Roma, cinque

Ne-am trezit lejer pe la 9 si dupa un mic dejun copios am luat-o pe jos catre Vatican. Pe drum am cumparat  2 kilograme de mere cu 7,5 euro de la niste militanti pentru cauza anumitor copii, am mancat cu pofta cate unul si am ajuns la San Pietro. Aici era multa lume care il asculta pe Papa Benedict in timp de tinea slujba de duminica. Am stat circa 10 minute si apoi ne-am suit intr-un taxi cu tinta catre Colosseum.

Din taxi am coborat la Piazza Venezia, am facut cateva poze cu columna lui Traian si am luat-o pe jos pe Fori Imperiali. Nu am intrat direct la Colosseum, ne-a atras atentia un afis care anunta triumfal Roma 3D, un spectacol care ne-a dus cu gandul la "London 4D experience". Am ajuns pana acolo, undeva la sud de Colloseum, cam la 3-5 minute de mers pe jos si dupa ce am evaluat situatia am ajuns la concluzia ca e mai bine sa bem o bere.

Am gasit un restaurante draguto chiar alaturi, in strada. Nu avea nici o masa libera, dar nu a fost problema. Au amenajat o masa pentru noi. Chiar in strada! Tramvaiul trecea la juma' de metru de noi. A trecut unul singur in timp ce noi ne beam berea la litru linistiti si faceam poze cu Colloseumul.

Imediat a urmat Colloseum. Arena romana construita intre anii 80 si 100 era noastra, destinata spectacolelor cu gladiatori, in care stratificare sociala din Roma antica era exprimata in fiecare detaliu: de la pozitia ocupata in arena (jos nobillii, sus plebea), la scaunele specifice (marmura versus lemn), si la locurile de sus, dedicate in special femeilor, care avea accesul vizual direc la arena blocat de un mare perete.

Am avut un tur ghidat, dar nu pot spune ca ne-a ajutat prea mult. De fapt...ceea ce am scris mai sus nu as fi stiu daca nu era turul ghidat. Deci a meritat.

Dupa Colloseum a urmat Piazza Venezia, cu pauza in Foro Romano la mijloc. Adica pauza e putin spus. Ca mai mult am mers si ne-a incurcat in stradutele fara iesire. Dar am vinci pana la urma. Arsi de soare si obosoiti am ajuns finalmente la Piaza Venezia, cu cladirea imensa dedicata lui Vitorio Emanuelle, intemeietorul Italiei moderne in a doua parte a secolului 19.

Stiam de la precedenta excursie la Roma ca e singura cladire din Roma care isi permite sa sfideze aerul si sa fie mai inalta decat preaslavitul Vatican.

Apoi a urmat un episod foarte interesant, pentru care nu am platit, nu era in vreu tu ghidat, nu ne-a spus nimeni ca gasim la Roma asa ceva. Am cautat un restaurant. Si am gasit. Ne-am asezat si.... "Es chiuso, seniori!" Celebra pauza de dupa masa tipica italienilor, si sudului Europei in general, care are rolul doar sa enerveze turistii. Dar nu ne-am enervat. Am cautat alt restaurante si am gasit. Doar  ca acum eram mai saraci. Eu si cu Floriana. A mea sotie uitase gentuta cu telefoane, portofele, pasapoarte...la primul restaurante!

Ma che coza?!

Am fugit rapid sa incercam sa o gasim. Si am gasit-o! Uf! Statea linistita agatata de un scaun pe terasa restaurantului chiuso. Pe drum, in fuga (trebuie sa spun ca erau vreo 5-10 minute intre cele doua), incercam sa gasesc solutii de back-up. Ok, am pierdut actele. Nu e grav. In sun pe Serban. Sigur mai stie tatal lui pe cineva la ambasada Romaniei din Roma. Mai stam aici 2-3 zile dar vom reusi sa ne descurcam.

Cand scriu randurile astea sunt la Paris si pot sa spun ca "on a eu de la chance!". E bine ca am gasit gentuta! Chiar foarte bine!

Cu toata adrenalina in sange, am mancat extrem de bine, eu o vita cu aceto balsamico, restul nu stiu exact ce.
Dar stiu ca totul a fost foarte bun. Si am avut si cateva Bira Moretti.

Finalul zilei a fost linistit si relaxant. O plimbare pana la Piazza Spania, 5 minute cu Adrian pe scarile de acolo privind multimea si discutand "le monde" in timp ce fetele incercau un ultim shopping, apoi un drum lejer pana la hotel unde am chemat un taxi in care ne-am imbarcat spre Ciampino.

Dar Roma nu isi spusese ultimul cuvant. Mai avea soferul cate ceva de spus in numele ei. Si a spus! A trecut pe rosu, a claxonat, a dublat coloana oprita la semafor, a luat-o pe diverse stradute. Si Floriana mea mai avea ce spus. L-a facut stronzzi pe un sofer care incerca sa parcheze chiar in fata noastra intr-un loc in care cred ca nici un Smart nu incapea. A fost inteso drumul pana la aeroport si despartirea de Roma.

Arrivederci !