Ieri am fost la inmormantarea bunicului meu. Tataie, cum il alintam toti. Suferinta a fost, dar moderata si controlata. Omul si-a trait viata, si-a crescut copiii si si-a vazut nepotii la casa lor si cu rostul lor, a murit la 86 de ani in casa lui, inconjurat de fetele lui, deci s-a intamplat ceea ce trebuia sa se intample.
Slujba de inmormantare, tinuta in biserica din sat, mi-a oferit o bucata din prea-eterna si prea-fascinanta Romanie. Dar nu asa cum o vedem prezentata in pliante si la televizor. Ci reala, eterna si mai fascinanta ca niciodata.
"Cot-cot-cot...."
S-a auzit la un moment dat in timp ce preotul citea linistit din nu stiu ce verset din Evanghelie. Nimeni nu a dat atentie. Preotul a continuat si a aminit de "...locul cu verdeata...."
"Cot-cot-cot..."
Se pare ca amintirea ierbii in plina toamna a starnit din nou pasiunea galinaceei. Si cu ocazia asta am vazut si despre ce era vorba. Una dintre babele satului (am vrut sa scriu batranele, sa pastrez tonul civilzat...dar imi dau seamna ca nu ar fi de acolo, din biserica, ar strica farmecul etern si fascinant) primise o gaina, pe care o tinea la subbrat intr-o punga de plastic. In biserica. In timpul slujbei. Slujba de inmormantare.
Probabil ca gaina s-a plictisit, sau i s-a facut dor de locul cu verdeata, sau nu era de acord cu slujba preotului, ea fiind protestanta la origine, sau, mai simplu ... gainile cotcodacesc, nu au ce cauta in biserica!
Wednesday, November 4, 2009
Monday, October 26, 2009
Roma, cinque
Ne-am trezit lejer pe la 9 si dupa un mic dejun copios am luat-o pe jos catre Vatican. Pe drum am cumparat 2 kilograme de mere cu 7,5 euro de la niste militanti pentru cauza anumitor copii, am mancat cu pofta cate unul si am ajuns la San Pietro. Aici era multa lume care il asculta pe Papa Benedict in timp de tinea slujba de duminica. Am stat circa 10 minute si apoi ne-am suit intr-un taxi cu tinta catre Colosseum.
Din taxi am coborat la Piazza Venezia, am facut cateva poze cu columna lui Traian si am luat-o pe jos pe Fori Imperiali. Nu am intrat direct la Colosseum, ne-a atras atentia un afis care anunta triumfal Roma 3D, un spectacol care ne-a dus cu gandul la "London 4D experience". Am ajuns pana acolo, undeva la sud de Colloseum, cam la 3-5 minute de mers pe jos si dupa ce am evaluat situatia am ajuns la concluzia ca e mai bine sa bem o bere.
Am gasit un restaurante draguto chiar alaturi, in strada. Nu avea nici o masa libera, dar nu a fost problema. Au amenajat o masa pentru noi. Chiar in strada! Tramvaiul trecea la juma' de metru de noi. A trecut unul singur in timp ce noi ne beam berea la litru linistiti si faceam poze cu Colloseumul.
Imediat a urmat Colloseum. Arena romana construita intre anii 80 si 100 era noastra, destinata spectacolelor cu gladiatori, in care stratificare sociala din Roma antica era exprimata in fiecare detaliu: de la pozitia ocupata in arena (jos nobillii, sus plebea), la scaunele specifice (marmura versus lemn), si la locurile de sus, dedicate in special femeilor, care avea accesul vizual direc la arena blocat de un mare perete.
Am avut un tur ghidat, dar nu pot spune ca ne-a ajutat prea mult. De fapt...ceea ce am scris mai sus nu as fi stiu daca nu era turul ghidat. Deci a meritat.
Dupa Colloseum a urmat Piazza Venezia, cu pauza in Foro Romano la mijloc. Adica pauza e putin spus. Ca mai mult am mers si ne-a incurcat in stradutele fara iesire. Dar am vinci pana la urma. Arsi de soare si obosoiti am ajuns finalmente la Piaza Venezia, cu cladirea imensa dedicata lui Vitorio Emanuelle, intemeietorul Italiei moderne in a doua parte a secolului 19.
Stiam de la precedenta excursie la Roma ca e singura cladire din Roma care isi permite sa sfideze aerul si sa fie mai inalta decat preaslavitul Vatican.
Apoi a urmat un episod foarte interesant, pentru care nu am platit, nu era in vreu tu ghidat, nu ne-a spus nimeni ca gasim la Roma asa ceva. Am cautat un restaurant. Si am gasit. Ne-am asezat si.... "Es chiuso, seniori!" Celebra pauza de dupa masa tipica italienilor, si sudului Europei in general, care are rolul doar sa enerveze turistii. Dar nu ne-am enervat. Am cautat alt restaurante si am gasit. Doar ca acum eram mai saraci. Eu si cu Floriana. A mea sotie uitase gentuta cu telefoane, portofele, pasapoarte...la primul restaurante!
Ma che coza?!
Am fugit rapid sa incercam sa o gasim. Si am gasit-o! Uf! Statea linistita agatata de un scaun pe terasa restaurantului chiuso. Pe drum, in fuga (trebuie sa spun ca erau vreo 5-10 minute intre cele doua), incercam sa gasesc solutii de back-up. Ok, am pierdut actele. Nu e grav. In sun pe Serban. Sigur mai stie tatal lui pe cineva la ambasada Romaniei din Roma. Mai stam aici 2-3 zile dar vom reusi sa ne descurcam.
Cand scriu randurile astea sunt la Paris si pot sa spun ca "on a eu de la chance!". E bine ca am gasit gentuta! Chiar foarte bine!
Cu toata adrenalina in sange, am mancat extrem de bine, eu o vita cu aceto balsamico, restul nu stiu exact ce.
Dar stiu ca totul a fost foarte bun. Si am avut si cateva Bira Moretti.
Finalul zilei a fost linistit si relaxant. O plimbare pana la Piazza Spania, 5 minute cu Adrian pe scarile de acolo privind multimea si discutand "le monde" in timp ce fetele incercau un ultim shopping, apoi un drum lejer pana la hotel unde am chemat un taxi in care ne-am imbarcat spre Ciampino.
Dar Roma nu isi spusese ultimul cuvant. Mai avea soferul cate ceva de spus in numele ei. Si a spus! A trecut pe rosu, a claxonat, a dublat coloana oprita la semafor, a luat-o pe diverse stradute. Si Floriana mea mai avea ce spus. L-a facut stronzzi pe un sofer care incerca sa parcheze chiar in fata noastra intr-un loc in care cred ca nici un Smart nu incapea. A fost inteso drumul pana la aeroport si despartirea de Roma.
Arrivederci !
Din taxi am coborat la Piazza Venezia, am facut cateva poze cu columna lui Traian si am luat-o pe jos pe Fori Imperiali. Nu am intrat direct la Colosseum, ne-a atras atentia un afis care anunta triumfal Roma 3D, un spectacol care ne-a dus cu gandul la "London 4D experience". Am ajuns pana acolo, undeva la sud de Colloseum, cam la 3-5 minute de mers pe jos si dupa ce am evaluat situatia am ajuns la concluzia ca e mai bine sa bem o bere.
Am gasit un restaurante draguto chiar alaturi, in strada. Nu avea nici o masa libera, dar nu a fost problema. Au amenajat o masa pentru noi. Chiar in strada! Tramvaiul trecea la juma' de metru de noi. A trecut unul singur in timp ce noi ne beam berea la litru linistiti si faceam poze cu Colloseumul.
Imediat a urmat Colloseum. Arena romana construita intre anii 80 si 100 era noastra, destinata spectacolelor cu gladiatori, in care stratificare sociala din Roma antica era exprimata in fiecare detaliu: de la pozitia ocupata in arena (jos nobillii, sus plebea), la scaunele specifice (marmura versus lemn), si la locurile de sus, dedicate in special femeilor, care avea accesul vizual direc la arena blocat de un mare perete.
Am avut un tur ghidat, dar nu pot spune ca ne-a ajutat prea mult. De fapt...ceea ce am scris mai sus nu as fi stiu daca nu era turul ghidat. Deci a meritat.
Dupa Colloseum a urmat Piazza Venezia, cu pauza in Foro Romano la mijloc. Adica pauza e putin spus. Ca mai mult am mers si ne-a incurcat in stradutele fara iesire. Dar am vinci pana la urma. Arsi de soare si obosoiti am ajuns finalmente la Piaza Venezia, cu cladirea imensa dedicata lui Vitorio Emanuelle, intemeietorul Italiei moderne in a doua parte a secolului 19.
Stiam de la precedenta excursie la Roma ca e singura cladire din Roma care isi permite sa sfideze aerul si sa fie mai inalta decat preaslavitul Vatican.
Apoi a urmat un episod foarte interesant, pentru care nu am platit, nu era in vreu tu ghidat, nu ne-a spus nimeni ca gasim la Roma asa ceva. Am cautat un restaurant. Si am gasit. Ne-am asezat si.... "Es chiuso, seniori!" Celebra pauza de dupa masa tipica italienilor, si sudului Europei in general, care are rolul doar sa enerveze turistii. Dar nu ne-am enervat. Am cautat alt restaurante si am gasit. Doar ca acum eram mai saraci. Eu si cu Floriana. A mea sotie uitase gentuta cu telefoane, portofele, pasapoarte...la primul restaurante!
Ma che coza?!
Am fugit rapid sa incercam sa o gasim. Si am gasit-o! Uf! Statea linistita agatata de un scaun pe terasa restaurantului chiuso. Pe drum, in fuga (trebuie sa spun ca erau vreo 5-10 minute intre cele doua), incercam sa gasesc solutii de back-up. Ok, am pierdut actele. Nu e grav. In sun pe Serban. Sigur mai stie tatal lui pe cineva la ambasada Romaniei din Roma. Mai stam aici 2-3 zile dar vom reusi sa ne descurcam.
Cand scriu randurile astea sunt la Paris si pot sa spun ca "on a eu de la chance!". E bine ca am gasit gentuta! Chiar foarte bine!
Cu toata adrenalina in sange, am mancat extrem de bine, eu o vita cu aceto balsamico, restul nu stiu exact ce.
Dar stiu ca totul a fost foarte bun. Si am avut si cateva Bira Moretti.
Finalul zilei a fost linistit si relaxant. O plimbare pana la Piazza Spania, 5 minute cu Adrian pe scarile de acolo privind multimea si discutand "le monde" in timp ce fetele incercau un ultim shopping, apoi un drum lejer pana la hotel unde am chemat un taxi in care ne-am imbarcat spre Ciampino.
Dar Roma nu isi spusese ultimul cuvant. Mai avea soferul cate ceva de spus in numele ei. Si a spus! A trecut pe rosu, a claxonat, a dublat coloana oprita la semafor, a luat-o pe diverse stradute. Si Floriana mea mai avea ce spus. L-a facut stronzzi pe un sofer care incerca sa parcheze chiar in fata noastra intr-un loc in care cred ca nici un Smart nu incapea. A fost inteso drumul pana la aeroport si despartirea de Roma.
Arrivederci !
Saturday, October 24, 2009
Tough guy
« Hey! Are you feeling to good to pick up your salt! »
« Je ne comprends pas…parlez-vous français? »
Bineinteles ca inteleg ! Dar e un tip care arata ca Nicu Vlad si tipa la mine in engleza. Deci nu inteleg …
« You understand! Why don’t you pick up your salt? »
« Désolé…parlez-vous français…je ne comprends pas … »
Si tipul continua… si imi dau seama ce am facut…de fapt, stiam déjà ca am dat sticluta de sare pe strada si ca s-a spart, dar nu stiam ca e asa de grav. Dar tipul arata ca Nicu Vlad si tipa la mine in engleza. Deci nu inteleg … si pana la urma pleaca.
Imi dau seama rapid despre ce e vorba. Un tip anglo-saxon, sau neamt, ofuscat pe buna dreptate de faptul ca eu am trantit sarea in strada, ca s-a spart si ca trecatorii se pot taia in cioburi. Spiritul lui drept si la obiect nu accepta chestia asta. Dar nu am crezut ca e asa de grav. Ok. Si acum ?
Ma ridic imediat … imi continui niz-nai-ul frantuzesc :
« Désolé, vous avez raison, je n’ai pas vu que c’est assez grave…désolé »
Si ii intind mana. Si Nicu Vlad imi da mana si imi zambaeste. Bat cuba cu el, apreciez curajul si spiritul lui corect si ramanem prieteni. Sau cel putin eu sunt convins ca el e constient de chestia asta !
« Je ne comprends pas…parlez-vous français? »
Bineinteles ca inteleg ! Dar e un tip care arata ca Nicu Vlad si tipa la mine in engleza. Deci nu inteleg …
« You understand! Why don’t you pick up your salt? »
« Désolé…parlez-vous français…je ne comprends pas … »
Si tipul continua… si imi dau seama ce am facut…de fapt, stiam déjà ca am dat sticluta de sare pe strada si ca s-a spart, dar nu stiam ca e asa de grav. Dar tipul arata ca Nicu Vlad si tipa la mine in engleza. Deci nu inteleg … si pana la urma pleaca.
Imi dau seama rapid despre ce e vorba. Un tip anglo-saxon, sau neamt, ofuscat pe buna dreptate de faptul ca eu am trantit sarea in strada, ca s-a spart si ca trecatorii se pot taia in cioburi. Spiritul lui drept si la obiect nu accepta chestia asta. Dar nu am crezut ca e asa de grav. Ok. Si acum ?
Ma ridic imediat … imi continui niz-nai-ul frantuzesc :
« Désolé, vous avez raison, je n’ai pas vu que c’est assez grave…désolé »
Si ii intind mana. Si Nicu Vlad imi da mana si imi zambaeste. Bat cuba cu el, apreciez curajul si spiritul lui corect si ramanem prieteni. Sau cel putin eu sunt convins ca el e constient de chestia asta !
…
Am vrut sa-i spun Christhian Perrot…dupa care am vrut sa-i spun Paris…mi-a trecut prin cap sa-i spun si Mihai…dar nu imi place sa imi apara numele…imi place anonimatul….deci, cum sa-i spun … ?
Sunt la Paris, pe Champs Elysee, tocmai am mancat o friptura excelenta, cu un vin de Bordeaux excellent. Si vreau sa scriu. Vrea sa scriu orice, dar totusi ceva anume. Stiu ce, doar titlu nu am…dar nu conteaza titlul. Vreau sa scriu ceva mai presus de titlu, care nu are nevoie de titlul. Deci reiau ce am scris in introducere.
Christhian Perrot pentru ca e si el prezent … Paris, pentru ca a fost la Paris … Mihai … pentru ca din nou eram si eu pe acolo. Si totusi…nu stiu cum sa incept…si ce vreau sa spun.
Sunt la Paris, in birourile A.S.F.A de la Sèvres., si merg la Christian Perrot sa-l anunt ca mai trebuie sa raman pana marti, sa ma ajute cu partea adminsitrativa. Si in timp ce vorbesc cu el, ma joc cu 3-4 monede pe care le am in buzunar. Si ... rapid :
« Ah…désolé Christian… il y a 2 ans tu m’as emprunté avec 2 euros. Il faut que je te rembourse. »
« Mihai. Je ne me souviens pas. Reste tranquille »
« Christian…il faut. Tu m’as emprunté…. »
Si am continuat schimbul pana cand eu cedat si am mers sa iau 2 Euro si i-am dat. Bineinteles ca a refuzat, dar nu m-am dat in laturi si i-am lasat pe masa.
Asta a fost la Paris…Mihai… Christhian Perrot…
Sunt la Paris, pe Champs Elysee, tocmai am mancat o friptura excelenta, cu un vin de Bordeaux excellent. Si vreau sa scriu. Vrea sa scriu orice, dar totusi ceva anume. Stiu ce, doar titlu nu am…dar nu conteaza titlul. Vreau sa scriu ceva mai presus de titlu, care nu are nevoie de titlul. Deci reiau ce am scris in introducere.
Christhian Perrot pentru ca e si el prezent … Paris, pentru ca a fost la Paris … Mihai … pentru ca din nou eram si eu pe acolo. Si totusi…nu stiu cum sa incept…si ce vreau sa spun.
Sunt la Paris, in birourile A.S.F.A de la Sèvres., si merg la Christian Perrot sa-l anunt ca mai trebuie sa raman pana marti, sa ma ajute cu partea adminsitrativa. Si in timp ce vorbesc cu el, ma joc cu 3-4 monede pe care le am in buzunar. Si ... rapid :
« Ah…désolé Christian… il y a 2 ans tu m’as emprunté avec 2 euros. Il faut que je te rembourse. »
« Mihai. Je ne me souviens pas. Reste tranquille »
« Christian…il faut. Tu m’as emprunté…. »
Si am continuat schimbul pana cand eu cedat si am mers sa iau 2 Euro si i-am dat. Bineinteles ca a refuzat, dar nu m-am dat in laturi si i-am lasat pe masa.
Asta a fost la Paris…Mihai… Christhian Perrot…
Wednesday, October 14, 2009
911 Targa 4S
Sunt in tren catre Iasi si incerc sa astern in documentul Word cateva cuvinte despre experienta de azi. Am povestit la majoritate cunoscutilor deja cum a fost, asa ca e suficient sa fac un review, nu trebuie sa fiu din nou creativ avand in vedere ora tarzie si gradul meu de oboseala.
Prima intalnire cu Porsche 911 Targa 4S a fost emotionanta. Mai mult pentru Porsche decat pentru mine, pentru ca eu il cunosteam din reviste, filme si jocul NFS Porsche 2000. El cu siguranta habar nu avea cine sunt eu. Trecand peste emotia primei intalniri, m-a acceptat si m-a invitat sa ma urc in el. Am coborat de fapt, in masina, garda la sol minuscula si pozitia sportiva fortandu-ma sa ma intrebuintez serios in timpul procedurii.
Dar sa las ifosele si implinirea de sine pe care am simtit-o cand Porsche a fost emotiv la intalnirea cu mine si sa trec la descrierea masinii. De fapt, a senzatiei. E mai corect spus asa. Descrierea masinii o puteti citi in reviste, vedea la Top Gear sau pe www.porsche.ro. Senzatia e cea care conteaza si ramane. Si a ramas! Inca o mai am! Inca mai simt in spate apasarea scaunului cand, cu pedala strivita de podea, Porsche incepea sa urle frumos, sorbea din soseaua de centura si nu uita sa-mi trimita direct in coloana cervicala, prin PDK, cuplul motorului de 3,8 litri.
Frumos! Zgomotos! Fun!
La inceput el a fost prudent. Nu m-a lasat sa-l calc prea tare. Mi-a transmis cumva ca nu sunt pregatit, ca trebuie sa ma cunoasca intai, sa fie sigur ca e suficient de bun pentru mine. Dar dupa ce m-a cunoscut, s-a dezlantuit. L-a ajutat si activarea modului super sport, care a facut acul turometrului sa sara cu vreo 2-3 mii de rotatii in sus, motorul sa inceapa sa urle razboinic, mana mea sa se inclesteze pe volan si sa impreuna sa decolam. Eram deja noi!
Si fiind in echipa cu Porsche nu mai pot pastra tonul romantic de pana acum. Nu mai merge. E prea moale. Iar Porsche e rau. In cateva secunde m-a dus la 150 Km/h. Pe soseaua Pipera-TUnari. Frana promta m-a strunit imediat si m-a adus cu rotile pe pamant. Dar nu putea sta pe loc. A comutat pe modul super sport si a sarit la 180 Km/h. Pe soseaua de centura de data asta. Nu cred sa ne fi vazut cineva dintre cei pe care i-am depasit. A stiut sa fie delicat cu mine cand am trecut calea ferata. Incredibil de delicat! Avand in vedere suspensia super-sport si talonul subtire al cauciurilor.
Asta a fost Porsche. M-a lasat in parcare spunandu-mi ca ii pare rau ca plec. Ca i-a placut cu mine. Sa scriu despre noi, dar sa fiu scurt, la obiect. La fel de scurt cum a atins el suta si la fel de la obiect cum mi-a aratat ca poate frana. Si ca data viitoare invata un traseu virajat si ma cheama sa dam o tura.
Cool!
