiota cu 2 ace. Am mers in baie … si … am cusut. Si chiar mi-a iesit! Am cusut fermoarul la loc, am dat papiota si acele inapoi Elenei si am livrat proiectul in seara aia. Pantalonii, o sa-i arunc cand ajung la Bucuresti
… sau poate nu …
de ce sa-i arunc ?
Sunt pantalonii norocosi…sau poate prohabul e norocos…

Carte de credit

In octobmrie e nunta varului meu. O sa ma duc, normal ; o sa dau bani ca toata lumea, normal ; o sa-l ajutam cu totii sa se integreze in clasa oamenilor insurati. Da’ doar bani, e cam banal…ma gandesc si la un cadou ; si cum e innebunit dupa masini, cadoul cel mai potrivit ar fi un BMW sportiv si agresiv cum ii place lui ; inchiriat doua zile, la ce va gandeati !?!

Perfect ! Am decis ! Acum sa caut; unde? Pe net; e cel mai la indemana si comod; sun la prima firma de inchirierei auto gasita…nu au BMW, nici macar o masina sport ; a doua, la fel ; a treia, similar ; www.bavariarent.ro! Asta e ! Si bavaria, deci au BMW, si rent, dechi inchiriaza, si online, deci simplu si eficient ! Sun sa vedem ce au …
« Buna ziua. Ma numesc Mihai Ionescu. As vrea sa inchiriezi o masina si as dori sa stiu ce oferta aveti … »
« Trebuie sa aveti card de credit ca sa inchiriati de la noi ! »
« Da, inteleg, dar as vrea sa stiu ce masini si ce preturi aveti”
« Da, va spun, dar trebuie sa aveti card de credit ca sa inchiriati de la noi »
« OK. Spuneti-mi, ce masini aveti ! »
Am continuat discutia cu domnita, am aflat ca nu asa multe masini, doar o masina sport, decapotabila, dar care nu se stie cat mai e disponibila fiindca e la vanzare ; viitorul cumparator sigur trebuie sa aiba carte de credit ! altfel nu poate citi anuntul de vanzare scris cu un nepretuit Arial de 10 ; asta nu mi-a spus-o, dar sigur e asa !

John

E francez. Si a studiat in Anglia.
"Qu'as-tu étudié ?"
Nu mai tin minte cum mi-a zis in franceza; cert e ca a studiat modul de lucru in hoteluri si restaurante. Iar engleza vorbeste ca toti francezi: stalcit si schimonosit.
Dar are servirea in sange. Si-a cultivat-o excelent si o practica de exceptie.
"Où habites-toi ?"
"Ici, dans l'hotel."
"Dans l'hotel?"
"Oui. Je partage la chambre avec un cusinier."
Si nu pare sa-l deranjeze deloc.
E mereu vesel, zambitor, imi ofera mereu o cafea, o bere fara alcool, ma saluta, ma intreaba ce mai fac, imi face discount, e distant cand e nevoie.
E Jonh. Sau Jean. Nu conteaza. E el!
"Bonne soirée, monsieur Ionescuu!"

In fata casei

Imi place toamna . La fel de mult cum imi place si primavara. Vara imi place si mai mult, dar iarna e favorita mea : vin fiert, schi, sorici, zapada…dar nu despre asta vroiam sa vorbesc. Eram la toamnă ; de fapt, eram toamna, toamna asta, chiar azi. Eram in fata blocului si ma pregateam sa descui usa, plin de bagaje : rucsac cu haine, plasa cu mancare de la mama, cos cu fructe de la mama Florianei, bax cu apa plata pentru adaparea sufletelor insetate. In timp ce ma pregateam sa infig cheia mica in broasca normala a usii imense de la blocul meu, am vazut cu coada ochiului, in dreapta mea, un muncitor de la REBU care privea cosul cu fructe. M-am gandit : ce ar fi sa-i dau un mar ? Nici nu am apucat sa termin de gandit …« Nu aveti sa-mi dati niste bani ? »
« Bani nu am, dar iti dau un mar »
« A…multumesc »
« Ai copii ? »
« Da, am. 4. Pentru ei vreau bani, sa le iau de mancare »
« Ia toate merele astea » si i le-am dat pe toate, 5-6 cred ca erau; am scotocit in plasa cu mancare:
« Ia si cutia asta » si i-am intins o cutie cu friptura de pui ;« Multumesc boierule » si si-a vazut de drum muscand cu pofta dintr-un mar.

Friptura la Metro

Imi place la Iasi; imi place vorba moldoveneasca care ma amuza, imi plac oameni hotarati in incrancenarea lor, imi plac fetele frumoasa care isi etaleaza nurii pe Copou, imi place seara sa ma plimb pe Stefan prin lumina obscura de la Sf. Parascheva ; imi place mancarea grea cu tochituri si sosuri stinsa cu un vin negru de Cotnari.
Dar cateodata nu-mi place la Iasi! Nu-mi place inversunarea oamenilor in probleme aparent marunte ce pare sa cuprinda tot universul lor interior … nu-mi place stilul siret de-a te face de 50 de lei sau 100 de euro ; nu-mi place cum printul si cersetorul merg la mall sa vorbeasca la telefon in sala de cinema ! Si’ mai nou nu-mi place friptura de vita ! Ca e scumpa al dracu’ !
Eram la hotel si am comandat friptura de vita. Cand m-am uitat in meniu, 45 de lei !!!! portia de 150 de grame ! Mi-a cazut fata si dupa ce am pus-o la loc am chemat pe baiat si am comandat altceva.

« De ce e asa de scumpa ? Are ceva special ? »
« Nu, dar s-a scumpit carnea de vita la Metro. »

Aha ! Deci Metro e de vina ! Ai dracului de nemti ! Vin ei la noi in tara sa ne scumpeasca carnea de vita sa nu mai poata omul sa manance linistit o bucata de friptura. O sa-i scriu personal domnului Tiriac sa nu mai scumpeasca domne’ produsele alea. Ca maine aud ca si berea s-a scumpit la Metro, si kilul de cascaval, si cauciurile la masina, si prezervativele, si litru de benzina, si biletul de tren, si poate poimaine vrea sa scumpeasca si TVA-ul si CAS-ul.

M-am multumit cu friptura de porc si bere fara alcool. Bere am luat doua, ca era super oferta si poate maine se scumpeste la Metro si nu mai apuc.

Artist in tren

„…gabriel, liniuta jos, balasa”
„ai legatura cu …?”
„da, sunt din aceeasi familie”
„aha, frumos; si ce iti e? bunic, unchi ?”
„bunicul meu a fost var cu el”
„deci iti e unchi; deci cristian_balasa....”
„la yahoo.com”
Si am vorbit despre Sabin Balasa. Despre expozitia lui de la universitatea din Iasi. Am vorbit si de muzica, si de tablourile Florianei pe care i le-am aratat din galeria de poze de pe Picassa
„Ok, trimis. Astept vesti de la tine cand ai vreo expozitie prin Bucuresti”
Si am continuat discutia cu Gabriel inca 5 minute dupa care s-a retras politicos si m-a lasat sa lucrez.