Drumul spre centura

Sunt in masina cu Floriana, mergem la Valcea sa ne petrecem weekendul linistiti, sa facem un gratar, sa bem bere si sa stam la aer. Pe undeva pe la Crangasi, in coloana care se taraste catre iesirea din Bucuresti, din stanga, dintr-o Dacie papuc care gafaie de incarcata ce e (memoria ma corecteaza acum si imi spune ca nu era chiar papuc, era pick-up), un barbat cu geamul deschis imi face semn ca vrea sa ma intrebe ceva.

"Doomnu', in cee paarte ee Miilitari, ieesireea spre céentuura, spree autoostraada ... ?"

In cateva momente mintea mea a facut urmatoriul scenariu: o masina cu ardeleni, rataciti prin Bucurestiul prafuit, aglomerat si bine organzat, care vor sa iasa si sa se indrepte spre casa lor.

"Mergeti dupa mine, si eu merg tot acolo"

"Muultumim doomnu'..."

I-am condus pana la intrarea pe autostrada, mergand incet, in stilul molcol al ardelenilor, incercand sa nu-i pierd din olginda retrovizoare. Dupa intersectia Iuliu Maniu cu Valea Cascadelor, flash-urile facute din pick-up mi-au dat de veste ca oamenii au inteles ca au ajuns la intrarea pe autostrada, ca de acum se descurca mai departe si ca ...

"Muultumin doomnu'..."