Prima intalnire cu Porsche 911 Targa 4S a fost emotionanta. Mai mult pentru Porsche decat pentru mine, pentru ca eu il cunosteam din reviste, filme si jocul NFS Porsche 2000. El cu siguranta habar nu avea cine sunt eu. Trecand peste emotia primei intalniri, m-a acceptat si m-a invitat sa ma urc in el. Am coborat de fapt, in masina, garda la sol minuscula si pozitia sportiva fortandu-ma sa ma intrebuintez serios in timpul procedurii.
Dar sa las ifosele si implinirea de sine pe care am simtit-o cand Porsche a fost emotiv la intalnirea cu mine si sa trec la descrierea masinii. De fapt, a senzatiei. E mai corect spus asa. Descrierea masinii o puteti citi in reviste, vedea la Top Gear sau pe www.porsche.ro. Senzatia e cea care conteaza si ramane. Si a ramas! Inca o mai am! Inca mai simt in spate apasarea scaunului cand, cu pedala strivita de podea, Porsche incepea sa urle frumos, sorbea din soseaua de centura si nu uita sa-mi trimita direct in coloana cervicala, prin PDK, cuplul motorului de 3,8 litri.
Frumos! Zgomotos! Fun!
La inceput el a fost prudent. Nu m-a lasat sa-l calc prea tare. Mi-a transmis cumva ca nu sunt pregatit, ca trebuie sa ma cunoasca intai, sa fie sigur ca e suficient de bun pentru mine. Dar dupa ce m-a cunoscut, s-a dezlantuit. L-a ajutat si activarea modului super sport, care a facut acul turometrului sa sara cu vreo 2-3 mii de rotatii in sus, motorul sa inceapa sa urle razboinic, mana mea sa se inclesteze pe volan si sa impreuna sa decolam. Eram deja noi!
Si fiind in echipa cu Porsche nu mai pot pastra tonul romantic de pana acum. Nu mai merge. E prea moale. Iar Porsche e rau. In cateva secunde m-a dus la 150 Km/h. Pe soseaua Pipera-TUnari. Frana promta m-a strunit imediat si m-a adus cu rotile pe pamant. Dar nu putea sta pe loc. A comutat pe modul super sport si a sarit la 180 Km/h. Pe soseaua de centura de data asta. Nu cred sa ne fi vazut cineva dintre cei pe care i-am depasit. A stiut sa fie delicat cu mine cand am trecut calea ferata. Incredibil de delicat! Avand in vedere suspensia super-sport si talonul subtire al cauciurilor.
Asta a fost Porsche. M-a lasat in parcare spunandu-mi ca ii pare rau ca plec. Ca i-a placut cu mine. Sa scriu despre noi, dar sa fiu scurt, la obiect. La fel de scurt cum a atins el suta si la fel de la obiect cum mi-a aratat ca poate frana. Si ca data viitoare invata un traseu virajat si ma cheama sa dam o tura.
Cool!
Saturday, October 10, 2009
Roma, quatro
Scriam ieri despre hotelul din Roma si spuneam ca astept micul dejun sa-mi completeze opinia. Si am mancat! Mancare buna, diversificata, de la "pain au chocolat " si croissant, pana la prosciuto crudo si alte mezeluri. Ne-a placut. Nu impresionant, nu la fel de pretentioasa ca la hotelurile frantuzesti, dar ne-a placut. Deci hotelul isi pastreaza raitingul de foarte bun.
Cand scriu randurile aste suntem la hotel, dupa o zi lunga prin Roma, Floriana face dus si eu refac traseul. Revin deci la dimineata....
Dupa micul dejun am tintit catre Vatican cu scopul de a intra la muzeu si de a vedea "capella sistina". Am facut cam 20 de minute de la hotel, am ajuns in piata San' Pietro, am vazut o coada imensa la intrarea in biserica si am hotarat sa ne limitam la muzeu. Acolo, coada si mai mare. Ne-am asezat linistiti, Adrian a deschis telefonul, am cautat pe internet si dupa alte 15 minute intram in muzeu. Am rezervat si platit biletele online, am primit pe mail un voucher cu un cod de bare, l-am scanat la intrare direct de pe telefon si am castigat timp pretios.
Am stat cam 2 ore in muzeu, am strabatut cam toate camerele fara sa ramanem impresionati de ceva anume. Eu mai fusesem cu ceva ani in urma, sunt oricum plin de muzee si picturi, iar ceilalti la fel. Ne-am oprit mai mult la "capella sistina" unde am apreciat picturile uriase. Ne-am gandit la munca lui Michelangelo si am trecut in revista scenele biblice de pe tavan, cu atingerea Sfantului Duh in centru.
Dupa Vatican am trecut Tevere si am gasit un restaurant dragut unde am mancat paste si lasagna, am baut bere si vin si ne-am simtit excelent. A urmat o trecere scurta prin piata Navona, unde mancasem cu o seara inainte, si ne-am oprit la Panteono pentru cateva poze si o gura de aer.
A doua parte a zilei o trec in revista rapid, pe puncte: cateva poze cu si la Fontant di Trevi (aici era o aglomeratie grozava, mai ceva ca la un meci al lui Lazio), o plimbare pe Via del Corso cu oprire la un mall scump de shopping unde nu am cumparat nimic, un magazin cu articole de copii pe Via del Colonele de unde din nou nu am cumaparat nimc, o pauza de 5 minute in Piazza Colona, un tur rapid pe la magazine cu Geox si H&M in prim plan si, la sfarsit, cel mai interesant moment, suvenirurile.
Cele mai interesante suveniruri care le-am cumparat vreodata! 6 pachete de spaghete! Am gasit langa Piazza del Popolo un magazim interesant si ieftin de un am cumparat pretioasele fainoase; diverse tipuri si arome. Ne-a placut mai ales ca vanzatoare ne-a facut cadou si un borcan de gem de mere si ceapa. Abia astept sa-l gustam sa vedem despre ce e vorba.
Cam asta a fost a doua zi de Roma. Intensa, bogata, calda ... latina. Ne-a placut!
Buona sera!
Cand scriu randurile aste suntem la hotel, dupa o zi lunga prin Roma, Floriana face dus si eu refac traseul. Revin deci la dimineata....
Dupa micul dejun am tintit catre Vatican cu scopul de a intra la muzeu si de a vedea "capella sistina". Am facut cam 20 de minute de la hotel, am ajuns in piata San' Pietro, am vazut o coada imensa la intrarea in biserica si am hotarat sa ne limitam la muzeu. Acolo, coada si mai mare. Ne-am asezat linistiti, Adrian a deschis telefonul, am cautat pe internet si dupa alte 15 minute intram in muzeu. Am rezervat si platit biletele online, am primit pe mail un voucher cu un cod de bare, l-am scanat la intrare direct de pe telefon si am castigat timp pretios.
Am stat cam 2 ore in muzeu, am strabatut cam toate camerele fara sa ramanem impresionati de ceva anume. Eu mai fusesem cu ceva ani in urma, sunt oricum plin de muzee si picturi, iar ceilalti la fel. Ne-am oprit mai mult la "capella sistina" unde am apreciat picturile uriase. Ne-am gandit la munca lui Michelangelo si am trecut in revista scenele biblice de pe tavan, cu atingerea Sfantului Duh in centru.
Dupa Vatican am trecut Tevere si am gasit un restaurant dragut unde am mancat paste si lasagna, am baut bere si vin si ne-am simtit excelent. A urmat o trecere scurta prin piata Navona, unde mancasem cu o seara inainte, si ne-am oprit la Panteono pentru cateva poze si o gura de aer.
A doua parte a zilei o trec in revista rapid, pe puncte: cateva poze cu si la Fontant di Trevi (aici era o aglomeratie grozava, mai ceva ca la un meci al lui Lazio), o plimbare pe Via del Corso cu oprire la un mall scump de shopping unde nu am cumparat nimic, un magazin cu articole de copii pe Via del Colonele de unde din nou nu am cumaparat nimc, o pauza de 5 minute in Piazza Colona, un tur rapid pe la magazine cu Geox si H&M in prim plan si, la sfarsit, cel mai interesant moment, suvenirurile.
Cele mai interesante suveniruri care le-am cumparat vreodata! 6 pachete de spaghete! Am gasit langa Piazza del Popolo un magazim interesant si ieftin de un am cumparat pretioasele fainoase; diverse tipuri si arome. Ne-a placut mai ales ca vanzatoare ne-a facut cadou si un borcan de gem de mere si ceapa. Abia astept sa-l gustam sa vedem despre ce e vorba.
Cam asta a fost a doua zi de Roma. Intensa, bogata, calda ... latina. Ne-a placut!
Buona sera!
Friday, October 9, 2009
Roma, terzo
Prego!
Mi-am adus aminte rapid in timp ce ma spalam pe dinti sa scriu si despre hotelul la care stam la Roma.
E excelent! Unul din cele mai bune hoteluri la care am stat.The Venetian de la Las Vegas suporta o comparatie obiectiva cu el.
![]()
4 stele, camera mare, mai degraba suite decat camera, cu 2 bai, pat imens, internet gratuit, 2 televizoare, central, personaj amabil (Adriano din Botosani si o camerista tot din Romania,), totul la 270 EUR 2 nopti. Asteptam si micul dejun de maine sa ne completam opinia despre el.
![]()
Mai multe informatii la http://www.twentyonerome.com
Mi-am adus aminte rapid in timp ce ma spalam pe dinti sa scriu si despre hotelul la care stam la Roma.
E excelent! Unul din cele mai bune hoteluri la care am stat.The Venetian de la Las Vegas suporta o comparatie obiectiva cu el.
4 stele, camera mare, mai degraba suite decat camera, cu 2 bai, pat imens, internet gratuit, 2 televizoare, central, personaj amabil (Adriano din Botosani si o camerista tot din Romania,), totul la 270 EUR 2 nopti. Asteptam si micul dejun de maine sa ne completam opinia despre el.
Mai multe informatii la http://www.twentyonerome.com
Roma, secundo
Am luat taxiul de la Ciampino dupa ce am necogiat un poco cu cei care vroiau sa ne ceara 50 de euro. Am gasit pe unul cu 30 si am pornit catre hotel. Pe la 8:30 eram la hotel, am lasat bagajul la valetul Adriano din Botosani si am plecat sa facem o plimbare.
Le-am luat pe rand, de la Piazza di Popolo, Piazza Spania, Fontana di Trevi si Panteon. La ultimul ne-am oprit sa mancam o pizza si sa bem o bere.Cand scriu randurile astea suntem in piata Panteonului si pot sa spun ca ne place la Roma. Ne simtim foarte bine desi suntem obositi si e un soare care ne arde si ne face sa transpiram.
Dar ne simtim asa de bine incat dupa o bere déjà am inceput sa-i povestesc Florianei despre Jung si despre viata interioara :
« Am vazut destule in viata exterioara ! Ma impresioneaza mai mult ce vine din interior…»
Cred ca sunt prea obosit….sau am baut prea multa bere. Mai iau una sa vad despre ce e vorba.
Finalizarea si publicarea postului o fac pe la 5 dupa-masa, in camera de hotel, dupa ce am dat o tura prin Villa Borghese, am baut o bere la 0,66 si am dormit vreo juma' de ora.
Gata, s-a trezit si Floriana si mergem sa ne plimbam prin orasul lui Nero...
Grazie !
Le-am luat pe rand, de la Piazza di Popolo, Piazza Spania, Fontana di Trevi si Panteon. La ultimul ne-am oprit sa mancam o pizza si sa bem o bere.Cand scriu randurile astea suntem in piata Panteonului si pot sa spun ca ne place la Roma. Ne simtim foarte bine desi suntem obositi si e un soare care ne arde si ne face sa transpiram.
Dar ne simtim asa de bine incat dupa o bere déjà am inceput sa-i povestesc Florianei despre Jung si despre viata interioara :
« Am vazut destule in viata exterioara ! Ma impresioneaza mai mult ce vine din interior…»
Cred ca sunt prea obosit….sau am baut prea multa bere. Mai iau una sa vad despre ce e vorba.
Finalizarea si publicarea postului o fac pe la 5 dupa-masa, in camera de hotel, dupa ce am dat o tura prin Villa Borghese, am baut o bere la 0,66 si am dormit vreo juma' de ora.
Gata, s-a trezit si Floriana si mergem sa ne plimbam prin orasul lui Nero...
Grazie !
Roma, primo
Am plecat de dimineata din Bucuresti, pe la 6 mai precis, de pe Baneasa. Serviciul decent pe Baneasa si la Wizz Air, imbarcare rapida intr-un avion nou, ingrijit, cu scaune foarte mici in care si Floriana abia
poate sa doarma.
Cand scriu randurile astea suntem in avion, probabil la vreo 10 mii de metri. Am inceput cartea lui Jung care mi s-a parut captivanta, am incercat sa dorm fara succes asa ca m-am hotarat sa incep jurnalul pentru Roma.
Ajungem pe Ciampino in jur de 7 ora locala probabil ca o sa luam taxiul despre care m-am interesat ca are pret fix, 30 de EUR. Cazare o sa fie la hotelul Twenty One, chiar in centrul Romei, pe Via Cola di Rienzo, la nord de Castelul Saint Angelo si la 20 de minute de mers pe jos de Vatican.
Nasii o sa vina abia diseara, cu alta cursa Wizz Air, din cauza unor probleme aparute la Adrian la birou. Ii asteptam sa bem bere si sa mancam pizza. Noi o sa profitam probabil de ziua de azi sa vizitam locurile pe care si le doreste Floriana.
poate sa doarma.
Cand scriu randurile astea suntem in avion, probabil la vreo 10 mii de metri. Am inceput cartea lui Jung care mi s-a parut captivanta, am incercat sa dorm fara succes asa ca m-am hotarat sa incep jurnalul pentru Roma.
Ajungem pe Ciampino in jur de 7 ora locala probabil ca o sa luam taxiul despre care m-am interesat ca are pret fix, 30 de EUR. Cazare o sa fie la hotelul Twenty One, chiar in centrul Romei, pe Via Cola di Rienzo, la nord de Castelul Saint Angelo si la 20 de minute de mers pe jos de Vatican.
Nasii o sa vina abia diseara, cu alta cursa Wizz Air, din cauza unor probleme aparute la Adrian la birou. Ii asteptam sa bem bere si sa mancam pizza. Noi o sa profitam probabil de ziua de azi sa vizitam locurile pe care si le doreste Floriana.
Buongiorno !
Monday, September 28, 2009
Plaiu' Foii
Scriam zilele trecute cum am plecat la munte. Si am si ajuns!
Am ajuns pe 1 la Plaiu' Foii, am parcat masiniile in fata cabanei si am luat-o repede catre Lanturi.
Vreme nu era grozava, nori si ceata dar fara ploaie, asa ca am hotarat sa mergem cat ne permite Sfantul Ilie.
Am trecut de Spirlea, am hotarat ca nu ar nici un rost pe Lanturi din cauza umezelii, am facut un traset lejer pana la Umerii Pietrei Craiului si ne-am intors pe la 8 la cabana.
Am mers sa intreb de cazare si am dat peste o domna blonda care mi-a spus politicos ca nu mai au loucri libere, dar ca poate suna la cateva pensiuni sa ne ajute sa gasim. Ne-a gasit o camera de 4 locuri la casa Craita unde ne poate face rezervare telefonica daca vrem, si putem ramane sa mancam la dumneaei la cabana. Ne-am sfatuit, am hotarat sa incercam si la Dihantus, o pensiune pe care stiam, dar am cerut iarasi ajutorul doamnei care, si de data asta, ne-a ajutat si a telefonat. La Dihantus nu mai avea locuri.
Gata! Facem rezervare! Nu mai are rost sa mai asteptam! E deja 8 jumate, suntem rupti de oboseala si de foame, si ne e o sete!! Doamna a fost din nou draguta si a telefonat la Casa Craita, ne-a confirmat ca avem unde dormi, dupa care ne-a rezervat o masa la dumneaei in restaurant pana mergeam noi sa ne neschimbam.
In 10 minute am fost spalati si schimbati si in alte 5 minute ciocneam primul pahar de vin! Am comandat, am mancat, am baut, ne-am simtit excelent...pana cand s-a luat lumina! Nu-i problema! Mi-am pus frontala si am apris-o si am continuat distractia. Dupa 4 pahare de vin, ne-am dat seama ca nu stim cat costa cazarea pe care ne-a rezervat-o doamna blonda, aici deja comandasem serios, bani nu avem prea multi la noi iar cardul nu functioneaza aici.
Am mers sa intreb la domana blonda, nu am gasit-o, mi-a spus un chelner ca e in birou. Cand am intrat in birou, domana blonda manca, s-a ridicat imediat politicos, si-a cerut scuze de parca ea era de vina ca am dat eu buzna peste dumneaei in birou si m-a intrebat cu ce ma poate ajuta. I-am spus problemele noastre financiare si a sunat imediat sa afle cat e camera la Casa Craita. 50 de lei de persoana. Am facut un calcul simplu...nu avem bani si de una si de alta.
"Nu se poate negocia pretul la cazare?"
"Nu cred ca o sa reusiti. Peste tot e plin si cam astea sunt preturile pe aici."
"Am inteles. Merg sa vorbesc cu sotia si prietenii si revin. Nu cred ca avem bani sa platim si masa la dumneavostra si la cazare."
"Dar nu-i problema. Pot sa va tai factura si imi platiti luni..."
Am ramas blocat. Eram la cabana Plaiul Foii, in restaurantul cabanei, doamna nu ma cunostea, ne-a ajutat cu cazarea, ne-a rezervat masa, a zambit tot timpul, a sunat la Casa Craitei sa intrebe cat e pretul, si acum....dar m-am deblocat rapid.
"Inseamna ca aici chiar e raiul pe pamant! Multumim mult, sunteti foarte draguta. Le dau colegilor datele de facturare si platesc luni prin trasnsfer bancar."
I-am facut doamnei un compliment vizavi de parfumul dumneaei, m-am intors la masa, am povestit cum s-a rezolvat problema de cashflow, am continuat petrecerea presarata cu multe pene de curent si pe la 12 ne culcam la Casa Craitei. Plata am facut-o luni cum am promis si de atunci povestec la toata lumea ce primire si ce servicii grozave am avut la Plaiul Foii!
Am ajuns pe 1 la Plaiu' Foii, am parcat masiniile in fata cabanei si am luat-o repede catre Lanturi.
Vreme nu era grozava, nori si ceata dar fara ploaie, asa ca am hotarat sa mergem cat ne permite Sfantul Ilie.
Am trecut de Spirlea, am hotarat ca nu ar nici un rost pe Lanturi din cauza umezelii, am facut un traset lejer pana la Umerii Pietrei Craiului si ne-am intors pe la 8 la cabana.
Am mers sa intreb de cazare si am dat peste o domna blonda care mi-a spus politicos ca nu mai au loucri libere, dar ca poate suna la cateva pensiuni sa ne ajute sa gasim. Ne-a gasit o camera de 4 locuri la casa Craita unde ne poate face rezervare telefonica daca vrem, si putem ramane sa mancam la dumneaei la cabana. Ne-am sfatuit, am hotarat sa incercam si la Dihantus, o pensiune pe care stiam, dar am cerut iarasi ajutorul doamnei care, si de data asta, ne-a ajutat si a telefonat. La Dihantus nu mai avea locuri.
Gata! Facem rezervare! Nu mai are rost sa mai asteptam! E deja 8 jumate, suntem rupti de oboseala si de foame, si ne e o sete!! Doamna a fost din nou draguta si a telefonat la Casa Craita, ne-a confirmat ca avem unde dormi, dupa care ne-a rezervat o masa la dumneaei in restaurant pana mergeam noi sa ne neschimbam.
In 10 minute am fost spalati si schimbati si in alte 5 minute ciocneam primul pahar de vin! Am comandat, am mancat, am baut, ne-am simtit excelent...pana cand s-a luat lumina! Nu-i problema! Mi-am pus frontala si am apris-o si am continuat distractia. Dupa 4 pahare de vin, ne-am dat seama ca nu stim cat costa cazarea pe care ne-a rezervat-o doamna blonda, aici deja comandasem serios, bani nu avem prea multi la noi iar cardul nu functioneaza aici.
