Cyprus, 4th

Ultima zi in Cipru … sunt dupa ultima zi in Cirpru, la 10 seara, in aeroportul de la Larnaca, asteptand sa inceapa inregistrarea pentru cursa de Bucuresti. Foarte frumoasa ziua asta de la sfarsit. A fost condimentul savuros care a dat valoare intregului sejur de 4 zile in Cipru … dar sa ma intorc la relatare …

Ultima zi in Cipru, ne-am trezit in jur de 7 jumatate amandoi si eu am pornit in cautare de bancomat. Cardurile personale nu mai functionasera cu o seara inainte la hotel, platisem folosind cardul firmei si am vrut sa vad daca pot scoate totusi bani. Nu a mers, am scos bani tot de pe contul firmei si m-am intors la micul dejun. Am vazut pe drum o Banca Transilvaniei, probabil pentru romanii prezenti in numar foarte mare in Cipru.

Am luat un mic dejun foarte bun la hotelul Atlantis Oasis din Limassol! Branza buna, multe fructe, ceva carnati traditionali, paine prajita si suc proaspat de portocale …

“Uite, Sfantu’ Lazarus, biserica pe care am vizitat-o azi in Larnaca, e biserica unde a fost ingropat Lazar, cel pe care l-a inviat Isus Hristos”, imi spune Floriana care citeste langa mine detalii dintr-un ghid despre Cipru.

… dupa care am iesit in curtea interioara din spate, la piscina si la soare. Am stat vreo 2 ore la piscina, am facut baie de vreo 2-3 ori, ne-am bucurat de soare dar si de umbra palmierilor, Floriana s-a odihnit iar eu am scris povestea primelor zile si am incarcat pozele. Dupa un dus rapid in camera, strans bagaje si check out, ne suiam in masina. Nu aveam tinta clara, asa ca Floriana, cu harta in mana, a venit imediat cu 2 propuneri. Prima prevedea juma’ de zi in Limassol, o iesire la mare si ceva masa de peste catre seara, a doua plimbare cu masina, peisaj cipriot, aceeasi iesire la mare si mancare de peste. Am ales-o imediat pe a doua si am pornit.

Am iesir rapid din Limassol, am inceput sa urcam pe muntele arid, presarat ici-colo cu arbusti si tufisuri uscate, cu tinta precisa Trodos. Ce vroiam sa vedem acolo? Nu ne era prea clar, si nici acum, dup a ce l-am vizitat, nu ne e. Dar aparea pe harta marcat cu steluta, era pe munte si presupunea parcugerea unui traseu interesant. Si asa a si fost. Excursia pana la Trodos a fost foarte frumoasa. Un drum ingust si foarte liber, pe care foarte rar trecea vreo masina, cu serpentine dure, ‘road bent’ dupa cum aparea pe unele semne de circulatie, cu peisaj montan Cipriot, adica ceva conifere, grupate din cand in cand in palcuri mai mari de 20-25 de copaci. Si racoare! Din ce in ce mai racoare! Am plecat de la 30 de grade in Limassol si am ajuns sus, dupa aproximativ o ora de mers, la 25 de grade.

Ajunsi sus nu am avut mare lucru de facut, dar ne-am bucurat de fiecare moment. Pitstop la un chiosk din apropierea parcarii, unde un vanzator cipriot ne-a oferit trufe, vin de casa alb si rosu, sugiuc si tot felul de dulciuri placut mirositoare si aromate. Dupa ce am gustat din toate, am cumpara 3 cutii de fructe uscate sa le mancam drept suveniruri acasa. Masa la o terasa, de fapt la singura terasa de acolo. Chelnerul era roman bineinteles ! Am mancat o salata greceasca si un fel de mancare cu multa carne de oaie. Bun, dar nu ceva special. Ne-a tinut insa de foame pana seara. O plimbare prin padure, de vreo 25 de minute, pe o carare bine marcata, pavata in mare parte cu piatra. Si cam asta a fost excursia de la Trodos.

