Thursday, July 31, 2008

Casa noastra

Aseara mi-am montat spoturi in casa. Trei. Doua in camera si unul in baie. A venit electricianul, in 30 de minute erau gata. A lucrat foarte frumos si curat si nici nu mi-a luat multi bani. 30 de lei. Cinstit si profesionist ca toti oamenii lui nea Dan.

Am facut curat cu Floriana, apoi am admirat casa noastra. Mica, cocheta, calda, frumoasa, a noastra! Gandul m-a dus la garsoniera prezentata foarte frumos la Ikea. Acum ma gandesc la apartamentele din Tokio...am aflat de curand despre unul dintre ele in "Ce mica-i lumea" a lui David Lodge. Mici, nu...foarte mici, discrete, practice.

Si acum intrebarea: de ce mai mare ? De ce am avea mai multa nevoie de spatiu ? Ce sa facem cu el ? Sigur ca daca ar fi sa dam petreceri cu 30 de invitati in fiecare luna, o garsoniera nu ar fi suficienta. Sigur ca daca am avea si 2 copii, o garsoniera nu ar fi suficienta. Sigur ca daca am locui cu parintii, o garsoniera nu ar fi suficienta. Sigura ca daca am avea nevoie de o camera de zi, de un dormitor unde sa nu facem patul, de un birou unde eu sa stau sa lucrez si Floriana sa picteze, nu ar fi suficienta. Sigur ca daca stau sa ma gandesc pot gasi 100 de motive pentru care garsoniera ca cea in care stam acum nu ar fi suficienta.

Dar acum e suficienta! Si tocmai am terminat de aranjat totul! Mai trebuie un dulapior la baie zice Floriana, dar asta mai negociem....Deocamdata e gata si e suficienta...e a nostra!

Tuesday, July 29, 2008

Daca te-ai suparat, o las aici!

Azi am avut o zi foarte usoara. Treaba la birou, intalniri in oras, ceva usor si lejer, de vara. Din pacate nici un nou contract, dar ziua a fost buna.

Pe la 15:45, ma intorc la birou. Caut un loc de parcare, intru pe mica straduta ce face legatura intre Mantuleasa si strada cu sens unic care da in Sf. Stefan si acolo, surpriza! In fata mea era oprit un Passat negru, cu numar de leasing. Soferul tocmai pleca la alimentara din colt sa cumpere ceva ce l-as sfatui sa-si introduca in originile domniei sale. Am ramas pe loc, stavilind orice imbold de a urla, de a ma da jos, de a face scandal. Am asteptat...
S-a intors dupa 2 minute, s-a urcat in masina si a pornit catre mine. Eu nu m-am miscat. S-a uitat de cateva ori prin ochelarii negrii la mine, a inceput sa gesticuleze un fel de "ce vrei, da-te inapoi". I-am facut semn ca nu ma dau, sa se dea el. Apoi a gesticulat iar un fel de "Daca te-ai suparat, o las aici!"

A coborat din masina si a intrat inapoi in alimentara. Atunci am facut ceea ce ar fi facut orice om cu capul pe umeri dintr-o civilizatie europeana alta decat balcanica. Am sunat la 112. Am vorbit cu operatoare, i-am spus despre ce e vorba si locatia, am asteptat, m-a transferat la Politie. Am vorbit si cu polististul, i-a spus si lui, mi-a zis sa astept ca trimite un echipaj. Nu am mai avut ce sa astept, tipul s-a intors, s-a urcat nervos in masina, a dat cu spatele si a plecat.

Politia probabil inca mai cauta un Passat negru cu numar de leasing parcat in fata unei alimentare pe Mantuleasa 22.

Monday, July 28, 2008

Sensul vietii

Vineri, 25 iulie, in masina catre Adanca.
Conduc relaxat, cu portbagajul plin de bere, mici si whisky.
Floriana langa mine, relaxata si ea, zambitoare si vesela cum numai ea stie sa fie.