Am mers sa intreb la domana blonda, nu am gasit-o, mi-a spus un chelner ca e in birou. Cand am intrat in birou, domana blonda manca, s-a ridicat imediat politicos, si-a cerut scuze de parca ea era de vina ca am dat eu buzna peste dumneaei in birou si m-a intrebat cu ce ma poate ajuta. I-am spus problemele noastre financiare si a sunat imediat sa afle cat e camera la Casa Craita. 50 de lei de persoana. Am facut un calcul simplu...nu avem bani si de una si de alta.
"Nu se poate negocia pretul la cazare?"
"Nu cred ca o sa reusiti. Peste tot e plin si cam astea sunt preturile pe aici."
"Am inteles. Merg sa vorbesc cu sotia si prietenii si revin. Nu cred ca avem bani sa platim si masa la dumneavostra si la cazare."
"Dar nu-i problema. Pot sa va tai factura si imi platiti luni..."
Am ramas blocat. Eram la cabana Plaiul Foii, in restaurantul cabanei, doamna nu ma cunostea, ne-a ajutat cu cazarea, ne-a rezervat masa, a zambit tot timpul, a sunat la Casa Craitei sa intrebe cat e pretul, si acum....dar m-am deblocat rapid.
"Inseamna ca aici chiar e raiul pe pamant! Multumim mult, sunteti foarte draguta. Le dau colegilor datele de facturare si platesc luni prin trasnsfer bancar."
I-am facut doamnei un compliment vizavi de parfumul dumneaei, m-am intors la masa, am povestit cum s-a rezolvat problema de cashflow, am continuat petrecerea presarata cu multe pene de curent si pe la 12 ne culcam la Casa Craitei. Plata am facut-o luni cum am promis si de atunci povestec la toata lumea ce primire si ce servicii grozave am avut la Plaiul Foii!
Monday, September 21, 2009
Umbrele si Vaci
Toata vara asta am incercat sa ajungem la munte. Dar ba nu ne-a ajutat vreme, ba am avut altceva de facut, ba nu aveam echipa...
Dar weekendul asta ajungem! Sigur!
Si am plecat!
Am plecat sambata dimineata de la ai mei parinti, cu target sa ajungem la Plaiul Foii, sa facem un traseu, sa bem o tuica si sa mancam bine, sa dormim in cort si sa ne relaxam.
Vremea?...sambata dimineata ... cu muuuuuuu....lta apa. Suntem pe drumul Targoviste - Sinaia si ploua torential, intarindu-ne optimismul si dorinta de a petrece un weekend frumos si insorit.
La un moment dat, dupa Pucioasa, cam pe unde s-au filmat scenele la Borat, apare din ploaie o umbrela galbena. Frana! Umbrela galbena era in mijlocul drumului. Si era tinuta de un om. Un om care semana cu cei care apar in scenele din Borat. Dar nu o tinea deasupra capului. O tinea in dreapta, acoperind parca ceva plapand si firav, sa nu-l ude potopul care curgea. Ne-a vazut ca venim spre el si s-a gandit imediat ca ar fi mai bine sa se dea la o parte.
Si s-a dat! Dar a riscat! Si ne-a dezvaluit ce acoperea cu umbrela.
O vaca! Sau o vacuta...sau o vitica...sau ceva de genul asta. Am inceput sa rad cu Floriana in hohote. Poate ca a dus-o la coafor in sat, sa o pregateasca pentru imperechere, si nu vrea sa-si piarda investitia ... sau poate ca i-a spus vaca ca daca se uda nu-i mai da lapte diseara ... sau poate ca vrea sa arate ca e gentelmen si tine umbrela doamnei...
Cert e ca pe noi ne-a protejat de ploaie tot weekend-ul la Plaiul Foii!
Dar weekendul asta ajungem! Sigur!
Si am plecat!
Am plecat sambata dimineata de la ai mei parinti, cu target sa ajungem la Plaiul Foii, sa facem un traseu, sa bem o tuica si sa mancam bine, sa dormim in cort si sa ne relaxam.
Vremea?...sambata dimineata ... cu muuuuuuu....lta apa. Suntem pe drumul Targoviste - Sinaia si ploua torential, intarindu-ne optimismul si dorinta de a petrece un weekend frumos si insorit.
La un moment dat, dupa Pucioasa, cam pe unde s-au filmat scenele la Borat, apare din ploaie o umbrela galbena. Frana! Umbrela galbena era in mijlocul drumului. Si era tinuta de un om. Un om care semana cu cei care apar in scenele din Borat. Dar nu o tinea deasupra capului. O tinea in dreapta, acoperind parca ceva plapand si firav, sa nu-l ude potopul care curgea. Ne-a vazut ca venim spre el si s-a gandit imediat ca ar fi mai bine sa se dea la o parte.
Si s-a dat! Dar a riscat! Si ne-a dezvaluit ce acoperea cu umbrela.
O vaca! Sau o vacuta...sau o vitica...sau ceva de genul asta. Am inceput sa rad cu Floriana in hohote. Poate ca a dus-o la coafor in sat, sa o pregateasca pentru imperechere, si nu vrea sa-si piarda investitia ... sau poate ca i-a spus vaca ca daca se uda nu-i mai da lapte diseara ... sau poate ca vrea sa arate ca e gentelmen si tine umbrela doamnei...
Cert e ca pe noi ne-a protejat de ploaie tot weekend-ul la Plaiul Foii!
Thursday, September 3, 2009
London 5th
Ne-am trezit din nou cu un mic dejun continental si am facut rapid programul pentru ziua respectiva.Am stabilit sa punctam London Eye, National Gallery si Madame Tussaud's; si orice altceva se mai iveste pe parcurs.
Drumul pana la London Eye a fost cu un double-decker, au autobuz londonez cu etaj. Bineinteles ca am stat la etaj si ca ne-a placut. Foarte excited! A fost extrem de palpitant cand a facut prima oara stanga. A intrat pe contrasens am crezut noi, dar de fapt nu, era sensul lui normal, eram la Londra.
Am cumparat bilete la London Eye, care pentru un deal bun veneau la pachet cu 4D Experience si Madame Tussaud's. Iata cum programul nostru se imbogatise. Si am urcat prima oara in London Eye. Un carusel imens, cu cabine mari in plasate pe toata circumferinta unei roti, inchise in mare parte cu geamuri, din care puteai sa vezi mai toata Londra. Extrem de mare, asezat chiar pe marginea Tamisei intre Westminster Bridge si Waterloo Bridge, se invartea pentru a ridica turistii la o inaltime pe care o estimez acum la peste100 de metri. Cand ajungea cabina la punctul de jos, pentru urcare sau coborare, nu se oprea, ci isi continua miscarea de rotatie cu aceeasi viteza scazuta. Cred ca am facut in 20-30 de minute rotatia completa.
Ne-a placut! De sus am vazut Waterloo bridge si gara cu acelasi nume chiar langa London Eye, palatul Buckingham undeva in nord, Saint Paul Cathedral, si intreaga Tamisa incepand de la palatul parlamentului pana departe, la Tower Bridge si Tower of London. Frumos. Toate atractiile pe care le tineam minte de la lectiile de engleza din scoala generala.
Imediat la coborare am intrat la London 4D Experience. Un ecran de proiectie gen cinematograf unde puteai sa vezi cateva imagini seminificative din/despre Londra si constructia lui London Eye. De unde 4D? Pe langa imaginile vazute 3D prin niste ochelari speciali si sunetul puternic, din cand in cand un val care venea catre noi arunca cativa stropi de apa, iar pescarusii care zburau deasupra Londrei ii puteai aproape atinge cu mana.
Imediat dupa am travesat Tamisa pe Waterloo Bridge cu tinta National Gallery. Floriana a intrat sa vada picturile si celelalte opere de arta, eu am ramas sa beau o bere vizavi, la London Shade.Dupa vreo 2 ore a venit si Floriana si am mancat chiar acolo. Nu mai stiu exact ce am mancat, tot ceva cu cartofi prajiti, dar ne-a intarit parerea despre mancare englezeasca. Nu foarte grozava. In schim ale-ul! Extraordinar!
Ne-am indreptat apoi catre Buckingham Palace, pe un drum foarte frumos, cu multi copaci uriasi si verdeata multa - The Mall, prin gradina care imprejmuieste palatul. Chiar in fata palatului, troneaza Victoria Memorial, un monumente dedicat reginelor Angliei. Am stat cam 15 minute si am privit cum garda de la palat patrula in rimt perfect si am aflat ca la 11:30 se schimba garda. Era deja dupa amiaza asa ca am hotarat sa revenim in zilele urmatoare sa facem poze cu schimbarea garzii. Cand scriu randurile astea sunt la Barcelona la vreo 8 luni dupa experienta londoneza si stiu ca nu am apucat sa vedem schimbarea garzii.
Am dat un tur in jurul palatului, am gasit cateva magazine cu echipament montan pe care ne-am hotarat sa le re-vizitam curand, si am urcat apoi spre Belgravia. Cartier rezidential de lux, cu case mari, extrem de aerisit si cu multa verdeata. In centru am facut cateva poze in Belgrave Sqaure, un parculet frumos din centrul cartierului.
Dupa casele aristocrate am ajuns la Hyde Park corner, de unde ne-am hotarat sa luam autobuzul pana la madame Tussaud's. Stilul londondez de circulatie ne-a jucat o festa frumoasa aici. Am asteptat autobuzul vreo 5 minute in sens invers, catre sud, pana ce un sofer ne-a spus ca trebuie sa asteptam vizavi. Dar ne-am descurcat panla urma. Si dupa un drum pe langa Hype Park pana la Marble Arch, un arc de triumf aflat in nord vestul Hyde Park de unde incepe si Oxford street, autobuzul a facut dreapta si apoi imediat stanga pe Baker Street, si dupa inca vreo 5 minute intram la Madama Tussaud's.
In notitele pe care le-am facut atunci apar ... mi-am amintit! Floriana a facut poze cu Picasso, Rembrant si, bineinteles, Henry VIII. Frumusel la Madam Tussaud's, dar nu mai spectaculos decat stiam de la lectiile de engleza. Am alfat insa un amanunt istoric interesant. Domana Tussaud si-a inceput cariera in Franta, in timpul revolutie de la sfarsit de secol 18, unde facea masti mortuare pentru cei decapitati, printre clienti numarandu-se Robespierre si chiar Louis XIV. A plecat apoi la Londra si si-a transormat meseria in business cu figuri de ceara, avand acum clienti dintre cei mai alesi, printre care nume grele de la Hollywood, gen George Clooney, John Wayne sau Leonardo si Caprio.Doar ca pentru ei replica de ceara nu e facuta acum post mortem. E o diferenta!
Vizita la Madame Tussaud's s-a incheiat intr-un stil pur englezesc, cu un mic tur de groaza prin camere intuncate bantuite de fantome, oameni injunghiati din care curgea sange, care faceau totul sa te sperie, schete si alte valori ale Londrei medievale. Nu ne-am speriat prea tare si dupa 10 minute eram din nou in autobuz cu tinta Hyde Park.
Frumos in Hyde Park. Foarte intins, foarte multa verdeata, o atmosfera lejera si recomfortanta. Am trecut prin Kensington Gardes, pe la statuia lui Peter Pan si pe la memorialul Lady Diana, am stat 20 de minute pe iarba si am facut poze cu veveritele care erau locatarii parcului. Foarte relaxant in Hyde Park. Dar am simtit imediat ca suntem obositi. Era deja catre sfarsiul zilei, cred ca 7 sau 8 seara, si mersesem destul.
Ne-am suit in primul autobuz, si dupa vreo 20 de minute de mers prin aglomeratia pe de Oxford Street eram in Soho! Aici nu mai puteam sa fim obositi! Am gasit un restaurant japonez unde am mancat foarte mult sushi, maki, orez aromat, am baut cateva beri japoneze si ... chiar eram obositi. Am facut plimbarea de 10 minute pana la Astour Court Hotel si ne-am bagat direct in pat.
Drumul pana la London Eye a fost cu un double-decker, au autobuz londonez cu etaj. Bineinteles ca am stat la etaj si ca ne-a placut. Foarte excited! A fost extrem de palpitant cand a facut prima oara stanga. A intrat pe contrasens am crezut noi, dar de fapt nu, era sensul lui normal, eram la Londra.
Am cumparat bilete la London Eye, care pentru un deal bun veneau la pachet cu 4D Experience si Madame Tussaud's. Iata cum programul nostru se imbogatise. Si am urcat prima oara in London Eye. Un carusel imens, cu cabine mari in plasate pe toata circumferinta unei roti, inchise in mare parte cu geamuri, din care puteai sa vezi mai toata Londra. Extrem de mare, asezat chiar pe marginea Tamisei intre Westminster Bridge si Waterloo Bridge, se invartea pentru a ridica turistii la o inaltime pe care o estimez acum la peste100 de metri. Cand ajungea cabina la punctul de jos, pentru urcare sau coborare, nu se oprea, ci isi continua miscarea de rotatie cu aceeasi viteza scazuta. Cred ca am facut in 20-30 de minute rotatia completa.
Ne-a placut! De sus am vazut Waterloo bridge si gara cu acelasi nume chiar langa London Eye, palatul Buckingham undeva in nord, Saint Paul Cathedral, si intreaga Tamisa incepand de la palatul parlamentului pana departe, la Tower Bridge si Tower of London. Frumos. Toate atractiile pe care le tineam minte de la lectiile de engleza din scoala generala.
Imediat la coborare am intrat la London 4D Experience. Un ecran de proiectie gen cinematograf unde puteai sa vezi cateva imagini seminificative din/despre Londra si constructia lui London Eye. De unde 4D? Pe langa imaginile vazute 3D prin niste ochelari speciali si sunetul puternic, din cand in cand un val care venea catre noi arunca cativa stropi de apa, iar pescarusii care zburau deasupra Londrei ii puteai aproape atinge cu mana.
Imediat dupa am travesat Tamisa pe Waterloo Bridge cu tinta National Gallery. Floriana a intrat sa vada picturile si celelalte opere de arta, eu am ramas sa beau o bere vizavi, la London Shade.Dupa vreo 2 ore a venit si Floriana si am mancat chiar acolo. Nu mai stiu exact ce am mancat, tot ceva cu cartofi prajiti, dar ne-a intarit parerea despre mancare englezeasca. Nu foarte grozava. In schim ale-ul! Extraordinar!
Ne-am indreptat apoi catre Buckingham Palace, pe un drum foarte frumos, cu multi copaci uriasi si verdeata multa - The Mall, prin gradina care imprejmuieste palatul. Chiar in fata palatului, troneaza Victoria Memorial, un monumente dedicat reginelor Angliei. Am stat cam 15 minute si am privit cum garda de la palat patrula in rimt perfect si am aflat ca la 11:30 se schimba garda. Era deja dupa amiaza asa ca am hotarat sa revenim in zilele urmatoare sa facem poze cu schimbarea garzii. Cand scriu randurile astea sunt la Barcelona la vreo 8 luni dupa experienta londoneza si stiu ca nu am apucat sa vedem schimbarea garzii.
Am dat un tur in jurul palatului, am gasit cateva magazine cu echipament montan pe care ne-am hotarat sa le re-vizitam curand, si am urcat apoi spre Belgravia. Cartier rezidential de lux, cu case mari, extrem de aerisit si cu multa verdeata. In centru am facut cateva poze in Belgrave Sqaure, un parculet frumos din centrul cartierului.
Dupa casele aristocrate am ajuns la Hyde Park corner, de unde ne-am hotarat sa luam autobuzul pana la madame Tussaud's. Stilul londondez de circulatie ne-a jucat o festa frumoasa aici. Am asteptat autobuzul vreo 5 minute in sens invers, catre sud, pana ce un sofer ne-a spus ca trebuie sa asteptam vizavi. Dar ne-am descurcat panla urma. Si dupa un drum pe langa Hype Park pana la Marble Arch, un arc de triumf aflat in nord vestul Hyde Park de unde incepe si Oxford street, autobuzul a facut dreapta si apoi imediat stanga pe Baker Street, si dupa inca vreo 5 minute intram la Madama Tussaud's.
In notitele pe care le-am facut atunci apar ... mi-am amintit! Floriana a facut poze cu Picasso, Rembrant si, bineinteles, Henry VIII. Frumusel la Madam Tussaud's, dar nu mai spectaculos decat stiam de la lectiile de engleza. Am alfat insa un amanunt istoric interesant. Domana Tussaud si-a inceput cariera in Franta, in timpul revolutie de la sfarsit de secol 18, unde facea masti mortuare pentru cei decapitati, printre clienti numarandu-se Robespierre si chiar Louis XIV. A plecat apoi la Londra si si-a transormat meseria in business cu figuri de ceara, avand acum clienti dintre cei mai alesi, printre care nume grele de la Hollywood, gen George Clooney, John Wayne sau Leonardo si Caprio.Doar ca pentru ei replica de ceara nu e facuta acum post mortem. E o diferenta!
Vizita la Madame Tussaud's s-a incheiat intr-un stil pur englezesc, cu un mic tur de groaza prin camere intuncate bantuite de fantome, oameni injunghiati din care curgea sange, care faceau totul sa te sperie, schete si alte valori ale Londrei medievale. Nu ne-am speriat prea tare si dupa 10 minute eram din nou in autobuz cu tinta Hyde Park.
Frumos in Hyde Park. Foarte intins, foarte multa verdeata, o atmosfera lejera si recomfortanta. Am trecut prin Kensington Gardes, pe la statuia lui Peter Pan si pe la memorialul Lady Diana, am stat 20 de minute pe iarba si am facut poze cu veveritele care erau locatarii parcului. Foarte relaxant in Hyde Park. Dar am simtit imediat ca suntem obositi. Era deja catre sfarsiul zilei, cred ca 7 sau 8 seara, si mersesem destul.
Ne-am suit in primul autobuz, si dupa vreo 20 de minute de mers prin aglomeratia pe de Oxford Street eram in Soho! Aici nu mai puteam sa fim obositi! Am gasit un restaurant japonez unde am mancat foarte mult sushi, maki, orez aromat, am baut cateva beri japoneze si ... chiar eram obositi. Am facut plimbarea de 10 minute pana la Astour Court Hotel si ne-am bagat direct in pat.
Wednesday, September 2, 2009
London 4th
Ne-am trezit pe la 8, am luat un continental breakfast foarte bun la Astor Court Hotel dupca care ne-am indreptat spre centrul Londrei. Centru care nu era deloc departe - am facut cam 5 minute pana la intersectia dintre Regent Street cu Oxford, si inca 10 minute pana la Picadilly Circus.
Aerul era destul de rece si am intrat in primul H&M de unde mi-am cumparat un tricou cu doar 3 pounds. Alt magazin interesant pe care l-am vazut pe Regent Street a fost Apple Store. Aici m-am jucat cu unul dintre MacBook-urile puse la dispozitie, dotat cu conexiune la net si ultimul OS Snow Leopard. Mi-a lasat o impresie pozitiva si l-am vizitat mai in fiecare zi la Londra pentru a-mi citi mail-urile.
Am luat-o apoi catre Picadilly si pe drum am facut un detur pe Swallow street, o straduta pietonala cu foarte multe restaurante pe care am decis sa o re-vizitam pentru o masa si o bere. Cand scriu randurile astea sunt la Paris, la 2 zile dupa Londra, si pot spune ca nu am mai ajuns sa mancam pe Swallow street.
Ajunsi la Piccadilly am facut cate o poza cu statuia lui Eros si cu fantana Horses of Helios, despre care tocmai m-am documentat ca era regele soarelui in mitologia greaca. Piccadilly Circus si reclamele luminate de acolo ne-au adus aminte de Times Square din New York.
Dupa la Piccadilly, urmartoarea tinta era Big Ben, celebrul ceas de la cladirea parlementului. Pana la Big Ben am facut un detur prin Leicester Square, unde am apreciat abundenta de verdeata si o statuie a lui Charlie Chaplin cu care ne-am si pozat. Ne-am oprit apoi in Trafalgar Square unde am apreciat columna imensa pe care troneaza statuia amiralului Nelson, cel care a reusit sa invinga trupele franceze in batalia cu acelasi nume confirmand suprematia flotei brinatice. Tot in Trafalgar Square am notat National Gallery, pe care Floriana avea sa viziteze in zile urmatoare, si fantanile care flancau columna, care ne-au adus aminte de Bethesda din Central Park-ul New York-ez.