Am hotarat apoi sa mergem catre mare, pe alt drum, sa ne oprim la Zigy, un oras port recomandat de Matei pentru mancarea foarte buna, sa dam o tura si prin Larnaca, pentru cateva suveniruri.  Programul a fost in mare cel stabilit, doar ca nu neaparat in aceasi ordine, cu aceleasi obiective si la fel de interesant. A fost mai interesant!

Am coborat catre mare, catre sud, pe alt drum decat cel pe care urcasem dimineata. Doar pana la un punct insa, unde drumul era stricat, sau in lucru, sau ambele, si am fost nevoiti sa trecem tot pe la Limassol. Am luat-o apoi catre vest, pe malul apei, am trecut prin satul si pe langa portul Zigy, am vazut o terasa cu potential de cina si ne-am oprit al aproximativ 5 km dupa. Intr-un golfulet foarte pitoresc, linistit, cu o plaja cu nisip negru de parca era marcat cu cerneala pestelui mancat de mine cu o zi inainte. Am stat aici vreo juma’ de ora, am facut o baie, ceva poze si ne-am relaxat la soare.

Next target, Larnaca. Am crezut ca mergem aici doar sa cumparam suveniruri. Dar am stat toata seara! Am parcat masina chiar langa malul apei, la 5 minute de mers pe jos de locul unde mancasem in prima seara, am facut o plimbare lunga pana in partea cealalta a falezei, serpuind intre stradutele cu magazine si cafenele si faleza cu ultimii inotatori ai zilei, am cumparat suveniruri si ne-am intors sa mancam la restaurantul de pe maul apei, cel langa care parcasem si masina.

Masa a fost bomboana de pe tortul Cipriot. Fish Meze! Am intrebat cum se spune pe limba lor dar nu am tinut minte din pacate, asa ca o sa pastrez Fish Meze! Ce e fish Meze asta de fapt? O masa foarte satioasa, cu foarte multe feluri de peste, pe care era musai sa o comandam pentru 2 persoane dar din care nu am putut manca nici jumate. Am avut asa: antreul cu 2 tipuri de icre, 2 tipuri de humus, salata verde, masline si muraturi. Apoi primul fel de peste. Imi amintesc acum doar tocanita de creveti, rulorile de peste, crevetii prajiti si, bineinteles, calamarii proaspeti prajiti. Apoi al doilea fel de peste, peste prajit. Erau vreo 4 farfurii, pline cu tipuri diferite de peste prajit, si o farfurie de cartofi prajiti al carui sens nu prea l-am inteles, drept pentru care nu ne-am atins de ei. Credeam ca e tot! Dar nu! A mai venit si ultimul fel! 3 farfurii cu peste fript. Caracatita pe o farfurie , sepie de o alta si un peste al carui nume imi scapa acum pe o a treia farfurie. Am cerut si un pahar de vine pentru ca ne era imposibil sa mancam peste fara asa ceva si am gustat putin din fiecare pentru ca mai mult evident nu aveam cum. Foarte bun Fish Meze. Si foarte mult. Cand am cerut nota chelnerul, care a fost dragut si ne-a facut si o poza, ne-a spus ca ne ofera si un desert din partea casei. Era clar ca nu mai puteam asa ca am cerut din nou o cafea locala. Ne-a adus si cafeaua si prajiturile, un fel de gogosi, sau placinte prajite cu o branza ce semana cu urda, foarte uleioase si extreme de gustoase. Nu am mai putut decat sa gustam din ele, iar eu sa beau cafeaua. Care a fost tot din partea casei, evident! Nota de plata a fost doar 48 de euro pentru festinul de mai sus, la care am adaugat si 2 beri Keo, mari de 650 de ml.

Am plecat mult prea satui si obositi, am ajuns dupa 15 minute la aeroport, am lasat masina inchiriata si am demarat asteptarea avionului. Eu jucandu-ma cu pozele si scriind povestile din Cipru, sotia dormin linistita langa mine. Kali nihta!