"Iubita mea, stii care e sensul vietii?"
"Ia spune-mi imi raspunde chipul vesel...."
"Sa traiesti!"

Thursday, July 24, 2008

HAPPY BIRTHDAY !

Azi e ziua mea! Asta nu e ceva neobisnuit. Fiecare are o zi a lui, in care primeste cadouri, bea o bere sau un pahar de sampanie si toate celelalte.

Aseara m-am intors de la Iasi pe la 11 seara. Floriana mea ma astepta cu o surpriza grozava: vin rosu, lumanari, branza frantuzeasca, prajituri si un cadou extraodinar!! Asta e ceva neobisnuit. Dar la cat de minunata e ea si cat de minunat are grija de mine, a inceput sa devina obisnuit.

[11:51:53 AM] PUSCAS FABIAN says:
HAPPY BIRTHDAY !HAPPY AND WONDERFULL LIFE ! Imi apare o fereastra de chat de la skype. Apoi urmeaza un text in engleza, foarte clasic si foarte frumos pregatit si prezentat, care imi ureaza tot binele din lume, imi spune sa am o atitudine pozitiva, ma sfatuieste sa nu-mi pierd niciodata speranta in ceea ce vreau sa realizez si se incheie cu cateva emote iconuri haioase care prezinta un tort, o bere si o strangere de mana. Asta e ceva cu totul neobisnuit! Nu cunosc nici un Puscas Fabian...sau...incerc sa caut prin memorie...nu, nu imi spune nimic numele asta. Nu stiu cine e...ma gandesc totusi sa fiu politicos:
[11:53:42 AM] Mihai Ionescu says: thank you very much!
si adaug apoi circumspect: do we know eatch other?
[11:55:42 AM] PUSCAS FABIAN says: never know ..........the internet ........
Da, al dracului internetul asta. Continui discutia cu acest cyber PUSCAS FABIAN, aflu ca e jumate roman din Cluj, jumate francez. Aflu cand e ziua lui si imi pun reminder in agenda sa-l felicit si eu. Vorbim in engleza, in franceza, in romana, imi zice ca daca trec prin Paris sa-i dau un semn. Am fost saptamana trecuta!!!!! Pare ca ramanem cyber prieteni si incheie triumfal:
[12:06:00 PM] PUSCAS FABIAN says: la viitoarea

Asta e ceva cu adevarat neobinsuit....

Wednesday, July 2, 2008

Nu vreau bani!

Sunt racit. E iulie, mijlocul verii, si eu imi trag nasul si stranut ca dracu'. Asta e partea rea...partea buna e ca nu mai trebuie sa muncesc vreo 2 zile. Am o scuza perfect valabila.Am incercat si azi sa muncesc, am stat vreo 2-3 ore la birou, apoi m-a doborat. Trebuia sa plec ca nu eram in stare de nimic.

Si am plecat. Am luat-o pe jos pana la universitatii sa iau metroul. Pe drum ma opreste un domn in varsta, cred eu ca era in varsta, dar nu foarte in varsta daca e sa-l compar cu parintii mei pe care nu-i consider in varsta, cam pe la 60 de ani cred ca avea. Ma opreste si ma intreaba: "Nu aveti o bucata de paine?" "Nu am..." am raspuns grabit si stanjenit de situatie.

Am mers mai departe si gandurile au dat navala...nu pare un cersetor agresiv de la colt de strada...e imbracat ca vai de mama lui, rupt si jerpelit tot...nu are privirea aia rea a cersetorului care iti cere 5 lei la o biserica si nu scapi de el nici cu dumnezeu...are parul alb, e nebarbierit...m-a cuprins un sentiment de om. Paine nu am, dar 1 leu pot sa-i dau, zecemii vechi adica.

Am scos portofelul, m-am intors, l-am strigat si i-am intins banii. "A...nu, nu vreau bani!" a raspuns el foarte hotarat. S-a intors si si-a continuat drumul.