Am luat apoi pe Whitel Hall catre Big Ben. L-am vazut, ne-a placut, ne-am pozat cu el, am apreciat si Parliament Square cu statuia lu Churchill, am trecut pe la Westminster's Abbey si am comparat-o cu celalte catedrale gotice vazute in calatoriile noastre. Concluzia: de un gotic clasic, cu aceleasi elemente distinctive cum ar fi turnurile din fata, geamurile mari cu arcade, vitraliile etc., dar foarte foarte mare. Cred ca e cea mai mare pe care am vazut-o, desi francezii mi-au spus ca cea din Chartre ar fi cea mai mare. Se pare ca razboiul franco-britanic e prezent la toate nivelurile.
Am cumparat o carte despre Londra, ca sa ne si documentam si ...surpriza! Prima ploaie! Am fugit sa ne adapostim, dar nu a fost cazul...s-a oprit imediat. Dupa care a reinceput, dupa vreo 10 minute. Ne-a prins de data asta langa House of Parliament, cu o Mocha in mana, asa ca am dat fuga in parcul din apropiere si am baut cafeau pe malul Tamisei. Ploaia se oprise deja intre timp.
Cand scriu randurile astea am deja experienta ploilor londoneze. Scurte, dese, multe si nu foarte puternice. Cred ca in ziua respectiva au fost vreo 10-15 reprize de ploaie.
De langa parlament se vedea deja London Eye, celebra roata de pe malul Tamisei pe care ne-am hotarat s-o folosim pentru a vedea Londra de la inaltime, asa ca am pornit spre ea. Am trecut Tamisa pe Westminster's Bridge, am ajuns la London Eye si am constat ca era coada prea mare si nu merita sa asteptam, dar dimineata ar fi mai liber, si ne-am propus sa revenim a doua zi dimineata.
Am continuat pe maul Tamisei unde am vazut un spectacol extrem de amuzant si interactiv in acelasi timp. Mister Steve, from Melbourne, Australia, atragea atentia asupra acrobatiei pe care urma sa o faca. Si atragea foarte bine atentia. In 10 minute a reusit sa adune in jurul lui aproape 100 de privitori. Avea un tip de umor spontan extrem de natural care provoca ropote de aplauze si hohote de ras.
"He's my ex-girlfriend..." a comentat vizavi de un cuplu de barbati care faceau joging si au trecut prin fata lui.
"He runs this way every day with his new girlfriend..."
"He's is trying to make me gelous!"
Dupa multe alte episoade similare a urmat si acrobatia. Care nu a fost deloc usoara: jonglerie cu popice asezat cu burta pe un pat ace de metal, pat aflat in capatul unei tevi inalte de 2,5-3 metrii pe care o sustineau cu niste sfori 4 voluntari. Unul dintre volutari eram eu si am vazut destul de bine ca omului chiar ii placea ce face si o facea foarte bine. La sfarsit a urmat un discurs foarte frumos in care ne spunea ca show-ul pe strada e singurul mod de a se intretine, ca ne multumeste pentru participare si ca apreciaza fiecare ajutor pe care il putem oferi. I-am lasat cu bucurie 5 pounds si i-am strans mana felicitandu-l.
Era ora pranzului, asa ca ne-am oprit sa mancam pe malul apei, la un restaurant al carui nume imi scapa acum...parca era Riviera. Prima intalnire cu fish & chips. Prima concluzie: nu am nimerit la un restaurant prea grozav pentru fish & chips.
Am traversat din nou Tamisa catre partea de nord, am facut poze cu Sant Paul Cathedral si...supriza! A venit din nou ploaia! Dar nu mai era chiar asa de mare supriza...
Am baut o bere foarte buna intr-un bar chiar pe mal langa London Bridge, cu vedere la Tamisa, in timp ce afara, bineinteles, ploua. Acum stiu ca nu era bere, era Ale; adica tot un fel de bere, foarte putin carbogazoasa si servita nu neaparat rece. Mi-a placut Ale-ul si am baut destula in Anglia.
Apa am trecut-o catre sud de data asta pe London Bridge si ne-am pozat cu London Dungeon, in amintirea torturilor macabre din evul mediu. De pe malul Tamisei am facut cateva poze cu Tower Bridge. Podul se vedea extrem de colorat si clar in lumina si atmosfera ce urma, bineinteles, unei ploi.
Pe malul celalat se vedea Tower of London, pe care Floriana a vrut sa-l vizitam in zilele urmatoare. In prima zi la Londra ne-am multumit sa trecem pe langa el si sa-l salutam. Eram deja foarte obositi si oricum era inchis la ora cand am ajuns noi.
Pe jos am mers si pana in Soho, o buna bucata pe Oxford Street, cu pauza de fotografie in cartierul de zgarie nori cu Suis Re Tower, despre care m-am documentat ca are 180 de metri inaltime, pauza de mancare chinezeaza la un fast-food, nu foarte grozava, pauza de cateva beri in Soho si pauza finala de somn.
Ne-a placut prima zi in Londra. Plina, savuroasa, umeda si cu multa bere...sau ale, sorry!
Monday, August 31, 2009
London 3rd
Estimarile mele au fost corecte si pe la 9:30 PM coboram la Oxford Circus, in centru Londrei, si dupa alte 15 minute de mers pe jos ne cazam la Astor Court Hotel pe Hallam Street nr. 20. Hotel cochet, intr-o veche cladire londoneza, cu camere mici si foarte aranajate, in stilul lui The Opal de la San Francisco. Ne-a placut.
Ne-a placut si atmosfera din Londra la primul contact cu ea la iesirea din metrou. Atmosfera pe care am reintalnit-o imediat dupa ce am desfacut bagajele si am hotarat sa facem o plimbare si sa bem o bere. Londra ni s-a parut un oras viu, alert, zgomotos, plin de viata...dar eram prea obositi ca sa ne para mai multe in prima seara. Am fost in Soho unde lumea statea si bea bere in strada, toate fetele erau imbracate in rochi negre foarte scurte, babatii vorbeau tare insotiti mai toti de un pint de bere si zgomotul unui picamer asigura fondul sonor.
Ne-am oprit intr-un pub frumusel, am baut cate o bere la pint care ni s-a parut incredibil de ieftina, vreo 3 lire o bere, adica vreo 14-15 lei, deci pana in 4 euro. Am facut toate transformarile astea ca sa vedem cam cum stam, cat de scumpa e berea in Londra. Foarte ieftina! Eu nu puteam sa pierd oferta asa ca am mai luat una, dupa care ne-am tarat pana la hotel morti de oboseala.
Cand scriu randurile astea e dimineata, Florian doarme si eu ma pregatesc sa fac programul pentru ziua ce urmeaza.
Good morning!
Ne-a placut si atmosfera din Londra la primul contact cu ea la iesirea din metrou. Atmosfera pe care am reintalnit-o imediat dupa ce am desfacut bagajele si am hotarat sa facem o plimbare si sa bem o bere. Londra ni s-a parut un oras viu, alert, zgomotos, plin de viata...dar eram prea obositi ca sa ne para mai multe in prima seara. Am fost in Soho unde lumea statea si bea bere in strada, toate fetele erau imbracate in rochi negre foarte scurte, babatii vorbeau tare insotiti mai toti de un pint de bere si zgomotul unui picamer asigura fondul sonor.
Ne-am oprit intr-un pub frumusel, am baut cate o bere la pint care ni s-a parut incredibil de ieftina, vreo 3 lire o bere, adica vreo 14-15 lei, deci pana in 4 euro. Am facut toate transformarile astea ca sa vedem cam cum stam, cat de scumpa e berea in Londra. Foarte ieftina! Eu nu puteam sa pierd oferta asa ca am mai luat una, dupa care ne-am tarat pana la hotel morti de oboseala.
Cand scriu randurile astea e dimineata, Florian doarme si eu ma pregatesc sa fac programul pentru ziua ce urmeaza.
Good morning!
London 2nd
Prima intalnire cu UK, Londra si britanicii, a fost neasteptat de neasteptata. Floriana a trecut linistita de controlul pasapoartelor; pe mine m-a oprit un controlor, de origine indiana mi s-a parut, care prima data i-a spus colegului sau razand ca nu a mai vazut astfel de “identity card”, coleg care o verificase pe Floriana cu 5 secunde inainte. Colegul a zambit si el si i-a raspuns sa verifice, sa vada despre ce e vorba.
“What is your birthday year?” m-a intrebat indianul.
“1980” i-am raspuns politicos.
“Sir, I’m sorry, I cannot identify you, I have to go to the office to check your ID. Please take a seat and wait.”
M-am indreptat spre locul indicat in timp ce indianul meu pleca cu cartea mea de identitate. Nu m-am asezat, nu aveam chef sa stau, statusem destul in avion.
“Sir, please, take a seat!” mi-a indicat pe un ton ferm colegul dupa ale carui standarde cartea de identitate romaneasca era OK.
M-am asezat. Si am asteptat. Mi-am pus target sa stau maxim 5, dupa care sa intreb despre ce e vorba. Dupa vreo 3-4 minute s-a intors indianul meu, cu un rucsac in spate, si mi s-a adresat zambind:
“Sir, they have to check your ID, please wait here”
N-a mai asteptat sa-i vreo replica si a plecat; probabil sa invete noile tipuri de carti de identitate ale tarilor membre in uniunea europeana; sau sa invete ca pe langa cartile de identitate britanice, pasapoarte si buletine indiene, mai exista si alte tari si carti de indentitate.
M-am indreptat spre colegul lui sperand ca ma pot intelege cu standardele si cunostintele lui despre carti de identitate. Nope; m-am lovit in primul rand de regulile lui, pana sa ajung sa ma inteleg cu standardele sale:
“Sir, they check your ID, please take a seat”
“Ok, but can you give me a clue how much I have to wait here?”
“Sir, they check your ID and they will come back to you. Please take a seat”
M-am prins ca nu are chef asa ca am renuntat punandu-mi target sa astept inca 5 minute, dupa care sa cer lamuriri. Intre timp ramasesem aproape singur in camera de control pasapoarte. Mai era Floriana, intrata deja in UK, colegul indianului meu care parea ca se cam plisctiseste, o colega de-a lui, eu si inca un cuplu. Cuplu despartit la fel ca si noi. Doar ca ei erau invers. El in UK si ea afara, langa mine.
Floriana nu a mai suportat granita care ne despartea asa ca a trecut de partea mea a baricadei. Nu am intrebat-o daca a facut-o cumva din gelozie, sa nu raman cu negresa neprimita in UK si sa ne consolam impreuna, sau invers de frica, sa nu ramana ea in UK cu britanicul.
“Have you just crossed the line ?” a intrebat-o colega colegului de la ghiseul de control.
Floriana nu a auzit-o asa ca s-a asezat langa mine.
“Madam, have you just crossed the line ?” a revenit colega.
“Yes, I’m with my husband”
“Don’t you ever do that again! Show me your passport!”
“Sorry” a spus Floriana si a aratat cartea de indentitate.
Supriza! A mers si de data asta! A trecut linistita dupa ce colega i-a confirmat ca e OK cartea de identitate si nu a uitat sa precizez:
“Don’t you ever do that again!”
Deci la femei merge. Poti trece cu cartea de identitate. E reunoscuta. Sau poate la indieni nu merge. Nu poti trece cu cartea de identitate. Nu o recunosc.
Imediat colega a inchis ghiseul si a plecat sa se odihneasca. Probabil sa-i spuna colegului indian cum e cu cartile de identitate. Sau cu femeile…
Cu colega plecata m-am ridicat sa cer explicatii pentru motivul asteptarii mele. Nu a mai fost nevoie. Intre timp a venit un al patrulea coleg care mi-a explicat politicos ca indianul lor nu era sigur de cartea mea de idenitate, ca a vrut sa o reverifice, ca nu stie de ce a facut asta, dar ca au un numar de persoane pe care trebuie sa le verifice si ca isi cere scuze pentru neplacerile create.
„I thing he did it because he was bored. Have a nice day.” i-am urat colegului si am plecat cu Floriana de mana.
„Welcome to London!“...asta nu mi-a spus nimeni.
update 19 Septembrie la Adanca: randurile de mai sus le-am scris in aceeasi seara in metroul ce ne-a dus de la Heathrow pana in centrul Londrei
“What is your birthday year?” m-a intrebat indianul.
“1980” i-am raspuns politicos.
“Sir, I’m sorry, I cannot identify you, I have to go to the office to check your ID. Please take a seat and wait.”
M-am indreptat spre locul indicat in timp ce indianul meu pleca cu cartea mea de identitate. Nu m-am asezat, nu aveam chef sa stau, statusem destul in avion.
“Sir, please, take a seat!” mi-a indicat pe un ton ferm colegul dupa ale carui standarde cartea de identitate romaneasca era OK.
M-am asezat. Si am asteptat. Mi-am pus target sa stau maxim 5, dupa care sa intreb despre ce e vorba. Dupa vreo 3-4 minute s-a intors indianul meu, cu un rucsac in spate, si mi s-a adresat zambind:
“Sir, they have to check your ID, please wait here”
N-a mai asteptat sa-i vreo replica si a plecat; probabil sa invete noile tipuri de carti de identitate ale tarilor membre in uniunea europeana; sau sa invete ca pe langa cartile de identitate britanice, pasapoarte si buletine indiene, mai exista si alte tari si carti de indentitate.
M-am indreptat spre colegul lui sperand ca ma pot intelege cu standardele si cunostintele lui despre carti de identitate. Nope; m-am lovit in primul rand de regulile lui, pana sa ajung sa ma inteleg cu standardele sale:
“Sir, they check your ID, please take a seat”
“Ok, but can you give me a clue how much I have to wait here?”
“Sir, they check your ID and they will come back to you. Please take a seat”
M-am prins ca nu are chef asa ca am renuntat punandu-mi target sa astept inca 5 minute, dupa care sa cer lamuriri. Intre timp ramasesem aproape singur in camera de control pasapoarte. Mai era Floriana, intrata deja in UK, colegul indianului meu care parea ca se cam plisctiseste, o colega de-a lui, eu si inca un cuplu. Cuplu despartit la fel ca si noi. Doar ca ei erau invers. El in UK si ea afara, langa mine.
Floriana nu a mai suportat granita care ne despartea asa ca a trecut de partea mea a baricadei. Nu am intrebat-o daca a facut-o cumva din gelozie, sa nu raman cu negresa neprimita in UK si sa ne consolam impreuna, sau invers de frica, sa nu ramana ea in UK cu britanicul.
“Have you just crossed the line ?” a intrebat-o colega colegului de la ghiseul de control.
Floriana nu a auzit-o asa ca s-a asezat langa mine.
“Madam, have you just crossed the line ?” a revenit colega.
“Yes, I’m with my husband”
“Don’t you ever do that again! Show me your passport!”
“Sorry” a spus Floriana si a aratat cartea de indentitate.
Supriza! A mers si de data asta! A trecut linistita dupa ce colega i-a confirmat ca e OK cartea de identitate si nu a uitat sa precizez:
“Don’t you ever do that again!”
Deci la femei merge. Poti trece cu cartea de identitate. E reunoscuta. Sau poate la indieni nu merge. Nu poti trece cu cartea de identitate. Nu o recunosc.
Imediat colega a inchis ghiseul si a plecat sa se odihneasca. Probabil sa-i spuna colegului indian cum e cu cartile de identitate. Sau cu femeile…
Cu colega plecata m-am ridicat sa cer explicatii pentru motivul asteptarii mele. Nu a mai fost nevoie. Intre timp a venit un al patrulea coleg care mi-a explicat politicos ca indianul lor nu era sigur de cartea mea de idenitate, ca a vrut sa o reverifice, ca nu stie de ce a facut asta, dar ca au un numar de persoane pe care trebuie sa le verifice si ca isi cere scuze pentru neplacerile create.
„I thing he did it because he was bored. Have a nice day.” i-am urat colegului si am plecat cu Floriana de mana.
„Welcome to London!“...asta nu mi-a spus nimeni.
update 19 Septembrie la Adanca: randurile de mai sus le-am scris in aceeasi seara in metroul ce ne-a dus de la Heathrow pana in centrul Londrei
Thursday, August 27, 2009
London 1st
Am plecat pe la 3 dupa masa din Bucuresti, cu KLM si escala la Amsterdam. Cand scriu randurile astea suntem la lounge-ul KLM, eu beau o bere si Floriana e la shopping.
Am localizat hotelul si drumul de la Heathrow pana la hotelul din Londra care e destul de simplu. Cu metroul pana la Oxford Circus si de acolo cam 5-10 minute de mers pe jos. La 19:25 aterizam la Londra, inca 2-3 ore cu recuperat bagaje si drum pana la hotel, estimez ca pe la 22 PM suntem cazati la Astor Court Hotel pe Hallam Street si ne pregatim de o prima plimbare prin Londra.
Incerc sa imaginez un program pentru maine. Momentan nu am nimic in minte, dar avand in vedere ca suntem foarte aproape de Picadilly, Soho, Buckingham si restul, nu cred ca vom duce lipsa de trasee.
Cheers!
Am localizat hotelul si drumul de la Heathrow pana la hotelul din Londra care e destul de simplu. Cu metroul pana la Oxford Circus si de acolo cam 5-10 minute de mers pe jos. La 19:25 aterizam la Londra, inca 2-3 ore cu recuperat bagaje si drum pana la hotel, estimez ca pe la 22 PM suntem cazati la Astor Court Hotel pe Hallam Street si ne pregatim de o prima plimbare prin Londra.
Incerc sa imaginez un program pentru maine. Momentan nu am nimic in minte, dar avand in vedere ca suntem foarte aproape de Picadilly, Soho, Buckingham si restul, nu cred ca vom duce lipsa de trasee.
Cheers!
Tuesday, August 18, 2009
Aoleu! Sunt reci!
Nu am mai fost de ceva vreme pe litoralul romanesc. Dar acum sunt insurat. Si cand esti insurat mergi cam pe unde vrea nevasta. Ceea ce e foarte bine. Tu trebuie sa gandesti mai putin. Sau sa ai idei mai putine. Ca de gandit tot gandesti. Ea vine cu ideea, tu gandesti cum si o pui in practica.
Asa ca, insurat fiind, am mers la mare vreo 3 zile. La Neptun, la familisiti, si la Vama Veche, sa ne lasam putin spiritul sa alerge liber printre fundurile goale, praful de pe strada principala si muzica de la Stuf.
Trebuie sa recunosc ca si de data asta sotia mea m-a surprins cu ideile ei minunate....dar ma iau cu alte povesti filosofale si uit ce vroiam sa scriu. Revin:
Am fost la mare si ne-am simtit foarte bine. Lucrurile au evoluate sensibil spre un bine linistit, placut, si lipsit de pretentii. Foarte bine a fost la Neptun; hotel decent, plaja linistita la sezlonguri, masa cu mult peste si vin bun.
Cea mai buna masa a fost la o terasa chiar pe plaja, unde ne-am satisfacut cu peste, scoici si melci, stinse toate cu sprit de Jidvei cu gheata. Aici am mancat si desert, sa ne respectam. Eu am cerut clatite cu Finetti, Floriana clatite cu dulceata. Din pacate, ne-au fost servite reci, si am chemant imediat fata care se ocupa de noi si am cerut sa le incalzeasca o idee, sa ne bucuram de ele.
Dar se pare ca simturile noastre nu erau suficiente pentru a testa temperatura clatitelor. Fata a vrut sa se convinga singura ca sunt reci. Si a facut-o! Cu mana! Le-a atins delicat cu dosul degetului aratator, si, surprinsa de temperatura scazuta care a convins-o imediat a exclamat:
"Aoleu!
Sunt reci!
Ma duc sa vi le incalzesc."
Asa ca, insurat fiind, am mers la mare vreo 3 zile. La Neptun, la familisiti, si la Vama Veche, sa ne lasam putin spiritul sa alerge liber printre fundurile goale, praful de pe strada principala si muzica de la Stuf.
Trebuie sa recunosc ca si de data asta sotia mea m-a surprins cu ideile ei minunate....dar ma iau cu alte povesti filosofale si uit ce vroiam sa scriu. Revin:
Am fost la mare si ne-am simtit foarte bine. Lucrurile au evoluate sensibil spre un bine linistit, placut, si lipsit de pretentii. Foarte bine a fost la Neptun; hotel decent, plaja linistita la sezlonguri, masa cu mult peste si vin bun.