Cyprus, 3rd

Ne-am trezit, am strans bagajul, ne-am suit in masina si am pornit! Catre vest! Cu tinta precisa Paphos, in partea de vest a insulei, dar fara un traseu stabilit. Am oprit la o benzinarie, am luat 2 sticle de suc si o harta si am mers mai departe. Floriana tocmai vazuse o cetate pe varful unui deal si am hotarat sa mergem acolo. Nu a fost asa de usor de ajus pentru ca nu aveam sistemul de navigatie functional, harta nu era asa de detaliata si, cel mai dificil punct dintre toate, ne era foarte foame! Nu mancasem dimineata hotarati sa mancam undeva pe traseu si era deja zece si jumatate. A fost o reala problema cu masa, mai ales pentru Floriana a carei sarcina isi cerea portia de energie de dimineata, asa ca la un moment dat, exasperat de starea Florianei care mai avea putin si plangea de foame, am hotarat sa renuntam la cetatea din varf de deal, sa ne intoarcem pe autostrada si sa gasim ceva de mancare. Am gasit dupa vreo 10 minute un McDonalds, unde am mancat un McGreek si o salata tot gereceasca. A fost o usurare dupa aia.

Energia si pofta de calatorie revenisera imediat asa ca am stabilit sa mergem catre Lefkara, un sat aflat tot pe varful unui deal, inconjurat de peisajul arid tipic cipriot, marcat ca punct de belvedere pe harta cumpara de la benzinarie. A fost o experienta foarte frumoasa Lefkara. Era intr-adevar o asezare cipriota de munte, foarte civilizata insa, cu stradute foarte inguste unde abia avea loc Fordul nostru Fusion, cu case albe construite din piatra, cu obloane de lemn viu colorate, cu femei ce stateau  la umbra caselor si brodau diverse elemente ornamentale sau de imbracaminte, cu vreo 3-4 sedii de banci, cu foarte multa reclama la berea locala Keo si un spirit comercial ce ne-a adus aminte de Egipt … “Hello my friend! Where are you from?” … si ne prezentau apoi dantelariile lor, toate reduse bineinteles, toate la un pret special. Asta era spiritual locului: broderii de dantela si argintarii vandute de batrane ce stateau linistite la umbra caselor lor albe.

Am coborat apoi pe alta parte catre autostrada, am depasit Limasolul (Lemesos cum spun localnicii), am trecut pe langa pietrele Afroditei pe care am stabilit sa le vedem in detaliu la intoarcere, am schimbat soferul pentru ca Floriana vroia sa conduca si ea masina cu volanul pe dreapta si am ajus in jur de ora 13 la Paphos. Aici ne-a placut! Chiar foarte mult. Am vizitat fortul vechi din port, am mancat din nou, pentru a 5-a oara cred, fructe de mare excelente, serviti fiind, din nou, de o romanca, care era foarte fericita in Cirpru. Spunea ca e maritata cu un sirian, are casa, stabilitate, si un salariu de 1200 de euro daca imi amintesc bine. La restaurant am ajunsi trimisi de un alt roman, care era chelner la o cafenea, si care ne-a recomandat sa merge sa mancam la Theo. Si a fost foarte bine! Am mancat excelent! Floriana peste prajit, un peste cu o nuanta rosie, de marimea unui guvid, foarte aromat, eu ink fish, un fel de calamar, cu o aroma speciala si o culoarea inchisa, facut la gratar.  Bun! Din nou foarte bun! Am luat din nou o cafea locala foarte aromata si am plecat extreme de relaxati.

Urmatoarea oprire a fost  pe faleza din Paphos, in fata unui hotel special pentru turisiti englezi, unde am inchiriat cu 7 eur 2 sezlonguri si o umbrela pe iarba, chiar in fata hotelului, la 10 metrii de mare. Am facut baie, am dormit cam 30-40 de minute, ne-am odihnit bine si am plecat catre parcarea din apropiere unde lasasem masina. Ne-a placut la Paphos. Mancare buna, servicii cum trebuie, mare foarte frumoasa si curata, lume relaxata si atmosfera placuta pentru o vacanta la mare. Reiau acum cu un ochi paragraful scris despre Paphos si imi dau seama ca e destul de scurt, desi acolo ne-am simtit de departe cel mai bine din toate excursia in Cipru. Probabil ca de asta e si asa scurt paragraful. Nu am facut neaparat ceva special acolo, doar ne-am simtit bine!

