London 2nd

Prima intalnire cu UK, Londra si britanicii, a fost neasteptat de neasteptata. Floriana a trecut linistita de controlul pasapoartelor; pe mine m-a oprit un controlor, de origine indiana mi s-a parut, care prima data i-a spus colegului sau razand ca nu a mai vazut astfel de “identity card”, coleg care o verificase pe Floriana cu 5 secunde inainte. Colegul a zambit si el si i-a raspuns sa verifice, sa vada despre ce e vorba.

“What is your birthday year?” m-a intrebat indianul.
“1980” i-am raspuns politicos.
“Sir, I’m sorry, I cannot identify you, I have to go to the office to check your ID. Please take a seat and wait.”

M-am indreptat spre locul indicat in timp ce indianul meu pleca cu cartea mea de identitate. Nu m-am asezat, nu aveam chef sa stau, statusem destul in avion.

“Sir, please, take a seat!” mi-a indicat pe un ton ferm colegul dupa ale carui standarde cartea de identitate romaneasca era OK.

M-am asezat. Si am asteptat. Mi-am pus target sa stau maxim 5, dupa care sa intreb despre ce e vorba. Dupa vreo 3-4 minute s-a intors indianul meu, cu un rucsac in spate, si mi s-a adresat zambind:

“Sir, they have to check your ID, please wait here”

N-a mai asteptat sa-i vreo replica si a plecat; probabil sa invete noile tipuri de carti de identitate ale tarilor membre in uniunea europeana; sau sa invete ca pe langa cartile de identitate britanice, pasapoarte si buletine indiene, mai exista si alte tari si carti de indentitate.

M-am indreptat spre colegul lui sperand ca ma pot intelege cu standardele si cunostintele lui despre carti de identitate. Nope; m-am lovit in primul rand de regulile lui, pana sa ajung sa ma inteleg cu standardele sale:

“Sir, they check your ID, please take a seat”
“Ok, but can you give me a clue how much I have to wait here?”
“Sir, they check your ID and they will come back to you. Please take a seat”

M-am prins ca nu are chef asa ca am renuntat punandu-mi target sa astept inca 5 minute, dupa care sa cer lamuriri. Intre timp ramasesem aproape singur in camera de control pasapoarte. Mai era Floriana, intrata deja in UK, colegul indianului meu care parea ca se cam plisctiseste, o colega de-a lui, eu si inca un cuplu. Cuplu despartit la fel ca si noi. Doar ca ei erau invers. El in UK si ea afara, langa mine.

Floriana nu a mai suportat granita care ne despartea asa ca a trecut de partea mea a baricadei. Nu am intrebat-o daca a facut-o cumva din gelozie, sa nu raman cu negresa neprimita in UK si sa ne consolam impreuna, sau invers de frica, sa nu ramana ea in UK cu britanicul.

“Have you just crossed the line ?” a intrebat-o colega colegului de la ghiseul de control.

Floriana nu a auzit-o asa ca s-a asezat langa mine.

“Madam, have you just crossed the line ?” a revenit colega.
“Yes, I’m with my husband”
“Don’t you ever do that again! Show me your passport!”
“Sorry” a spus Floriana si a aratat cartea de indentitate.

Supriza! A mers si de data asta! A trecut linistita dupa ce colega i-a confirmat ca e OK cartea de identitate si nu a uitat sa precizez:

“Don’t you ever do that again!”

Deci la femei merge. Poti trece cu cartea de identitate. E reunoscuta. Sau poate la indieni nu merge. Nu poti trece cu cartea de identitate. Nu o recunosc.

Imediat colega a inchis ghiseul si a plecat sa se odihneasca. Probabil sa-i spuna colegului indian cum e cu cartile de identitate. Sau cu femeile…

Cu colega plecata m-am ridicat sa cer explicatii pentru motivul asteptarii mele. Nu a mai fost nevoie. Intre timp a venit un al patrulea coleg care mi-a explicat politicos ca indianul lor nu era sigur de cartea mea de idenitate, ca a vrut sa o reverifice, ca nu stie de ce a facut asta, dar ca au un numar de persoane pe care trebuie sa le verifice si ca isi cere scuze pentru neplacerile create.

„I thing he did it because he was bored. Have a nice day.” i-am urat colegului si am plecat cu Floriana de mana.

„Welcome to London!“...asta nu mi-a spus nimeni.

update 19 Septembrie la Adanca: randurile de mai sus le-am scris in aceeasi seara in metroul ce ne-a dus de la Heathrow pana in centrul Londrei