Cea mai buna masa a fost la o terasa chiar pe plaja, unde ne-am satisfacut cu peste, scoici si melci, stinse toate cu sprit de Jidvei cu gheata. Aici am mancat si desert, sa ne respectam. Eu am cerut clatite cu Finetti, Floriana clatite cu dulceata. Din pacate, ne-au fost servite reci, si am chemant imediat fata care se ocupa de noi si am cerut sa le incalzeasca o idee, sa ne bucuram de ele.
Dar se pare ca simturile noastre nu erau suficiente pentru a testa temperatura clatitelor. Fata a vrut sa se convinga singura ca sunt reci. Si a facut-o! Cu mana! Le-a atins delicat cu dosul degetului aratator, si, surprinsa de temperatura scazuta care a convins-o imediat a exclamat:
"Aoleu!
Sunt reci!
Ma duc sa vi le incalzesc."
Sunday, August 9, 2009
Drumul spre centura
Sunt in masina cu Floriana, mergem la Valcea sa ne petrecem weekendul linistiti, sa facem un gratar, sa bem bere si sa stam la aer. Pe undeva pe la Crangasi, in coloana care se taraste catre iesirea din Bucuresti, din stanga, dintr-o Dacie papuc care gafaie de incarcata ce e (memoria ma corecteaza acum si imi spune ca nu era chiar papuc, era pick-up), un barbat cu geamul deschis imi face semn ca vrea sa ma intrebe ceva.
"Doomnu', in cee paarte ee Miilitari, ieesireea spre céentuura, spree autoostraada ... ?"
In cateva momente mintea mea a facut urmatoriul scenariu: o masina cu ardeleni, rataciti prin Bucurestiul prafuit, aglomerat si bine organzat, care vor sa iasa si sa se indrepte spre casa lor.
"Mergeti dupa mine, si eu merg tot acolo"
"Muultumim doomnu'..."
I-am condus pana la intrarea pe autostrada, mergand incet, in stilul molcol al ardelenilor, incercand sa nu-i pierd din olginda retrovizoare. Dupa intersectia Iuliu Maniu cu Valea Cascadelor, flash-urile facute din pick-up mi-au dat de veste ca oamenii au inteles ca au ajuns la intrarea pe autostrada, ca de acum se descurca mai departe si ca ...
"Muultumin doomnu'..."
"Doomnu', in cee paarte ee Miilitari, ieesireea spre céentuura, spree autoostraada ... ?"
In cateva momente mintea mea a facut urmatoriul scenariu: o masina cu ardeleni, rataciti prin Bucurestiul prafuit, aglomerat si bine organzat, care vor sa iasa si sa se indrepte spre casa lor.
"Mergeti dupa mine, si eu merg tot acolo"
"Muultumim doomnu'..."
I-am condus pana la intrarea pe autostrada, mergand incet, in stilul molcol al ardelenilor, incercand sa nu-i pierd din olginda retrovizoare. Dupa intersectia Iuliu Maniu cu Valea Cascadelor, flash-urile facute din pick-up mi-au dat de veste ca oamenii au inteles ca au ajuns la intrarea pe autostrada, ca de acum se descurca mai departe si ca ...
"Muultumin doomnu'..."
Friday, July 31, 2009
Butonul de alarma
Sunt in metrou cu Floriana, mergem catre casa linistiti, ea asteptand sa faca o baie racoritoare, eu asteptand sa beau o bere rece. Suntem undeva intre Obor si Stefan cel Mare, catre capatul din fata al trenului, cu gandul la vacanta din august.
La un moment dat usa de la cabina metroului se deschide si mecanicul iese, foarte linistit, de fapt atat de linistit incat noi paream agitati pe langa el, si trece printre pasagerii care-l privesc cu un aer mirat.
"Acuma cine mai pune frana?!" o intreb in gluma pe Floriana.
"Dar de ce a iesit?" se aud in jurul nostru intrebarile pasagerilor.
"Poate s-a stricat ceva...", "...poate e vreo problema la garnitura...", "...poate..." incepand gandurile sa murmure.
Nope. Nu e nimic din cele de mai sus. E ceva simplu. Cineva a tras semnalul de alarma. De fapt, nu l-a tras, s-a sprijinit de el. E un tanar rebel care asculta muzica la casti, cand a apasat din greseala cu umarul pe semnalul de alarma. Sau mai bine zis, butonul de alarma.
"De ce nu raspunzi domnule la interfon?!" il apostrofeaza mecanicul.
"Ma scuzati, aveam castile pe urechi..." se scuza tanarul fastacit.
"...auzi, avea castile pe urechi..." bodogane mecanicul intorcandu-se la fel de linistit catre cabina lui.
"Gata! Acum merge si pune frana! Ne oprim in statie si ajungem acasa!"
La un moment dat usa de la cabina metroului se deschide si mecanicul iese, foarte linistit, de fapt atat de linistit incat noi paream agitati pe langa el, si trece printre pasagerii care-l privesc cu un aer mirat.
"Acuma cine mai pune frana?!" o intreb in gluma pe Floriana.
"Dar de ce a iesit?" se aud in jurul nostru intrebarile pasagerilor.
"Poate s-a stricat ceva...", "...poate e vreo problema la garnitura...", "...poate..." incepand gandurile sa murmure.
Nope. Nu e nimic din cele de mai sus. E ceva simplu. Cineva a tras semnalul de alarma. De fapt, nu l-a tras, s-a sprijinit de el. E un tanar rebel care asculta muzica la casti, cand a apasat din greseala cu umarul pe semnalul de alarma. Sau mai bine zis, butonul de alarma.
"De ce nu raspunzi domnule la interfon?!" il apostrofeaza mecanicul.
"Ma scuzati, aveam castile pe urechi..." se scuza tanarul fastacit.
"...auzi, avea castile pe urechi..." bodogane mecanicul intorcandu-se la fel de linistit catre cabina lui.
"Gata! Acum merge si pune frana! Ne oprim in statie si ajungem acasa!"
Wednesday, June 3, 2009
Creier
Sunt iar la Casa Bilius din Iasi. O recomand din nou celor care au drum prin orasul moldovean. Mancare buna, bere germana, weis bier autentica, o saramura excelenta de crap si multe idei care ma indeamna sa gandesc, sa analizez si sa scriu. Ma simt foarte bine!
Dar o revelatie imi contesta si imi pune sub semnul intrebarii simtirea asta de bine. Cum adica ma simt bine? Adica de ce? Din creier, imi raspund imediat. Si imi dau seama ce mica e chestia asta pe care noi obisnuim sa o numim creier, si ce putina atentie ii dam noi.
Dar oare berea, crapul, friptura, soarele, iarna, vinul, Floriana, ar fi reali fara el? Adica fara creier? Fara creierul meu, nu al lor.
Imi aduc aminte un pasaj din Padurea Spanzuratilor de Rebreanu in care, in timpul razboiului, la o masa la popota, ofiterii stateau de vorba despre sinergiile vietii lor pe front, cand unul dintre ei isi punea o intrebare filosofica ... de fapt nu era o intrebare, era o afirmatie, ma ajuta memoria (deci nu era filosof, completez eu) : "Universul prin om a devenit realitate!"
Si omul prin creier...deci creierul e universul!
Cool!
Dar o revelatie imi contesta si imi pune sub semnul intrebarii simtirea asta de bine. Cum adica ma simt bine? Adica de ce? Din creier, imi raspund imediat. Si imi dau seama ce mica e chestia asta pe care noi obisnuim sa o numim creier, si ce putina atentie ii dam noi.
Dar oare berea, crapul, friptura, soarele, iarna, vinul, Floriana, ar fi reali fara el? Adica fara creier? Fara creierul meu, nu al lor.
Imi aduc aminte un pasaj din Padurea Spanzuratilor de Rebreanu in care, in timpul razboiului, la o masa la popota, ofiterii stateau de vorba despre sinergiile vietii lor pe front, cand unul dintre ei isi punea o intrebare filosofica ... de fapt nu era o intrebare, era o afirmatie, ma ajuta memoria (deci nu era filosof, completez eu) : "Universul prin om a devenit realitate!"
Si omul prin creier...deci creierul e universul!
Cool!
YouTube
Sunt din nou la Iasi. Treaba merge foarte bine, proiectele curg, activitarea e in parametrii excelenti, sunt multumit. Dar vine pranzul, si trebuie sa merg sa mananc. Unde?... Ce-ar fi sa ma duc pana in Tudor la Iulius Mall sa mananc la fast-food-ul mongolez?! Ar fi foarte bine! Si am plecat...
La fast food am avut cateva surprize: bete nu mai aveau, dar vin in curand, carne nu mai aveau in raft ca le-a interzis-o sanepidul, dar imi aduc din spate, si alte astfel de probleme cu care se confrunta antreprenorii romani din industria alimentatiei publice. Dar una peste alta am mancat bine si am citit linistit ZF la un bol facut ca pentru Ginghis Han.
Dar nu despre asta vroiam sa scriu, ci despre ce s-a intamplat dupa. A fost mai tare ca ZF si mancare mongoleza impreuna!
Am dat o raita prin magazine si m-am oprit la unul foarte interesant. Nu stiu ce aveau de vanzare sau cum se numea, nici nu e important. Mai important e ca aveau YouTube! Live! Da! Angajatii, o domnisoara sfiioasa si un tanar rebel cu cerceri multi si gauri la fel de multe, se uitau interesati la un filmulet pe YouTube. Si fimuletul era pus la boxe! Tare, in tot magazinul! De fapt de aia am si intrat in magazin, ca am auzit sunete stranii.
M-am apropiat si se pare ca le-am stricat putin petrecerea, au crezut ca vreau sa cumpar ceva. Cand i-am intrebat zambind la ce se uita, au respirat usurati si mi-au povestit patrunsi despre nu stiu ce populatie iraniana care arata sau traiesc ca sobolanii.
Cool! YouTube rulez!
La fast food am avut cateva surprize: bete nu mai aveau, dar vin in curand, carne nu mai aveau in raft ca le-a interzis-o sanepidul, dar imi aduc din spate, si alte astfel de probleme cu care se confrunta antreprenorii romani din industria alimentatiei publice. Dar una peste alta am mancat bine si am citit linistit ZF la un bol facut ca pentru Ginghis Han.
Dar nu despre asta vroiam sa scriu, ci despre ce s-a intamplat dupa. A fost mai tare ca ZF si mancare mongoleza impreuna!
Am dat o raita prin magazine si m-am oprit la unul foarte interesant. Nu stiu ce aveau de vanzare sau cum se numea, nici nu e important. Mai important e ca aveau YouTube! Live! Da! Angajatii, o domnisoara sfiioasa si un tanar rebel cu cerceri multi si gauri la fel de multe, se uitau interesati la un filmulet pe YouTube. Si fimuletul era pus la boxe! Tare, in tot magazinul! De fapt de aia am si intrat in magazin, ca am auzit sunete stranii.
M-am apropiat si se pare ca le-am stricat putin petrecerea, au crezut ca vreau sa cumpar ceva. Cand i-am intrebat zambind la ce se uita, au respirat usurati si mi-au povestit patrunsi despre nu stiu ce populatie iraniana care arata sau traiesc ca sobolanii.
Cool! YouTube rulez!
Tuesday, May 26, 2009
US Honeymoon
Am facut un top al locurilor vazute in America, folosind cateva criterii simple pe care punem pret in orice concediu. Topul l-am inceput la San Francisco, pe telefonul mobil (San Francisco 2nd).
L-am completat apoi la Hawaii, am mai adaugat cateva puncte la Amsterdam dupa 3 nopti in avion, si l-am pastrat sa-l publicam la sfarsit. Toate notele si cuvintele reprezentative sunt cele date sau scrise initial, in ideea de a publica imaginea pe care ne-au creat-o statele acolo, pe continetul lor.
Enjoy!
Hawaii 32,5
Surf, plaja, peisaj, munti, scump, albastru
Vizitat: 6
Fun: 8,5
Food&Drink: 9,5
General: 8,5
NY 36
Viata alerta, cosmopolit, money maker, ego
Vizitat: 8,5
Fun: 9,5
Food&Drink: 9,5
General: 9
DC 31
Liniste, boring, umezeala, razboaie
Vizitat: 8,5
Fun: 5
Food&Drink: 9,5
General: 8
Vegas 31
Fun, free drinks, decapotabila, chici, nevada
Vizitat: 5,5
Fun: 10
Food&Drink: 7,5
General: 8
San Francisco 36
Ocean, Frumos, personalitate distinsa
Vizitat: 9
Fun: 8
Food&Drink: 9,5
General: 9,5
L-am completat apoi la Hawaii, am mai adaugat cateva puncte la Amsterdam dupa 3 nopti in avion, si l-am pastrat sa-l publicam la sfarsit. Toate notele si cuvintele reprezentative sunt cele date sau scrise initial, in ideea de a publica imaginea pe care ne-au creat-o statele acolo, pe continetul lor.
Enjoy!
Hawaii 32,5
Surf, plaja, peisaj, munti, scump, albastru
Vizitat: 6
Fun: 8,5
Food&Drink: 9,5
General: 8,5
NY 36
Viata alerta, cosmopolit, money maker, ego
Vizitat: 8,5
Fun: 9,5
Food&Drink: 9,5
General: 9
DC 31
Liniste, boring, umezeala, razboaie
Vizitat: 8,5
Fun: 5
Food&Drink: 9,5
General: 8
Vegas 31
Fun, free drinks, decapotabila, chici, nevada
Vizitat: 5,5
Fun: 10
Food&Drink: 7,5
General: 8
San Francisco 36
Ocean, Frumos, personalitate distinsa
Vizitat: 9
Fun: 8
Food&Drink: 9,5
General: 9,5
Airplane Night 3rd
24-25 Mai NY – Amstedam
A treia noapte in avion. Consecutiva! Am supravietuit din nou. Am reusit sa dormin, eu mai putin la inceput si mai mult catre dimineata, Floriana mai mult la inceput si mai putin acum. E 6 diminieata dupa noul fus orar. Nici nu mai conteaza cat e dupa alt fus orar. Acum e 6 dimineata! E tot ce trebuie sa stim.
A fost o noapte interesanta. Am avut un mic razboi cu o stewardesa gagauta de pe KLM care nu vroia sa-mi aduca inca o sticluta de vin. Am insistat si am reusit pana la urma. Acum e 6 dimineata, suntem somnorosi si asteptam sa ajungem in lounge la Amsterdam sa ne revenim dupa cea de-a treia noapte consecutiva in avion.
Buna dimineata!!
NY 8th
24 Mai
Am ajuns dimineata in jur de 7 AM pe JFK. De aici am luat un Air Train intern aeroportului pana la Jamaica Station de unde am luat metroul E catre Manhattan. E primul aeroport in care Air Train-ul a fost cu plata. E adevarat ca mergi destul de mult pana la Jamaica Station. De la Lexigton cu 53 am luat metroul 6 pana la Lexigton cu 86 si dupa alte 15 minute in care am cumparat sandvisuri si croissante pentru micul dejun, eram la Mitan la 234 E 86 Street.
Am facut un dus care ne-a pus pe picioare si eu am luat o bere cu Mitan sa ma dreg. Floriana m-a pus sa stau cu picioarele in sus pe timpului sederii la Mitan sa le dreg si pe ele, fiindu-mi extreme de umflate. Si a fost eficienta metoda. Pe termen scurt. Cand scriu despre NY 8th sunt la 6 dimineata in avion si picioarele imi sunt extreme de umflate. Astept sa treaca.
Revin la NY 8th. Dupa bere ne-am suit in metrou cu Mitan si am mers in down town la Century 21. Cumparaturile mele au durat 10 minute: o geanta si multi ciorapi misto la un pret incredibil. Apoi am mers cu Mitan la O’hara la cateva beri. Intre timp Floriana s-a bucurat de o ora jumatate de shopping.
Dupa cumparaturi, echipei s-a alaturat si Marika si am mancat cu totii la Chian Fun foarte multe fructe de mare, orez si legume condimentate si extreme de bune.
Am luat taxi rapid pana la Mitan, am facut bagajul in 5 minute si apoi, pe la de 3:30 PM, ne-am suit in taxiul pentru JFK. Eu am dormit din nou foarte bine in Yellow Cab-ul din New York. In jur de 4:30 PM ne imbarcam in Boeingul 747 400 KLM pentru Amsterdam.
That was it!
Am ajuns dimineata in jur de 7 AM pe JFK. De aici am luat un Air Train intern aeroportului pana la Jamaica Station de unde am luat metroul E catre Manhattan. E primul aeroport in care Air Train-ul a fost cu plata. E adevarat ca mergi destul de mult pana la Jamaica Station. De la Lexigton cu 53 am luat metroul 6 pana la Lexigton cu 86 si dupa alte 15 minute in care am cumparat sandvisuri si croissante pentru micul dejun, eram la Mitan la 234 E 86 Street.
Am facut un dus care ne-a pus pe picioare si eu am luat o bere cu Mitan sa ma dreg. Floriana m-a pus sa stau cu picioarele in sus pe timpului sederii la Mitan sa le dreg si pe ele, fiindu-mi extreme de umflate. Si a fost eficienta metoda. Pe termen scurt. Cand scriu despre NY 8th sunt la 6 dimineata in avion si picioarele imi sunt extreme de umflate. Astept sa treaca.
Revin la NY 8th. Dupa bere ne-am suit in metrou cu Mitan si am mers in down town la Century 21. Cumparaturile mele au durat 10 minute: o geanta si multi ciorapi misto la un pret incredibil. Apoi am mers cu Mitan la O’hara la cateva beri. Intre timp Floriana s-a bucurat de o ora jumatate de shopping.
Dupa cumparaturi, echipei s-a alaturat si Marika si am mancat cu totii la Chian Fun foarte multe fructe de mare, orez si legume condimentate si extreme de bune.
Am luat taxi rapid pana la Mitan, am facut bagajul in 5 minute si apoi, pe la de 3:30 PM, ne-am suit in taxiul pentru JFK. Eu am dormit din nou foarte bine in Yellow Cab-ul din New York. In jur de 4:30 PM ne imbarcam in Boeingul 747 400 KLM pentru Amsterdam.
That was it!
Airplane Night 2nd
23-24 Mai San Francisco – NY
A doua noapte in avion. Am supravietuit, din nou. Am inceput bine cu 2 ore la lounge-ul Sky Team din San Francisco. Mancare, bautura, liniste; ne-am incarcat o idee bateriile. Am urcat in cursa Delta unde imediat am luat pozitia de somn; masca de dormit si paturica. Am reusit sa dorm in 2 reprize, cu ceva pauza de aproximativ 15 minute undeva pe la mijloc. Aceeasi traiectorie nocturna a avut-o si Floriana, dupa cum am schimbat experiente dimineata. Am luat Air Train-ul pana la Jamaica Station si apoi linia E, de unde scriu aceste randuri. Floriana doarme in stanga mea. Ne indreptam catre Manhattan.
Monday, May 25, 2009
San Francisco 3rd
23 Mai
Am ajuns la San Francisco in jur de 6 AM si ne-am cazat la lounge-ul Sky Team Delta. Ne-am schimbat la baie, am mancat cativa biscuiti, Floriana a dormit vreo 2 ore si eu am m-am jucat cu pozele.
Dupa ce am lasat bagajele la aeroport, ne-am imbarcat in BART catre down town. Am coborat la Embarcadero, am stat un sfert de ora intr-un targ al fermierilor chiar in fata lui Ferry Building, apoi am luat-o pe langa Piers catre Fiserman's Wharf.
Eu aveam o problema la talpa piciorului stang de la plimbarea in papuci din Hawaii. Ne-am oprit si am incercat diverse metode de depanare, dar nu am reusit asa ca am schiopatat mai toata ziua.
Am facut mai multe poze cu Alcatrazul, casa preferata a lui Al Capone, si am mancat un Clam Chowder la Boudin Bakery. Ne-a placut foarte mult pe faleza San Francisco Bay. Totul era foarte poetic, plin de savoare, foarte european.