Am plecat apoi catre Limasol, cu pitstop la pietrele Afroditei. Nu atat pietrele au fost ceva deosebit, cat drumul pana la Limasol, pe coasta, trecand pe langa o baza miltara britanica, in dreapta avand mereu marea foarte frumos colorata si inconjurati mereu de peisajul arid mediteranean. Am oprit si la pietrele Afroditei, am facut cateva poze doar si am mers mai departe.

Ziua s-a incheiat la Limasol, unde ne-am cazat la hotelul Antlantis, hotelul frumos, curat, cu o pisina superba unde scriu acum randurile astea, si cu o masa in centru vechi al Limasolului, langa portul vechi, care a fost o mare dezamagire. Un centru vechi ca un santier, cu strazi desfudate, pline de schele si prafuite, cu 2-3 terase din care am ales una sa mancam. Florian salata locala, unsa cu ulei de masline si foarte savuroasa, eu Grilled Meze, 4 frigarui mici de carne, fiecare diferita, porc, pui, vita si oaie, o bucata de branza la grata si 2 beri Keo mici. Nu ne-a placut nici centrul Limasolului nici Grill Meze, dar incercam si azi sa vedem daca avem aceeasi impresie!

Randurile astea le scriu la recetia hotelului din Limasol, suntem pe picior de plecare, Floriana studiaza harta si ma asteapta sa termin, dau Crt-S si inchid postul despre Paphos, Limasol si a treia zi in Cipru.

Cyprus, 2nd

Trezirea a fost foarte moale, pe la 7 si ceva dimineata, dupa un somn foarte lung de peste 9 ore. Nu mai dormisem de foarte mult timp 9 ore intr-o singura noapte! Am coborat sa cumpar un suc si un adaptor de prize, am scris rezumatul detaliat al primei zile de Cipru, am reintregit echipa cu sotia somnoroasa si am …

… vreau sa fac o pauza aici. Pauza de relatat de fapt, vreau sa scriu si altceva. Despre Cipru pur si simplu. Nu despre ce am facut, la ce ora, ce a urmat dupa aia si asa mai departe. Vreau sa scriu despre ce sentimente imi provoaca Cipru. Imi place in Cipru! Imi place pentru ca simt aici oameni calzi, apropiati de noi ca structura, cu aceleasi metehne si … nu stiu ce vroiam sa scriu! E clar! Am dormit din nou prea mult si creierul odihnit prea tare nu stie exact ce vrea. Ma intorc la relatare, e mai sigur asa …

… plecat spre faleza sa mancam. Am gasit o tesara deschisa, terasa cu canapele si mese in stilul cluburilor de la Mamaia de acum 6-7 ani (nu stiu cum e acum la Mamaia, probabil ca la fel), deschisa totusi la 8 dimineata, unde am macat foarte bine, satios si mult. Eu Cyprus Breakfast, un fel de Full English Breakfast, dar fara fasole si cu un carnat de oaie specific cipriot, sotia o salata greceasca, unsa cu ulei de masline, presarata cu feta si masline mari. Mai spun o data: ne-a placut!

Am luat-o apoi catre est, pentru a face prima oprire la Nissi Beach. Aici era un golfulet retrast, cu apa limpede si valuri putine, cu aceeasi turisti rusi si englezi ca si la Agia Napa. Semana intr-o oarecare masura cu Hanauma Bay din Hawaii, pastrand proportiile marketingului American versus cel Englezesc. Am facut o baie, am stat ceva la soare, si cred ca dupa maxim o ora jumate am ridicat ancora din Nissi Bay catre Agia Napa. Aici am parcat masina in acelasi loc ca si cu o zi inainte, am remarcat un restaurant  chiar langa port unde vom manca la pranz si ne-am imbarcat pe Yellow Submarine, pentru care cumparasem deja bilete de Sambata.