In final am ajuns si in Fisherman's Wharf si ne-am pozat cu focile si leii de mare de la digul 39 (Pier 39). Aici acostarea barcilor a fost restrictionata special pentru a permite focilor sa foloseasca linistite pontoanele. Am cumparat un polar foarte ieftin si foarte calduros pentru Floriana care tremura zdravan si am mancat 4 stridii care ni s-au parut cam trecute.
Am vrut sa mai facem o tura cu Cable Car-ul dar am era o coada imensa asa ca am luat-o pe jos pe Hyde Street pana la Crooked Street. Aici am mai facut o poza cu strada ingusta, si am reusit sa ne suim in Cable Car, unde am avut parte de un spectacol interesant. Vatmanul, un negru foarte mare si foarte simpatic, a oprit tramvaiul in mijlocul unei intersectii si ne-a tinut un speech.
"Look around! What do you see? Can you see the cars waiting? Look around! This is what I do for living. I piss on traffic! I can stay here as long as I want. They have to wait. Look around! I piss on traffic!."
In San Francisco Cable Car-ul urca strazi de-a derptul abrupte, ca cea pe care eram noi, Hyde, care pleca din Fisherman's Wharf. Ca sa urce, Cable Car-ul are un sistem de tractiune similar cu cel de la telecabine, diferenta facand-o cablul, care aici e ingropat sub asfalt, intr-un culoar special facut, doar o deschizatura lasand loc dispozitivului de prindere. Cablul se roteste continuu, ca la gondolele moderne, si chiar cand nu e nici un tramvai prin apropiere poti auzi uruitul cablului pe strazile din San Francisco.
Sunt unele strazi care nu urca, sau au portiuni care nu urca, si atunci e facuta un fel de terasa, astfel incat sa asigure orizontalitatea. La intersectia lui Hyde cu Union Street, s-a oprit vatmanul nostru pe o astfel de terasa si ne-a spus filosofia lui de viata. Statiile de Cable Car sunt situate chiar in mijlocul intersectiei intr-adevar, si masinile au obligatia sa opreasca.
Si tramvaiul trebuie sa opreasca inainte de a sui in el! Cand am luat Cable Car-ul, am vrut sa sarim in el putin inainte sa opreasca definitiv. Dar negrul ne-a apostrofat asa de tare incat ne-am simtit chiar rusinati. Am apreciat regulile si raspunderea cu care isi facea meseria.
Dupa Cable Car ne-am indreptat catre Castro, cartierul de gay, despre care citise Floriana in ghid ca e vestit pentru resturantele cu mancare excelenta. Nu am ajuns. Indepartandu-ne de centru, peisajul nu era la fel de spectaculos. Am incercat de trei ori fara succes sa gasim o toaleta decenta la restaurante tip Fast Food, si am gasit pana la urma un StarBucks care sa ne convina.
Aici am avut si o intalnire amoroasa, cu un tinerel de vreo 55 de ani. O asteptam pe Floriana, inca aveam Castro ca obiectiv asa ca l-am intrebat cat mai e de mers pana acolo. Mi-a spus ca nu mult, e aproape, dar ... "I can give you a ride, I'm with my car" mi-a spus incantat. "No thanks, I'm waiting for my wife". Am raspuns politicos.
Am recuperat-o pe Floriana, ne-am intors in Union Square, am facut o ora de shopping, eu stand pe banca si sustinand sau nu diversele articole pe care mi le prezenta sotia. Tot cu metroul am ajuns la aeroport, am recuperat bagajele, si in jur de 11 PM eram in cursa Delta catre NY.
Am ajuns la San Francisco in jur de 6 AM si ne-am cazat la lounge-ul Sky Team Delta. Ne-am schimbat la baie, am mancat cativa biscuiti, Floriana a dormit vreo 2 ore si eu am m-am jucat cu pozele.
Dupa ce am lasat bagajele la aeroport, ne-am imbarcat in BART catre down town. Am coborat la Embarcadero, am stat un sfert de ora intr-un targ al fermierilor chiar in fata lui Ferry Building, apoi am luat-o pe langa Piers catre Fiserman's Wharf.
Eu aveam o problema la talpa piciorului stang de la plimbarea in papuci din Hawaii. Ne-am oprit si am incercat diverse metode de depanare, dar nu am reusit asa ca am schiopatat mai toata ziua.
Am facut mai multe poze cu Alcatrazul, casa preferata a lui Al Capone, si am mancat un Clam Chowder la Boudin Bakery. Ne-a placut foarte mult pe faleza San Francisco Bay. Totul era foarte poetic, plin de savoare, foarte european.
In final am ajuns si in Fisherman's Wharf si ne-am pozat cu focile si leii de mare de la digul 39 (Pier 39). Aici acostarea barcilor a fost restrictionata special pentru a permite focilor sa foloseasca linistite pontoanele. Am cumparat un polar foarte ieftin si foarte calduros pentru Floriana care tremura zdravan si am mancat 4 stridii care ni s-au parut cam trecute.
Am vrut sa mai facem o tura cu Cable Car-ul dar am era o coada imensa asa ca am luat-o pe jos pe Hyde Street pana la Crooked Street. Aici am mai facut o poza cu strada ingusta, si am reusit sa ne suim in Cable Car, unde am avut parte de un spectacol interesant. Vatmanul, un negru foarte mare si foarte simpatic, a oprit tramvaiul in mijlocul unei intersectii si ne-a tinut un speech.
"Look around! What do you see? Can you see the cars waiting? Look around! This is what I do for living. I piss on traffic! I can stay here as long as I want. They have to wait. Look around! I piss on traffic!."
In San Francisco Cable Car-ul urca strazi de-a derptul abrupte, ca cea pe care eram noi, Hyde, care pleca din Fisherman's Wharf. Ca sa urce, Cable Car-ul are un sistem de tractiune similar cu cel de la telecabine, diferenta facand-o cablul, care aici e ingropat sub asfalt, intr-un culoar special facut, doar o deschizatura lasand loc dispozitivului de prindere. Cablul se roteste continuu, ca la gondolele moderne, si chiar cand nu e nici un tramvai prin apropiere poti auzi uruitul cablului pe strazile din San Francisco.
Sunt unele strazi care nu urca, sau au portiuni care nu urca, si atunci e facuta un fel de terasa, astfel incat sa asigure orizontalitatea. La intersectia lui Hyde cu Union Street, s-a oprit vatmanul nostru pe o astfel de terasa si ne-a spus filosofia lui de viata. Statiile de Cable Car sunt situate chiar in mijlocul intersectiei intr-adevar, si masinile au obligatia sa opreasca.
Si tramvaiul trebuie sa opreasca inainte de a sui in el! Cand am luat Cable Car-ul, am vrut sa sarim in el putin inainte sa opreasca definitiv. Dar negrul ne-a apostrofat asa de tare incat ne-am simtit chiar rusinati. Am apreciat regulile si raspunderea cu care isi facea meseria.
Dupa Cable Car ne-am indreptat catre Castro, cartierul de gay, despre care citise Floriana in ghid ca e vestit pentru resturantele cu mancare excelenta. Nu am ajuns. Indepartandu-ne de centru, peisajul nu era la fel de spectaculos. Am incercat de trei ori fara succes sa gasim o toaleta decenta la restaurante tip Fast Food, si am gasit pana la urma un StarBucks care sa ne convina.
Aici am avut si o intalnire amoroasa, cu un tinerel de vreo 55 de ani. O asteptam pe Floriana, inca aveam Castro ca obiectiv asa ca l-am intrebat cat mai e de mers pana acolo. Mi-a spus ca nu mult, e aproape, dar ... "I can give you a ride, I'm with my car" mi-a spus incantat. "No thanks, I'm waiting for my wife". Am raspuns politicos.
Am recuperat-o pe Floriana, ne-am intors in Union Square, am facut o ora de shopping, eu stand pe banca si sustinand sau nu diversele articole pe care mi le prezenta sotia. Tot cu metroul am ajuns la aeroport, am recuperat bagajele, si in jur de 11 PM eram in cursa Delta catre NY.
Saturday, May 23, 2009
Airplane Night 1st
22-23 Mai
Honolulu - San Francisco
Prima noapte in avion . Am dormit mai tot drumul (aprox 5 ore). Am ajuns la San Francisco unde ne-am cazat la Sky Team Lounge, Floriana a dormit si eu am completa blogul.
Honolulu - San Francisco
Prima noapte in avion . Am dormit mai tot drumul (aprox 5 ore). Am ajuns la San Francisco unde ne-am cazat la Sky Team Lounge, Floriana a dormit si eu am completa blogul.
Hawaii 4th
22 Mai
Ne-am trezit din nou de vreme, cu entuziasm mult pentru ultima zi la Hawaii, si am aruncat o privire pe Ing Home Bank sa vedem ce bani mai avem si ce putem face cu ei. Mai aveam scufundari in program.
In cont, surpriza! 500 RON, adica aproximativ 160 de dolari. Dar o gramada de sume blocate; de la masina inchiriata la Las Vegas, bicicleta de la San Francisco, celebrul hotel The Trump din Las Vegas si inca una sau doua de care nu imi amintesc acum; cei cu bicileta din San Francisco blocasera mai multi bani decat cei cu Mustangul de la Las Vegas. Primii 500, ceilalti 250 de dolari.
Noroc ca la Mustangul inchiriat la Hawaii am fost prevezatori si am depus bani cash drept garantie, bani care s-au deblocat imediat ce am livrat masina la centrul de inchirieri. Am facut un calcul rapid si ne-am dat seama ca, incluzand banii recuperati, nu mai avem asa multi disponibili. Si mai avem 4 zile pana acasa. Si in Romania e vineri seara. Ceea ce inseamna ca pana luni nu mai putem transfera bani pe card. Cool!
Optiunile au fost mult mai restranse dupa ce am aflat asta. Fara scufundari, am mancat paste la Mall-ul din apropiere, am luat autobuzul pana la Hamauna Bay, autobuz care a gasit fara probleme loc de parcare, am facut 2 ore snorkel intr-un peisaj submarin foarte interesant. Am vazut corali, pesti exotici si multe scoici. Floriana s-a bronzat intre timp uniform pe toate partile.
Fericiti si bronzati ne-am suit in autobuz si pe la 5:30PM eram din nou in Honolulu pentru ultima masa cu paste la Mall, ultima sesiune de shopping cu cadouri simbolice pentru cei de acasa, si ultima trecere pe la hotel. Aici am recuperat bagajele, ne-am schimbat rapid in blugi stiind ca maine vom fi la San Francisco, si am luat autobuzul pana la aeoport.
Pe Honolulu International Airport lucrurile au inceput sa se schimbe. Ne-am cazat imediat la lounge-ul Sky Team, e adevarat ca dupa vreo 5 minute de verificari. Cardurile Sky Team emise in Europa, de Air France sau KLM, sunt destul de rare prin America, in Hawaii si mai rare, si a trebuit sa asteptam pana s-au convins ca noi suntem. Dar am intrat! Si acolo ne-am relaxat cu un suc rece si cu o bere, am verificat contul si am vazut ca se deblocase una din sume deci avem si bani. Totul a fost perfect!
Ne-am suit in avion, ne-am tras mastile de dormit pe fata si am petrecut fericiti pana dimineata prima noapte in avion!
Ne-am trezit din nou de vreme, cu entuziasm mult pentru ultima zi la Hawaii, si am aruncat o privire pe Ing Home Bank sa vedem ce bani mai avem si ce putem face cu ei. Mai aveam scufundari in program.
In cont, surpriza! 500 RON, adica aproximativ 160 de dolari. Dar o gramada de sume blocate; de la masina inchiriata la Las Vegas, bicicleta de la San Francisco, celebrul hotel The Trump din Las Vegas si inca una sau doua de care nu imi amintesc acum; cei cu bicileta din San Francisco blocasera mai multi bani decat cei cu Mustangul de la Las Vegas. Primii 500, ceilalti 250 de dolari.
Noroc ca la Mustangul inchiriat la Hawaii am fost prevezatori si am depus bani cash drept garantie, bani care s-au deblocat imediat ce am livrat masina la centrul de inchirieri. Am facut un calcul rapid si ne-am dat seama ca, incluzand banii recuperati, nu mai avem asa multi disponibili. Si mai avem 4 zile pana acasa. Si in Romania e vineri seara. Ceea ce inseamna ca pana luni nu mai putem transfera bani pe card. Cool!
Optiunile au fost mult mai restranse dupa ce am aflat asta. Fara scufundari, am mancat paste la Mall-ul din apropiere, am luat autobuzul pana la Hamauna Bay, autobuz care a gasit fara probleme loc de parcare, am facut 2 ore snorkel intr-un peisaj submarin foarte interesant. Am vazut corali, pesti exotici si multe scoici. Floriana s-a bronzat intre timp uniform pe toate partile.
Fericiti si bronzati ne-am suit in autobuz si pe la 5:30PM eram din nou in Honolulu pentru ultima masa cu paste la Mall, ultima sesiune de shopping cu cadouri simbolice pentru cei de acasa, si ultima trecere pe la hotel. Aici am recuperat bagajele, ne-am schimbat rapid in blugi stiind ca maine vom fi la San Francisco, si am luat autobuzul pana la aeoport.
Pe Honolulu International Airport lucrurile au inceput sa se schimbe. Ne-am cazat imediat la lounge-ul Sky Team, e adevarat ca dupa vreo 5 minute de verificari. Cardurile Sky Team emise in Europa, de Air France sau KLM, sunt destul de rare prin America, in Hawaii si mai rare, si a trebuit sa asteptam pana s-au convins ca noi suntem. Dar am intrat! Si acolo ne-am relaxat cu un suc rece si cu o bere, am verificat contul si am vazut ca se deblocase una din sume deci avem si bani. Totul a fost perfect!
Ne-am suit in avion, ne-am tras mastile de dormit pe fata si am petrecut fericiti pana dimineata prima noapte in avion!
Hawaii 3rd
21 Mai
Ne-am trazit prajiti pe la 7, am mers la acelasi Mall si am mancat de data asta chinezesc, si ne-am intors la hotel pentru a rezerva excursiile. Nu ne-a placut mai deloc oferta celor de acolo asa ca am hotarat sa ne facem singuri excursiile, cu bicicleta, urmand sa mergem si in jungla si la Hahauma Bay.
Ne-am trazit prajiti pe la 7, am mers la acelasi Mall si am mancat de data asta chinezesc, si ne-am intors la hotel pentru a rezerva excursiile. Nu ne-a placut mai deloc oferta celor de acolo asa ca am hotarat sa ne facem singuri excursiile, cu bicicleta, urmand sa mergem si in jungla si la Hahauma Bay.
Ne-am uitat bineinteles dupa un tandem, similar cu cel inchiriat la San Francisco. Am intrebat la 3 centre...fara succes. Floriana nu prea stia sa mearga pe bicicleta, dar a zis ca vrea sa incerce. Am cerut o bicicleta cateva minute in parcarea centrului de inchiriat, sa facem o tura. Floriana nu a reusit, asa ca am multumit pentru incercarea acordata si am cautat alte variante. Aveau si scutere acolo si ne-am gandit ca ar fi o treaba. Nu era! Exista o lege federala care interzice 2 oameni pe scuter, iar Floriana a zis ca daca nu reuseste singura pe bicicleta, la scuter nici nu se gandeste. Ok. "Ce alta solutie ne puteti oferi?"... am intrebat la centrul de inchirieri. "Avem un Ford Mustang decapotabil." "La ce pret?" "O suta de dolari...".
M-am uitat la Floriana si in 10 minute plecam cu Ford-ul decapotat. Cool! Am facut un tur al insulei, am mancat pe plaja creveti cu usturoi si Pele Pulu Masima Kumala, o mancare locala cu cartof dulce si carne de vita, am facut plaja si baie si ne-am simtit excelent.
Pe drum am vrut sa trecem pe la Hamauna Bay, dar parcarea era plina asa ca am renuntat. Pitstop de o baie am facut si la plaja de la Waimea Bay, unde am vazut stancile de pe care tinerii sareau entuziasti in ocean. Am fost si eu entuziast de 2 ori, am recuperat-o pe Floriana si am incheiat turul cu mustangul pe langa Perl Harbour.
Inainte de masa am facut si o plimbare prin jungla pana la Manoa Falls, cascade care, ca orice poveste Hawaiiana bine vanduta, nu sunt impresionante mereu, ci doar intr-o anumita perioada a anului, atunci cand se scrie povestea. Ne-a placut foarte mult in jungla; copaci uriasi, plante la fel de mari, linistea ciripitului de pasari (era pe la 7:30 PM si daca am intalnit 2-3 oameni rataciti), si in final cascada, un firicel de apa ce curgea pe un perete aproape vertical.
La hotel ne-am respectat si am ales Valet Parking pentru Mustang, ceea ce ne-a facut sa ne simitim extrem de bine cand am inmanat soferului cheile de la masina, am primit un cartonas cu numar de ordine, si ne-am vazut mai departe de seara fara a ne pune problema parcarii.
Cina am luat-o la Hilton Village, chiar in apropiere de hotel, unde am mancat ceva rapid si am baut eu un Amstel si Foriana o limonada. Culcarea a venit ca o binecuvantare dupa ziua agitata de pe insula Olahu.
Hawaii 2nd
20 Mai
Prima zi de Hawaii, m-am trezit de dimineata cu chef de plaja si soare. Cum Floriana dormea inca, m-am gandit sa-i fac o surpriza. Am mers la mall-ul din apropiere si i-am cumparat lei: traditionala ghirlanda de flori specifica locului.
Ne-am pozat bucurosi cu lei-ul si cu florile la gat si am mers de data asta impreuna la Mall unde am mancat la un fast food tailandez. Eu mi-am cumparat o camasa aloha galbena cu model cu palmieri si Floriana un maieut cu flori si pantaloni scurti, am urcat la hotel sa ne schimbam si apoi am mers la plaja. Tot atunci am testat si viteza liftului de la Hawaii Prince Hotel: 25 de secunde de la parter pana la etajul 33. This is fast!
Am ajuns pe plaja Waikiki care m-a impresionat printr-un singur lucru. Nu se putea consuma bere, fiind spatiu public! M-am multumit sa inchiriez un snorkel, ochelari si labe si am stat in apa cam o ora, timp in care Floriana a facut plaja. Peisajul subacvatic nu e foarte spectaculos la Waikiki, cativa peste exotici si cam atat. In schimb m-a claxonat un vapor care ducea turisti la mal. Faceam snorkeling aproape de culoarul lui si, pierdut cu capul sub apa, nu m-am prins cum am ajuns in calea lui.
Scapat de vapor, am recuperat-o pe Floriana si am mers sa mancam pe plaja. Am gasit o dugheana, fara bere, bineinteles, si in timp ce mancam am facut planul pentru a doua zi: excursie la Hanauma Bay, la cascade si la scufundari.
Dupa masa am mers sa cautam excursii, si am gasit ceva, dar destul de scumpe. Preturile la Hawaii sunt destul de mari si totul e supraestimat. O excursie pana la cascada din jungla era 40 de USD.
Am cumparat crema pentru dupa soare, am mers in camera si ne-am uns bine spatele ars ca dracu' si am iesit sa facem o plimbare pe faleza. Plimbarea a fost scurta si lipsita de obiective, asa ca dupa inca 30 de minute eram din nou in camera cautand sa facem planul pentru urmatoarele 2 zile la Hawaii.
Optiunile erau diverse de la excursii de diving, la aventuri in jungla pana la cascade, cu o mica repriza de snorkeling la Hanauma Bay. Am stabilit ca maine dimineata sa mergem sa ne informam la hotel si sa facem rezervarii pentru excursii. In final am cautat o distractie pentru seara. Si am gasit un restaurant la 3 minute de hotel.
Restaurantul se nume Chart House si avea o atmosfera incredibila: masa la balcon cu vedere catre port, muzica hawaiiana in surdina si un chlener incredibil de amabil. Cred ca a fost singurul asa amabil pe tot parcursul sederii la Hawaii. Am mancat o friptura care ne-a fost servita sfaraind pe o farfurie incinsa, am baut un rosu vin de Napa Valey si dupa o poza to remember facuta de chelner, am mers devreme la culcare, obositi dupa ziua fierbinte si seara perfecta.
Prima zi de Hawaii, m-am trezit de dimineata cu chef de plaja si soare. Cum Floriana dormea inca, m-am gandit sa-i fac o surpriza. Am mers la mall-ul din apropiere si i-am cumparat lei: traditionala ghirlanda de flori specifica locului.
Ne-am pozat bucurosi cu lei-ul si cu florile la gat si am mers de data asta impreuna la Mall unde am mancat la un fast food tailandez. Eu mi-am cumparat o camasa aloha galbena cu model cu palmieri si Floriana un maieut cu flori si pantaloni scurti, am urcat la hotel sa ne schimbam si apoi am mers la plaja. Tot atunci am testat si viteza liftului de la Hawaii Prince Hotel: 25 de secunde de la parter pana la etajul 33. This is fast!
Am ajuns pe plaja Waikiki care m-a impresionat printr-un singur lucru. Nu se putea consuma bere, fiind spatiu public! M-am multumit sa inchiriez un snorkel, ochelari si labe si am stat in apa cam o ora, timp in care Floriana a facut plaja. Peisajul subacvatic nu e foarte spectaculos la Waikiki, cativa peste exotici si cam atat. In schimb m-a claxonat un vapor care ducea turisti la mal. Faceam snorkeling aproape de culoarul lui si, pierdut cu capul sub apa, nu m-am prins cum am ajuns in calea lui.
Scapat de vapor, am recuperat-o pe Floriana si am mers sa mancam pe plaja. Am gasit o dugheana, fara bere, bineinteles, si in timp ce mancam am facut planul pentru a doua zi: excursie la Hanauma Bay, la cascade si la scufundari.
Dupa masa am mers sa cautam excursii, si am gasit ceva, dar destul de scumpe. Preturile la Hawaii sunt destul de mari si totul e supraestimat. O excursie pana la cascada din jungla era 40 de USD.
Am cumparat crema pentru dupa soare, am mers in camera si ne-am uns bine spatele ars ca dracu' si am iesit sa facem o plimbare pe faleza. Plimbarea a fost scurta si lipsita de obiective, asa ca dupa inca 30 de minute eram din nou in camera cautand sa facem planul pentru urmatoarele 2 zile la Hawaii.
Optiunile erau diverse de la excursii de diving, la aventuri in jungla pana la cascade, cu o mica repriza de snorkeling la Hanauma Bay. Am stabilit ca maine dimineata sa mergem sa ne informam la hotel si sa facem rezervarii pentru excursii. In final am cautat o distractie pentru seara. Si am gasit un restaurant la 3 minute de hotel.
Restaurantul se nume Chart House si avea o atmosfera incredibila: masa la balcon cu vedere catre port, muzica hawaiiana in surdina si un chlener incredibil de amabil. Cred ca a fost singurul asa amabil pe tot parcursul sederii la Hawaii. Am mancat o friptura care ne-a fost servita sfaraind pe o farfurie incinsa, am baut un rosu vin de Napa Valey si dupa o poza to remember facuta de chelner, am mers devreme la culcare, obositi dupa ziua fierbinte si seara perfecta.
Hawaii 1st
19 Mai
Am ajuns la Honolulu la 6PM ora locala si am debarcat intr-un aeroport mare si destul de sarac in informatii. Am luat autobuzul catre hotel; sofer a fost un hawaiian de culoare destul de artagos, trasatura tipica celor de aici, dupa cum constatat si mai departe. L-am intrebat la inceput unde trebuie sa coboram si ne-a spus la intersectia cu Ala Moana si Hoborn. Cand am vazut ca autobuzul face stanga si paraseste Ala Moana, l-am intrebat politicos daca trebuia cumva sa coboram. El ne-a raspuns rece: "You have to stay on the bus!"
Si am stat si a fost bine. Am ajuns la Hawaii Prince Hotel unde aveam rezervare, si am constatat ca pretul per camera la receptie era mai mic decat cel cu care rezervasem noi pe booking.com. Dupa ce am spus managerului ca vrem sa plecam dupa o noapte si am negociat putin cu el, ne-a oferit toate cele 3 noptile la pretul afisat la receptie Cool! Ne-am bucurat si am mers sa sarbatorim dupa ce ne-am cazat la etajul 19 de unde aveam o priveliste superba.
Am iesit la masa la Shore Bird, pe Waikiki beach, unde am avut parte de un bufet pe cinste si de un peste la gratar pe care ni l-am fript singuri.
Am ajuns la Honolulu la 6PM ora locala si am debarcat intr-un aeroport mare si destul de sarac in informatii. Am luat autobuzul catre hotel; sofer a fost un hawaiian de culoare destul de artagos, trasatura tipica celor de aici, dupa cum constatat si mai departe. L-am intrebat la inceput unde trebuie sa coboram si ne-a spus la intersectia cu Ala Moana si Hoborn. Cand am vazut ca autobuzul face stanga si paraseste Ala Moana, l-am intrebat politicos daca trebuia cumva sa coboram. El ne-a raspuns rece: "You have to stay on the bus!"
Si am stat si a fost bine. Am ajuns la Hawaii Prince Hotel unde aveam rezervare, si am constatat ca pretul per camera la receptie era mai mic decat cel cu care rezervasem noi pe booking.com. Dupa ce am spus managerului ca vrem sa plecam dupa o noapte si am negociat putin cu el, ne-a oferit toate cele 3 noptile la pretul afisat la receptie Cool! Ne-am bucurat si am mers sa sarbatorim dupa ce ne-am cazat la etajul 19 de unde aveam o priveliste superba.
Am iesit la masa la Shore Bird, pe Waikiki beach, unde am avut parte de un bufet pe cinste si de un peste la gratar pe care ni l-am fript singuri.Era acolo si un spectacol de karaoke la care ne-a placut un batranel simpatic - cred ca avea peste 80 de ani.
Si asta a fost! Am mers la culcare!
Si asta a fost! Am mers la culcare!San Francisco 2nd
19 Mai
Ne-am trezit devreme dupa multa odihna, am lasat bagajele la hotel, si am plecat catre Japan Center.
Pe drum am intalnit o biserica interesanta, moderna, genul in care americanii se aduna si fac din fiecare slujba ce stiu ei mai bine: show!!
La Japan Center am citit despre istoria japonezilor ajunsi in San Francisco si am cumparat un Kenzam pentru Ikebana Florianei. Totul parea asa de japonez aici, incat am intrebat-o pe vanzatoarea de la Kenzan daca vorbeste engleza. S-a ofuscat putin, dar am dres-o cu multe scuze si pareri pozitive despre Japan Center. Dupa aia am continuat plimbarea prin San Francisco si am facut un clasament al vizitelor din honeymoon-ul nostrul; l-am scris pe telefon si o sa-l publicam mai tarziu aici.
Am trecut printr-un pasaj interesant si dupa un pit stop in China Town am luat din nou Cable Car, din care am fost dati jos pe motiv de lipsa bilete. Le puteam cumpara de la vatman, dar ne-a fost peste mana; eram aproape de hotel.
Am recuperat bagajele de la The Opal, am mancat creveti si hamburger in Unior Square si in alte 30 de minute eram in BART (San Francisco Bay Area Rapid Transit District ), metroul din San Francisco, catre aerport. Aici am gasit un aeroport mare si liber, care oferea o linie automata de transfer intre terminale. In alte 30 de minte eram in cursa NWA 221 catre Hawaii.
Ne-am trezit devreme dupa multa odihna, am lasat bagajele la hotel, si am plecat catre Japan Center.
Pe drum am intalnit o biserica interesanta, moderna, genul in care americanii se aduna si fac din fiecare slujba ce stiu ei mai bine: show!!
La Japan Center am citit despre istoria japonezilor ajunsi in San Francisco si am cumparat un Kenzam pentru Ikebana Florianei. Totul parea asa de japonez aici, incat am intrebat-o pe vanzatoarea de la Kenzan daca vorbeste engleza. S-a ofuscat putin, dar am dres-o cu multe scuze si pareri pozitive despre Japan Center. Dupa aia am continuat plimbarea prin San Francisco si am facut un clasament al vizitelor din honeymoon-ul nostrul; l-am scris pe telefon si o sa-l publicam mai tarziu aici.
Am trecut printr-un pasaj interesant si dupa un pit stop in China Town am luat din nou Cable Car, din care am fost dati jos pe motiv de lipsa bilete. Le puteam cumpara de la vatman, dar ne-a fost peste mana; eram aproape de hotel.
Am recuperat bagajele de la The Opal, am mancat creveti si hamburger in Unior Square si in alte 30 de minute eram in BART (San Francisco Bay Area Rapid Transit District ), metroul din San Francisco, catre aerport. Aici am gasit un aeroport mare si liber, care oferea o linie automata de transfer intre terminale. In alte 30 de minte eram in cursa NWA 221 catre Hawaii.
San Francisco 1st
18 Mai
Dupa un somn bun ne-am trezit odihniti si am luat un mic dejun american cu unt de arahide, dulceata si multa cafea. Am luat harta de la receptie si am plecat spre Fisherman’s Wharf.
Pe drum am urcat pe Russian Hill, ne-am pozat pe curbele de pe Crookedest Street (o portiune foarte stramta si curbata de pe Lombard Street) si am ajuns pe malul canalului ce desparte golful San Francisco de oceanul Pacific (cred ca am invatat si o denumire pentru tipul asta de canal la geografie, dar cand scriu randurile astea sunt la 6 dimineata dupa 4 ore de somn in avion, deci poate ma insel…daca isi aminteste cineva, pls help).
In Fisherman’s Wharf am stat vreo 2 ore: vizita pe Pampanito Submarine, un submarine american din al doilea razboi mondial cu un motto atragator, “80 Men, 75 Days, No Shower”; cateva poze cu Alcatraz si cu Liberty Ship S.S. Jeremiah O'Brien, o alta nava din WW2 care a asigurat transportul de personal si provizii pentru debarcarea din Normadia si care poarta numele primului american care a capturat un vas britanic in timpul razboiului de independenta; ne-am jucat baschet si hochei la aparatele automate cu fise de la muzeul Mecanic.
Urmatorul punct in agenda a fost Golden Gate, pe care l-am facut cu bicicleta. Am inchiriat un tandem, pe care l-am platit cu cardul bineinteles. Garantia oprita pentru bicicleta a fost mai mare decat cea oprita in Vegas pentru Mustang!!! La ora cand scriu povestile astea, ambele garantii sunt blocate inca pe cardul Florianei.
Cu bicicleta a fost grozav. Ne-am plimbat pe malul canalului, am trecut pe la Fort Mason, sau San Francisco Port of Embarkation pe timpul WW2, Marina Green, am urcat pe un ponton de unde am vazut o foca, si ne-am oprit la Warming Hut, unde am facut ce ne indemna numele: ne-am incalzit cu un ceai cu multa miere. Si aici cativa pasi pe un ponton: plin de pescari de crabi, mai multe foci inotand de jur imprejur.
A urmat urcarea pe Golden Gate; cu bicicleta. Pe care l-am traversat; tot cu bicicleta, bineinteles. Tocmai m-am documentat! Golden Gate e canalul ce desparte golful San Francisco de Oceanul Pacific!!! Si ca sa nu continui cu prostii, imi fac mea culpa si spun ca am urcat pe Golden Gate Bridge; cu bicicleta. Pe care l-am traversat...
Am facut cam 15 minute pe pod. Are alei pietonale de o parte si de alta, pe care turistii se plimba si fac poze, iar unii locuitori fac jogging sau se plimba cu bicicleta. Am ajuns pana in Sausalito, am facut cateva poze si am luat-o inapoi pe Golden Gate Bridge catre Fisherman’s Wharf.
Cam in 40 de minute am fost in Fisherman’s Wharf, am predat bicicleta si ne-am dat seama ca ne e foame. Am mancat rapid cateva stridii chiar in port si apoi am savurat o masa locala cu peste spada si multi creveti la restaurantul Castagnola.
Finalul zile l-am marcat cu o calatorie cu Cable Car pana in downtown. Extrem de autentica ni s-a parut calatoria cu tramvaiul pe cablu din San Francisco. Arata exact ca in filmele americane , urca pe strazi extreme de abrupte; nu exista geamuri, calatorii, in mare parte turisti, merg in picioare tinandu-se de barile dispnobile, aplecati in exterior in voie. Chiar am calatorit asa, si am batut cuba cu alt turist ce venea din sens opus. A fost “cool” cu Cable Car-ul.
Interesant si modul de conducere al Cable Car-ului. Avea un manipulant de obicei foarte mare si foarte de culoare, care pentru a pune frana tragea cu spor de o maneta uriasa. Mai avea si o un clopot actionat de o sfoara. Cable Carul opreste aproape la fiecare intersectie, chiar in mijlocul ei, timp in care restul masinilor trebuie sa accord prioritate.
Am ajuns in Down Town, am incercat ceva shopping fara success, am luat un six pack de Guinness si am petrecut restul serii la hotel.
Intre timp m-am documentat despre istoria orasului San Francisco, care s-a transformat rapid ca urmare a goanei dupa aur. Gold Rush a inceput in 1848, a avut punctual maxim in 1849, de unde si numele celor veniti atunci in California, forty-niners. A avut ca efect un aflux imens de emigranti in zona, transformarea catunului de corturi in orasul San Francisco si acceptarea Californiei ca cel de-al 31-lea stat american.
Thursday, May 21, 2009
Las Vegas 3rd
17 Mai
Ne-am trezit mahmuri dupa noaptea din Vegas, eu m-am dres cu o bere si am facut bagajele. Am facut self check-out de la The Venetian, am lasat bagajele la hotel si am mancat de dimineata-pranz la un “All you can eat” japonez; am putut ceva creveti si enorm de multi crabi. Eu am stins cu un Miller cumparat de la supermarketul vecin.
Ne-am facut de lucru apoi printr-un mall de pe The Strip, unde am colindat prin multe magazine cu mult mai scumpe decat ce am vazut in New York. Eu am facut o pauza pe o canapea, am baut inca 2 Miller si am completat blogul cu ultimele zile de New York si Washington.
Am mancat la un fast food din mall, apoi am cutreierat cazinourile pana la Bellagio, unde ne-am pozat cu fantana celebra. Am recuperate bagajele de la The Venetian si am sarit intr-un taxi care ne-a dus la aeroport. Surpriza! Cursa, care cu 2 zile in urma a fost vreo 25 de dolari si a durat juma’ de ora, acum a fost 16 dolari cu tot cu bacsis si a durat 10 minute. Deci se poate si aici!
Zborul de la Las Vegas la San Francisco a fost cu Virgin America, foarte bine din toate punctele de vedere. Spatios, curat, serviciu impecabil, wireless diponibil, ecran cu filme si jocuri, foarte frumos! Si a costat doar 140 de dolari cursa pentru amandoi! E adevarat ca drumul e scurt, am facut cam o ora jumate. Eu am dormit foarte bine, Floriana s-a jucat cu pozele.
Am ajuns la San Francisco cu jumatate de ora intarziere (avionul a plecat ceva mai tarziu), am luat un Shuttle pana in down town condus de un chinez care abia intelegea engleza, si la 11:30 PM ne cazam la The Opal Hotel, pe Van Ness Avenue. Aici am gasit la receptie o romanca din Tulcea. Obisnuiti deja cu schimbarile de pat si de mediu, am adormit imediat si am dormit excelent prima noapte la San Francisco.
Ne-am trezit mahmuri dupa noaptea din Vegas, eu m-am dres cu o bere si am facut bagajele. Am facut self check-out de la The Venetian, am lasat bagajele la hotel si am mancat de dimineata-pranz la un “All you can eat” japonez; am putut ceva creveti si enorm de multi crabi. Eu am stins cu un Miller cumparat de la supermarketul vecin.
Ne-am facut de lucru apoi printr-un mall de pe The Strip, unde am colindat prin multe magazine cu mult mai scumpe decat ce am vazut in New York. Eu am facut o pauza pe o canapea, am baut inca 2 Miller si am completat blogul cu ultimele zile de New York si Washington.
Am mancat la un fast food din mall, apoi am cutreierat cazinourile pana la Bellagio, unde ne-am pozat cu fantana celebra. Am recuperate bagajele de la The Venetian si am sarit intr-un taxi care ne-a dus la aeroport. Surpriza! Cursa, care cu 2 zile in urma a fost vreo 25 de dolari si a durat juma’ de ora, acum a fost 16 dolari cu tot cu bacsis si a durat 10 minute. Deci se poate si aici!
Zborul de la Las Vegas la San Francisco a fost cu Virgin America, foarte bine din toate punctele de vedere. Spatios, curat, serviciu impecabil, wireless diponibil, ecran cu filme si jocuri, foarte frumos! Si a costat doar 140 de dolari cursa pentru amandoi! E adevarat ca drumul e scurt, am facut cam o ora jumate. Eu am dormit foarte bine, Floriana s-a jucat cu pozele.
Am ajuns la San Francisco cu jumatate de ora intarziere (avionul a plecat ceva mai tarziu), am luat un Shuttle pana in down town condus de un chinez care abia intelegea engleza, si la 11:30 PM ne cazam la The Opal Hotel, pe Van Ness Avenue. Aici am gasit la receptie o romanca din Tulcea. Obisnuiti deja cu schimbarile de pat si de mediu, am adormit imediat si am dormit excelent prima noapte la San Francisco.
Las Vegas 2nd
16 Mai
Ne-am trezit la etajul al 36-lea al hotelului Trump, bucurosi ca azi ne mutam! Eu am mers la Dream Car Rentals si am preluat masina rezervata; un Ford Mustang decapotabil cu motor de 4 litri si 210 cai putere.
Cu Fordul decapotat am imbarcat-o pe Floriana de la hotel si am mers catre Hoover Dam. Am avut ocazia sa testez masina, initiativa pe care Floriana a dezaprobat-o profund.
Mustang-ul e o bruta. Puternic! Agresiv! Zgomotos! Cutia automata e un deliciu! La kick down, retrogradarea in viteza a doua, sau chiar a intaia, iti trimite direct in coloana cervicala cuplul celor 4000 de centimetri cubi. Si motorul urla! Totul se intampla cu capota lasata, sub un soare incins care iti arde pielea. Cool!
Pe drum catre Hoover Dam ne-am oprit sa mancam o pizza. Foarte interesant peisajul din Nevada. Ne-a adus aminte de Egipt. Uscat, galben si fierbinte. Hoover Dam e un baraj pe raul Colorado, care a fost cu ceva timp in urma (1936-1945) cel mai mare generator de energie electrica si cea mai mare constructie din beton. Gazduieste apele celui mai mare lac de acumulare din Statele Unite, lacul Mead. Ne-a impresionat o autostrada care se construia in apropiere, cu un pod urias ce trecea chiar pe deasupra barajului.
Ne-am intors in Vegas, de data asta capotati. E fierbinte treaba in Nevada. Ma intreb cum e in august! Ne-am cazat la The Venetian. Da! Aici ne-a placut! Camera mai mare, cu stil, pat urias, draperia automata, totul perfect! De fapt in Vegas totul e perfect sau foarte chici! Depinde cum vrei sa privesti! De la Trump se vedea totul chici in prima seara. A doua seara, chiar pe The Strip, sangele s-a incins si totul a fost perfect!
Ne-am trezit la etajul al 36-lea al hotelului Trump, bucurosi ca azi ne mutam! Eu am mers la Dream Car Rentals si am preluat masina rezervata; un Ford Mustang decapotabil cu motor de 4 litri si 210 cai putere.
Cu Fordul decapotat am imbarcat-o pe Floriana de la hotel si am mers catre Hoover Dam. Am avut ocazia sa testez masina, initiativa pe care Floriana a dezaprobat-o profund.
Mustang-ul e o bruta. Puternic! Agresiv! Zgomotos! Cutia automata e un deliciu! La kick down, retrogradarea in viteza a doua, sau chiar a intaia, iti trimite direct in coloana cervicala cuplul celor 4000 de centimetri cubi. Si motorul urla! Totul se intampla cu capota lasata, sub un soare incins care iti arde pielea. Cool!