Ne-a placut plimbarea cu vaporasul foarte mult! Pe scurt, ce am facut: am plecat cu vaporasul din port, am mers aproximativ 300 de metrii in larg, ne-am intors apoi catre mal, am oprit aproape de coasta stancoasa; un scafandru ne-a tinut un spectacol in care a hranit pestii, am facut snorkeling, am mers in grup pana pe mal unde ne-am aventurat prin grotele sapate de apa si ne-am intors inot la barca. Ce ne-a placut: atmostfera calda si marinareasa de pe vas, puntea de jos a vasului, scufundata 2 metrii sub apa, de unde puteam vedea pestii si spectacolul scafandrului prin niste geamuri rotunde, exact ca cele de pe submarine, excursia prin grotele de pe mal, unde a trebuit sa ne strecuram prin spatii mici, pe sub stanci, pe intuneric uneori. La sfarsit am adaugat si un strop de adrenalina pura cu o saritura de pe stanci, de la 14-15 metrii dupa cum mi-a spus scafandrul. La final: eram arsi de soare, obositi, relaxati, sarati in toate zonele expuse de apa din Mediterana si cu o foame de lup de mare!
Am deci sa mancam, la restaurantul ales cu 3 ore in urma. Si am mancat, din nou foarte bine, peste foarte bun si bine facut. Eu baby calamari, prajiti, cu cartofi prajiti, salata verde si 3 beri Keo, Floriana tot ceva calamari, dar care aveau alt nume, fripti insa, cu un cartof mare la cuptor. Am luat si ceva tzatzichi, o cafea la ibric si am spus ‘pa’ plajelor din Agia Napa. Mi-am amintit ca am omis din relatare un episod petrecut inainte de imbarcarea pe vaporas, cand ne-am oprit la o terasa sa bem un suc (aka bere eu si o inghetata Floriana) si am avut parte de o chelnera romanca. Multi romani in Cipru, in special chelneri si muncitori in constructii din cate spuneau cei care i-am intalnit.

Dupa masa cu calamari de la Agia Napa a urmat o oprire scurta la Capo Greco, unde am parcat masina pe varful unei coline, am facut ceva poze cu marea, cu insula care se vedea foarte frumos de sus, am folosit toaleta traditionala turceasca disponibila in parcare, si am plecat catre Famagusta, lasand in urma un mare nor de praf alb.

Famagusta a fost o intreaga aventura. Si nici macar nu am reusit sa o vizitam! Partea palpitanta a inceput cu drumul pana acolo. GPS-ul nu vrut sa functioneze, dar ne-am zis ca oricum ne-am descurcat fara pana acum, o sa mergem si de data asta la fel. Doar ca ne-am incurcat putin, nu stiu exact cum si unde. Tot pe drum am constat ca aerul conditionat din masina si cel fierbinte de afara, statul dimineata la soare, oboseala acumlata pe vapor si sub apa, toate au reusit sa-mi creeze un somn extrem de puternic. Pe care l-am contracarat cu exercitii de dezmortire si genoflexiuni la marginea drumului.  Tot pe drum am intalnit un incediu de padure, unde 2 masini de pompieri blocau strada, un politist avea grija ca noi sa ocolim zona periculoasa si fumul gros se vedea de la cativa KM distanta. Dar am ajuns si la Famagusta! Fac o paranteza aici. In drumul pana la Famagusta am vazut cateva zone imprejmuite cu garduri inalte, cu sarma ghimpata, care imprejmuiesc anumite zone ocupate inca de turci. Am vazut ceva similar si intre Agia Napa si Larnaca …

… si fac din nou paranteza in paranteza pentru a spune ca imi place Cipriul. Imi place combinatia de oriental turcesc cu occidental englezesc, imi place soarele puternic si peisajul arid, imi place senzatia de razboi pe care ti-o creaza zonele descrise mai sus …

… inchid toate parantezele.

La intrare in Famagusta era o vama cu doua parti, una greaca, unde ne-a intampinat un barbat foarte simpatic, bronzat si cu un zambet mare. L-am intrebat daca putem trece, ne-a spus ca daca, fara probleme, doar ca ne va trebui asigurare pentru masina. Am zis sa incercam. Am trecut de zona dintre cele 2 vami si am ajuns in partea turca. Aici atmosfera nu mai era asa de relaxata, sau nu am simtit-o noi asa; am vazut ca asigurarea era minim 20 de euro pentru 1 luna si am decis rapid ca nu are nici un sens sa vizitam Famagusta. Ne-am intors, ne-am salutat cu prietenul nostru cipriot de mai devreme si am pornit catre Nicosia, Leftkosia cum spun localnicii.

Am ajuns repede si in capitala, pe la 6, am parcat masina chiar in centru si am pornit plimbarea prin zona pietonala. Frumos. O combinatie de occidental, cu magazine Bata, Mango si StarBucks, si oriental, cu buticuri cu manele, oameni brozanti si mustaciosi care vorbeau tare. Ne-am plimbat mai bine de o ora, am ajuns pana la partea turca in care am vrut sa trecem. Nu aveam buletinele la noi asa ca nu am putut. Cu atat mai bine! Ne-am intors catre parcare, am gasit un restaurant unde am mancat traditional, eu o seftalia (un fel de carnati din carne de porc si vita, aromati cu ceva ierburi locale), si Floriana o salata unsa din nou foarte bine cu ulei de masline. Chelnera era romanca, am primit cafea si suc de portocale din partea casei, si am apreciat savoarea bucatariei cipriote. Am luat si un tzatzichi, bineinteles! Era sa uit sa amintesc de cafea. Foarte buna! Nu sunt mare amator de cafea, beau un espresso in cand in cand, dar cafeau de la Nicosia mi-a placut. Foarte aromata, fina, ceva deosebit.

Eu am facut apoi un drum pana la masina, am luat buletinele si am intrat in zona turca. In Republica Turca a Ciprului de Nord mai précis. Am completat formular, am primit viza pe loc si am intrat in partea turca. Socant de mare diferenta, desi era vorba de o distanta de cateva zeci de metrii. Case mai mici, mai murdare in care puteai vedea direct de pe strada cum se uita oamenii la televizor, toate afisele erau acum in 3 limbi (turca, greaca si engleza), eram in alta tara. Similar cu trecerea dintre little Italy si China Town la New York, doar ca aici luai si viza la trecere. Am vazut si vreo 2 moschei, o baie turceasca unde era 70 de euro un masaj, si ne-am oprit sa mancam o baklava. Si aici a inceput sa ne placa! Si nu doar baklavaua, care era excelenta, bineinteles, ci serviciile turcilor. Nu aveau apa la sticla mare, drept pentru care ne-a oferit 2 cutiute de apa, din partea casei. Nu aveam cash, drept pentru care am platit cu cardul, dar nu la restaurant, pentru ca nu aveau POS, la un magazine de tesaturi de alaturi. Chelnerul, care era si patron probabil, era mereu foarte amabil, zambitor, gata sa ne ajuta cu ceva sau sa ne intrebe daca totul e bine in engleza lui stalcita dar placuta.

Dupa baklava ne-am intors in partea cipriota, am recuperate masina si pe la 10 ajungeam la hotelul din centrul orasului Larnaca.

Cyprus, 1st

Am aterizat la Larnaca, un aeroport ingijit si foarte aerisit, am luat masina de la Europcar, un Ford Fusion, cu volan dreapta, aer conditionat si cutie automata. Tanti de la ghiseu ne-a vandut upgrade de clasa (am vrut noi), asigurare completa (ne-a pacalit ca asigurarea actuala nu acopera cauciucuri si nu mai stiu ce geamuri), un plin de benzina si o taxa de aeroport – am platit inca 140EUR si am plecat. Prima impresie: tara mediraneeana, cu aer undeva intre Egipt si Grecia, mai apropiat de Grecia. Am pornit, fara sa stim unde, si primul semn pe Autostrada a fost Agia Napa. 40 KM. Perfect! Stiam din mailurile de la Matei ca e unul din obiective, asa ca am zis hai sa mergem acolo. M-am obisnuit rapid cu condusul pe dreapta, pe o autostrada libera, cu trafc foarte lejer. Pe la 11:30 ne asezam la o terasa in Agia Napa, la 5 metrii de plaja si 2 metrii de mare, si nu exagerez deloc aici! Chelenerul, un bulgar tanar si simplatic.