Pe drum catre Hoover Dam ne-am oprit sa mancam o pizza. Foarte interesant peisajul din Nevada. Ne-a adus aminte de Egipt. Uscat, galben si fierbinte. Hoover Dam e un baraj pe raul Colorado, care a fost cu ceva timp in urma (1936-1945) cel mai mare generator de energie electrica si cea mai mare constructie din beton. Gazduieste apele celui mai mare lac de acumulare din Statele Unite, lacul Mead. Ne-a impresionat o autostrada care se construia in apropiere, cu un pod urias ce trecea chiar pe deasupra barajului.Ne-am intors in Vegas, de data asta capotati. E fierbinte treaba in Nevada. Ma intreb cum e in august! Ne-am cazat la The Venetian. Da! Aici ne-a placut! Camera mai mare, cu stil, pat urias, draperia automata, totul perfect! De fapt in Vegas totul e perfect sau foarte chici! Depinde cum vrei sa privesti! De la Trump se vedea totul chici in prima seara. A doua seara, chiar pe The Strip, sangele s-a incins si totul a fost perfect!
Am mancat la un restaurant Mexican, Dos Caminos, am facut o plimbare prin Venetia virtuala recreata aici de cativa baieti cu bani foarte multi si am plecat catre Red Rock. Ne-a placut aici. Era catre seara, desertul incepea sa se raceasca si racoarea devenea placuta; stanca rosie, cativa cactusi, multa liniste.
Ne-am intors apoi in Vegas, am numarat banii si am pus deoparte 100 de dolari pentru distractia de seara de la casino. Am jucat 30 de dolari la slot machines, cadou de la hotel la cazare. Bineinteles ca i-am pierdut pe toti. Spanish 21 a fost urmatorul pe lista, un fel de 21 (black jack) cu cateva reguli in plus. Am nimerit langa 2 jucatori profesionisti care ne-au ajutat si am avut si noroc. Am castigat 65 de dolari!!! Dar i-am lasat tot acolo la urmatoarea runda dupa o pauza de jumate de ora. Am pierdut 60 de dolari! Bilantul serii: distractie pe cinste la un pret foarte tare: 0 USD (5 USD a fost tipul la chelnerita – bauturile sunt servite gratuit pentru jucatori in cazinouri).
Seara s-a terminat salbatic: … what happens in Vegas, stays in Vegas! We gonna be out of here!
Ne-am intors apoi in Vegas, am numarat banii si am pus deoparte 100 de dolari pentru distractia de seara de la casino. Am jucat 30 de dolari la slot machines, cadou de la hotel la cazare. Bineinteles ca i-am pierdut pe toti. Spanish 21 a fost urmatorul pe lista, un fel de 21 (black jack) cu cateva reguli in plus. Am nimerit langa 2 jucatori profesionisti care ne-au ajutat si am avut si noroc. Am castigat 65 de dolari!!! Dar i-am lasat tot acolo la urmatoarea runda dupa o pauza de jumate de ora. Am pierdut 60 de dolari! Bilantul serii: distractie pe cinste la un pret foarte tare: 0 USD (5 USD a fost tipul la chelnerita – bauturile sunt servite gratuit pentru jucatori in cazinouri).Seara s-a terminat salbatic: … what happens in Vegas, stays in Vegas! We gonna be out of here!
Tuesday, May 19, 2009
Las Vegas 1st
15 Mai
Am ajuns la Vegas dupa ce am dat ceasul in urma cu 3 ore. Din prima, ne-a intampinat s
piritul locului: slot machines chiar in aeroport!!! Am luat un taxi dupa ce am stat la o coada incredibil de lunga si de bine organizata, si in jur de 11 PM eram la hotel. Trump. Ne-a dezamagit “big time”: departe de The Strip, camera foarte chicioasa cu un miros sintetic similar hotelului Unirea de la Iasi sau hotelurilor din Bulgaria de la Nisipurile de Aur, personal cu capul in nori, care ne-a spus ca pentru ca suntem honeymooners ne ofera o camera cu vedere la The Strip, optiune pentru care platisem dinainte. Pe scurt: platesti numele care nu face nici jumate din bani
Am iesit la plimbare pe The Strip. La The Venetian am facut rezervare pentru a doua zi; o camera mai ieftina, mai buna, mai centrala, mai Vegas; tot acolo am bagat 5 dolari la slot machines si am scos 6,25 dolari. Am mers la culcare mai bogati!!!
Washington DC
15 Ma
Eu m-am trezit ca de obicei primul, pe la 7AM, si dupa un dus si spalat pe dinti, am pus ordine in poze si am asteptat sa se trezeasca si ceilalti. Cand echipa a fost in picioare, am luat un mic dejun excelent pregatit de Oana si am plecat catre memoriale si muzee.
Primul a fost Lincoln Memorial, o cladire in stilul templelor grecesti, foarte bine ingrijita, care adaposteste statuia celui care a condus Statele Unite in timpul razboiul civil 1861-1865, asezat pe scaun, inconjurat de multe dintre citatele lui pe peretii din preajma. Am continuat cu Vietnam Memorial, care aminteste pe un perete extreme de lung numele tuturor soldatilor americani care s-au luptat, foarte departe de tara, pentru natiunea lasata acasa. 
Ne-am plimbat apoi printre soldatii americani trimisi de data asta sa apere natiunea in Coreea, si ne-am pozat cu memorialul presedintelui care a condus statele unite pe timpul celui de-al doilea razboi mondial, Franklin D. Roosevelt. El a fost cel mai longeviv presedinte american, a condus executivul de la Washington 12 ani (1933-1945), si un mare iubitor de animale, fiind imortalziat alaturi de cainele lui, Fala.
Lista memorialeor am incheiat-o cu Jefferson Memorial, cel de-al treilea presedinte american, imortalizat intr-o cladire in stilul Panteonului din Roma, si Washington Monument, , un obelisc in stil egiptean dedicat primului presedinte american si punctul de intalnire a axelor Lincoln – The Capitol si Jefferson – White House.
A urmat in agenda The White House, unde ne-a atras atentia o manifestatie a Tamililor din Sri Lanka, care scandau aproape musical: President Obama, President Obama… Casa Alba arata foarte bine de la distanta (ce am putut vedea prin gratiile curtii), curata si ingrijita, iar masurile de securitate din jur par la prima vedere sub cele ale ambasadei americane de la Bucuresti.
Am luat pranzul intr-un restaurant din apropiere, unde am mancat burgeri foarte mari si extreme de satiosi, am baut bere suficient de buna si de rece dar insuficient de multa, si am fumat un trabuc suficient de puturos. Da! Am fumat trabuc intr-un restaurant American. In ciuda regulilor care le guverneaza societatea, americanii stiu sa-si faca viata usoara: fumatul este interzis in locurile publice, dar daca business-ul tau e sa le oferi clientilor un trabuc bun si un loc unde sa fumeze dupa o masa savuroasa, lucru care trebuie probat, nu e implicit, atunci se poate fuma la tine in local. Genial!
Ultimul pe lista a fost The Mall, cu Smithsonian Museums, Smithsonian Castle, parcul cu iarba 
dintre obeliscul lui Washington si Capitoliu, care aduce cu Champ de Mars dintre Tour Eiffel si Ecole Militaire din Paris, unde se facea plaja (la Washington erau cam 20-25 de grade Celsius si o umiditate sufocanta) sau se juca baseball (uneori chair softball, dupa cum mi-a spus Serban), National Air and Space Museums, cu numeroase avioane de lupta, jumbo jet-uri si navete si module spatiale, si nu in ultmul rand The United States Capitol, unde se reuneste congresul american.
Am pus punct vizitei in capitala americana, am recuperate bagajele de la Serban si la 8:30 PM eram in cursa US Airways catre Las Vegas. Zborul a fost suficient de lung cat sa reluam traseul din Washington, sa facem un tur al pozelor si sa dormim cam o ora.
Sunday, May 17, 2009
NY 7th
14 Mai
Ultima zi de NY si vrem sa profitam din plin. Un mic dejun copios si rapid la niste mexicani din apropiere (am mancat vafe belgiene (waffle) cu sos de artar si sunca prajita), metrou pana Lexigton cu 53, aici am asistat gratis la un mini recital de jazz al unei formatii de negrii, apoi la MoMA (Museum of Modern Art) unde am stat vreo 3 ore.
Am vizitat cele 5 niveluri de la MoMA. Parerea noastra ca doar 1 si 5 sunt de vazut, deci o sa ma limitez la descrierea lor.
Nivelul 1 ne-a impresionat cu 1 Year Performance (opera unui japonez care a stat un a de zile intr-o celula, a primit doar mancare si bautura de la un prieten si s-a fotografiat in fiecare zi) si cu lucrarea unui italian care a prezentat cele 6 simturi intr-o matrice cu literele alfabetului si virgule.
La nivelul 5 era o abundenta de opera frumoase care ne-au placut: tablourile lui Pollock, Picasso (“Les demoiselles d’Avignon”, “Girl before a mirror” si “Violin and Grapes”) Paul Cezanne (Mere si Portocale), Matisse (“La dance”) si nu in ultimul rand cateva piese de-ale lui Brancusi (Cocosul, o varianta a Drei Pogany, o bucata de coloana infinitului).
Ultima zi de NY si vrem sa profitam din plin. Un mic dejun copios si rapid la niste mexicani din apropiere (am mancat vafe belgiene (waffle) cu sos de artar si sunca prajita), metrou pana Lexigton cu 53, aici am asistat gratis la un mini recital de jazz al unei formatii de negrii, apoi la MoMA (Museum of Modern Art) unde am stat vreo 3 ore.
Am vizitat cele 5 niveluri de la MoMA. Parerea noastra ca doar 1 si 5 sunt de vazut, deci o sa ma limitez la descrierea lor.
Nivelul 1 ne-a impresionat cu 1 Year Performance (opera unui japonez care a stat un a de zile intr-o celula, a primit doar mancare si bautura de la un prieten si s-a fotografiat in fiecare zi) si cu lucrarea unui italian care a prezentat cele 6 simturi intr-o matrice cu literele alfabetului si virgule.
La nivelul 5 era o abundenta de opera frumoase care ne-au placut: tablourile lui Pollock, Picasso (“Les demoiselles d’Avignon”, “Girl before a mirror” si “Violin and Grapes”) Paul Cezanne (Mere si Portocale), Matisse (“La dance”) si nu in ultimul rand cateva piese de-ale lui Brancusi (Cocosul, o varianta a Drei Pogany, o bucata de coloana infinitului).Am incheiat vizita la magazinul de suveniruri, unde l-am invatat pe vanzator “multumesc”, care-i lipsea din repertoriu.
Ne-am recuperate bagajele si am luat autobuzul de DC (Washington DC) de la Penn Station. Foarte frumos cu autobuzul: check-in de bagaje si imbarcare ca la avion, toaleta la bord, un sofer de culoare de cel putin 200 de kg foarte suparat daca vorbeai peste el in timpul speech-ului, dar altfel foarte interactive si amuzant – am ales in mod democratic prin apaluze daca sa facem vreo oprirse pana la DC si filmul rulat la bord.
Pe drum am urcat cateva poze pe Picassa si am rememorat Ny-ul Am ajuns la DC pe la 9PM, ne-am vazut imediat cu Oana si Serban si am iesit in George Town, la o masa traditionala si cateva poze in Harbour pe Potomac.
A fost prima seara in care nu am adormit in drumul catre casa (ne-am intors pe jos), si am rezistat chiar pana la 2.
Ne-am recuperate bagajele si am luat autobuzul de DC (Washington DC) de la Penn Station. Foarte frumos cu autobuzul: check-in de bagaje si imbarcare ca la avion, toaleta la bord, un sofer de culoare de cel putin 200 de kg foarte suparat daca vorbeai peste el in timpul speech-ului, dar altfel foarte interactive si amuzant – am ales in mod democratic prin apaluze daca sa facem vreo oprirse pana la DC si filmul rulat la bord.
Pe drum am urcat cateva poze pe Picassa si am rememorat Ny-ul Am ajuns la DC pe la 9PM, ne-am vazut imediat cu Oana si Serban si am iesit in George Town, la o masa traditionala si cateva poze in Harbour pe Potomac.
A fost prima seara in care nu am adormit in drumul catre casa (ne-am intors pe jos), si am rezistat chiar pana la 2.NY 6th
13 Mai
A treia zi de New York, deja fusul orar nu mai e o problema.
De dimineata aveam program pe insule, biletele fiind deja rezervate pentru Liberty Island si Ellis Island. Am luat metroul pana in Battery Park, am hranit veveritele si am luat vaporasul pana pe cele 2 insule.
A treia zi de New York, deja fusul orar nu mai e o problema.
De dimineata aveam program pe insule, biletele fiind deja rezervate pentru Liberty Island si Ellis Island. Am luat metroul pana in Battery Park, am hranit veveritele si am luat vaporasul pana pe cele 2 insule.
Prima, fort de aparare impotriva navelor britanice la inceputul secolului 19, gazduieste acum Statuia Libertatii, cadou din partea poporului francez, monument plin de simboluri specifice culturii europene. Ajunsi pe pamant american, europenii gaseau aici libertatea de a-si urma visul fara barierele societatii lasate in urma.
Vis care era pe cale sa devina realitate imiediat dupa, pe ce de-a doua insula, Ellis Island. Dupa verificari adminsitraive si medicale, stairs of separation ii trimitea catre lumea noua.
Ne-am intors apoi in Manhattan, am facut un tur prin Finanacial District, vizitat World Financial Center, ruinele Wall Trade Center, Wall Street, taurul bursier (sunt curios daca au si un urs pentru perioadele de minus ale bursei).
Dupa ce am asigurat finantele, am trecut la lucruri serioase si am mers sa mancam in China Town. Peisaj total diferit de restul Manhattan-ului, cu piete de peste, asiatici multi, aglomeratie si magazine cu chinezarii.
Am mancat fructe de mare si creveti, orez cu legume si am baut Tzing Tao – berea lor. Cu burta plina am trecut pe langa City Hall si apoi am urcat pe Brooklyn Bridge catre borough-ul acelasi nume. Am facut cam 20 de minute pe pod, in mare parte din cauza traficului (nu de masini, ci de pietoni, alergatori si biciclisti).
Am facut o plimbare pe faleza si ne-am oprit sa mancam la un restaurant polonez din Brooklyn Heights, in asteptarea unei lumini favorabile pentru poze. Suntem obositi si ne este frig, dar dupa doua zile in America stim ce inseamna o cina new yorkcheza si efectele si s-au simtit imediat: am facut dupa aia niste poze perfecte cu Manhattan-ul luminat.
Seara am iesit la o bere si din nou am ajuns acasa tarziu dupa un somn bun in taxi.
Wednesday, May 13, 2009
NY 5th
12 Mai
A fost prima zi plina de NY. Am strabatut Manhattanul de la un capat la atlul aproape, plecand din Central Park si terminand cu o masa grozava la un restaunrant din Little Italy.
Primele impresii: oras puternic, rapid si zgomotos, unde totul se petrecere in viteza a saptea. Pe Floriana am luat-o prea repede, in ton cu Manhattanul probabil, asa ca mai are nevoie de ceva timp pana sa-si articuleze o parere.
Updated - Floriana isi aminteste:
"A fost printre putinele dimineti din viata mea cand n-am avut probleme cu trezitul de dimineata, am crezut ca este un semn bun, dar consecintele n-au intarzaiat sa apara si pe la 3pm in mintea mea se "facea patul".
Am inceput cu un mic dejun in stil american, ‘at the dinners’, cu o omleta uriasa, pan cakes cu sirop de artar, carnati deliciosi si paine prajita cu unt. Totul, bineninteles, foarte rapid. A urmat apoi Central Park, cu marele rezervor folosit drept sursa de apa in trecut, lacul cu testoase, Oak Bridge-ul in reconstructie, celebra Cherry Fountain din ‘Friends’, Bow Bridge cu jardinierele de flori. Am incheiat cu Bethesda si pontonul de pe lac, celebre amandoua din filmele americane, bineinteles.
Am continuat apoi pe 5th Avenue cu Catedral Saint Patrick si al ei stil gotic, ne-am oprit la Rockefeller Center si ne-am pozat cu statuia placata cu aur si am ajuns la Bryant Park. Aici am gasit un spectacol interesant: lume multa care lua pranzul in aer liber, pe iarba sau la masute. Alaturi am vizitat NY Public State Library, biblioteca unde accesul la informatie, cultura si stiinta e public si gratuit.
Am urcat apoi in Manhattanul aerian, poate trasatura principala a New Yorku-lui: 86 de etaje in Empire State Building. De aici am inteles exact unde ne aflam: am vazut nord -vestul cu Bronx si Central Park, vestul cu Madison Square Garden, Hudson River si pontonul de unde trebuia sa ajunga Titanicul, sudul cu Brodway,Financial District, Liberty si Ellis Island, estul cu Brooklyn si podul peste East River.
Ne-am plimbat apoi pe Broadway, am punctat Madison Square Park, Flat Iron Building si Union Square Park, am trecut pe langa Noho si Soho (north & south of Houston Street), si am terminat plimbarea in little Italy cu o masa cu fructe de mare si o tona de paste delicioase.
Cu burta plina ne-am intors in Times Square in cautare de bilete la un show pe Broadway. Fara succes - nu am gasit nici un spectacol care sa ne atraga.
Seara am iesit la 'Pravda' cu Mitan si cu Marika, am baut ceva beri si ne-am intors cu metroul pana pe 85th cu York Avenue - se doarme foarte bine in metroul din New York.
Floriana:
"Bar-ul de seara a rezumat perfect New York-ul: mult zgomot, oameni interesanti, hamburgeri serviti intr-un local rusesc. Concluzie: amestec cultural in forma pura."
A fost prima zi plina de NY. Am strabatut Manhattanul de la un capat la atlul aproape, plecand din Central Park si terminand cu o masa grozava la un restaunrant din Little Italy.
Primele impresii: oras puternic, rapid si zgomotos, unde totul se petrecere in viteza a saptea. Pe Floriana am luat-o prea repede, in ton cu Manhattanul probabil, asa ca mai are nevoie de ceva timp pana sa-si articuleze o parere.
Updated - Floriana isi aminteste:
"A fost printre putinele dimineti din viata mea cand n-am avut probleme cu trezitul de dimineata, am crezut ca este un semn bun, dar consecintele n-au intarzaiat sa apara si pe la 3pm in mintea mea se "facea patul".
Am inceput cu un mic dejun in stil american, ‘at the dinners’, cu o omleta uriasa, pan cakes cu sirop de artar, carnati deliciosi si paine prajita cu unt. Totul, bineninteles, foarte rapid. A urmat apoi Central Park, cu marele rezervor folosit drept sursa de apa in trecut, lacul cu testoase, Oak Bridge-ul in reconstructie, celebra Cherry Fountain din ‘Friends’, Bow Bridge cu jardinierele de flori. Am incheiat cu Bethesda si pontonul de pe lac, celebre amandoua din filmele americane, bineinteles.
Am continuat apoi pe 5th Avenue cu Catedral Saint Patrick si al ei stil gotic, ne-am oprit la Rockefeller Center si ne-am pozat cu statuia placata cu aur si am ajuns la Bryant Park. Aici am gasit un spectacol interesant: lume multa care lua pranzul in aer liber, pe iarba sau la masute. Alaturi am vizitat NY Public State Library, biblioteca unde accesul la informatie, cultura si stiinta e public si gratuit.
Am urcat apoi in Manhattanul aerian, poate trasatura principala a New Yorku-lui: 86 de etaje in Empire State Building. De aici am inteles exact unde ne aflam: am vazut nord -vestul cu Bronx si Central Park, vestul cu Madison Square Garden, Hudson River si pontonul de unde trebuia sa ajunga Titanicul, sudul cu Brodway,Financial District, Liberty si Ellis Island, estul cu Brooklyn si podul peste East River.
Ne-am plimbat apoi pe Broadway, am punctat Madison Square Park, Flat Iron Building si Union Square Park, am trecut pe langa Noho si Soho (north & south of Houston Street), si am terminat plimbarea in little Italy cu o masa cu fructe de mare si o tona de paste delicioase.
Cu burta plina ne-am intors in Times Square in cautare de bilete la un show pe Broadway. Fara succes - nu am gasit nici un spectacol care sa ne atraga.
Seara am iesit la 'Pravda' cu Mitan si cu Marika, am baut ceva beri si ne-am intors cu metroul pana pe 85th cu York Avenue - se doarme foarte bine in metroul din New York.
Floriana:
"Bar-ul de seara a rezumat perfect New York-ul: mult zgomot, oameni interesanti, hamburgeri serviti intr-un local rusesc. Concluzie: amestec cultural in forma pura."
Subscribe to:
Posts (Atom)