Prima impresie pentru Agia Napa, Londra mutata in Mediterana. Foarte multi englezi si ceva rusi, foarte multe pub-uri in case se vindea bere, Calrsberg in primul rand dar si ceva bere locala, foarte mult stout (Guinness) si chiar si cidru. Mancarea in restaurant era englezeasca (am mancat cartofi pajiti similari cu cei de la fish and chips, creveti prajiti in stil englezesc, prajiti foarte bine adica, caracatita fripta, foarte buna, nu neapara englezeasca si un tzatzichi). Am baut si vreao 2-3 Calrsberg. Serviciile nu erau foarte grozave, abia la ultima bere am insistat sa mi-o aduca repede si a venit cu ea imediat dupa, la restul a durat destul de mult. Strazile erau marcate pe margine cu 2 dungi galbene paralele, similar cu cele din  Londra.

Cand scriu randurile astea sunt la hotelul din centrul Larnacai, am coborat sa cumpar un adaptor de priza si am constatat ca e similar cu cel englezesc.

Revin la prima zi … dupa ce am mancat si baut bine, la plaja! Am luat sezlong uri si umbrela cu 6 euro, am stat chiar la malul apei, am facut foarte multa baie si ne-am prajit bine. Apa foarte sarata, ca in Grecia, foarte limpede si curata, in continuare foarte multi englezi si rusi pe plaja langa noi. Am rezervat bilete la “The Yellow Submarine”, prin Adrian din Botosani, am facut o plimbare foarte frumoasa pe faleza care era de fapt o coasta stancoasa, de care se spargeau foarte frumos valurile, am trecut pe langa casele de vacanta ale englezilor , cu gazon tipic, undat bine de aspersoare, teren de forbal, ne-am oprit la o terasa izolata, in mijlocul … in mijloc unui loc numit nicaieri, cam asa arata, inconjurata de peisajul arid al insulei, dar cu scaune si mese albe, cu un chelner brozant, unde am baut o apa, un cidru si am mancat cartofi englezesti cu foarte mult ketchup si maioneza.

Am luat-o dupa aia inapoi spre masina, ne-am imbarcat si am plecat catre Larnaca, incercand sa merge cat mai mult pe malul apei, nu pe autostrada. La intrare in Larnaca am pornit sistemul de navigatie sa ne ajute sa identificam hotelul. Surpiza! Nu functiona cablul de alimentare. Am oprit, Floriana a prin un hotspot  Wifi, am identificat traseul catre hotel si cred ca dupa maxim 5 minute parcam masina. A mers foarte bine aici si am ajuns la fix, hotelul era la 2 strazi in nord de locul unde oprisem sa pornim GPS-ul.

Cazat, hotel simplu, gen Formula 1, pare ca face parte din acelasi grup cu EasyJet, ceva mai aranjat, dar curat si eificient. Dupa dus si ceva probleme aerul conditionat care s-a lasat greu convins sa functioneze, am iesit in oras. Faleza era destul de aproape, cred ca am facut sub 10 minut pe jos, trecand pe stradute mici, cu un aer modern, cu magazine de haine englezesti dupa cum mi-a spus Floriana. Am ajuns pe faleza si am constatat ca atmosfera si spiritul balcanic sunt la ele acasa. Chioscuri unde se vindeau gogosi prajite intr-un ulei greu mirositor, standuri cu dulciuri si sugiuc, jocuri de tras cu pusca la tinta … similar cu Neptun si Nisipurile de aur din Bulgaria, o idee mai spalate, presate ici colo cu cate un englez si trafic pe parte stanga a drumului. Am gasit si un restaurant dragut, unde pentru 42 de euro am mancat incredibil de mult si bine! Modul de prezentare era un pic chicios, cu ceva ridichi sau sflecla taiata in forma de floare si pusa pe farfurie, dar mancarea era groaza. Eu am luat miel pregatit traditional, dar cand spun miel ma refer la 3 bucati enorme, iar Floriana calamari prajiti. Erau proaspeti, extreme de aromati, o placere. La inceput, din partea casei, ne-au oferit o crema delicioasa de masline si alta crema de branza moale, condimentata, cu paine neagra si unt. Am mai cerut o portie aici si am agaudat si un tzatziki, totul stins cu un Carlsberg pentru mine la inceput, vin rosu local si apa pentru Floriana.

Dupa masa am pornit catre hotel, ne-am culcat pe la 11 si am dormit incredibil de bine dupa prima zi relaxanta in Cipru!