San Francisco 3rd

23 Mai

Am ajuns la San Francisco in jur de 6 AM si ne-am cazat la lounge-ul Sky Team Delta. Ne-am schimbat la baie, am mancat cativa biscuiti, Floriana a dormit vreo 2 ore si eu am m-am jucat cu pozele.

Dupa ce am lasat bagajele la aeroport, ne-am imbarcat in BART catre down town. Am coborat la Embarcadero, am stat un sfert de ora intr-un targ al fermierilor chiar in fata lui Ferry Building, apoi am luat-o pe langa Piers catre Fiserman's Wharf.

Eu aveam o problema la talpa piciorului stang de la plimbarea in papuci din Hawaii. Ne-am oprit si am incercat diverse metode de depanare, dar nu am reusit asa ca am schiopatat mai toata ziua.

Am facut mai multe poze cu Alcatrazul, casa preferata a lui Al Capone, si am mancat un Clam Chowder la Boudin Bakery. Ne-a placut foarte mult pe faleza San Francisco Bay. Totul era foarte poetic, plin de savoare, foarte european.

In final am ajuns si in Fisherman's Wharf si ne-am pozat cu focile si leii de mare de la digul 39 (Pier 39). Aici acostarea barcilor a fost restrictionata special pentru a permite focilor sa foloseasca linistite pontoanele. Am cumparat un polar foarte ieftin si foarte calduros pentru Floriana care tremura zdravan si am mancat 4 stridii care ni s-au parut cam trecute.

Am vrut sa mai facem o tura cu Cable Car-ul dar am era o coada imensa asa ca am luat-o pe jos pe Hyde Street pana la Crooked Street. Aici am mai facut o poza cu strada ingusta, si am reusit sa ne suim in Cable Car, unde am avut parte de un spectacol interesant. Vatmanul, un negru foarte mare si foarte simpatic, a oprit tramvaiul in mijlocul unei intersectii si ne-a tinut un speech.

"Look around! What do you see? Can you see the cars waiting? Look around! This is what I do for living. I piss on traffic! I can stay here as long as I want. They have to wait. Look around! I piss on traffic!."

In San Francisco Cable Car-ul urca strazi de-a derptul abrupte, ca cea pe care eram noi, Hyde, care pleca din Fisherman's Wharf. Ca sa urce, Cable Car-ul are un sistem de tractiune similar cu cel de la telecabine, diferenta facand-o cablul, care aici e ingropat sub asfalt, intr-un culoar special facut, doar o deschizatura lasand loc dispozitivului de prindere. Cablul se roteste continuu, ca la gondolele moderne, si chiar cand nu e nici un tramvai prin apropiere poti auzi uruitul cablului pe strazile din San Francisco.

Sunt unele strazi care nu urca, sau au portiuni care nu urca, si atunci e facuta un fel de terasa, astfel incat sa asigure orizontalitatea. La intersectia lui Hyde cu Union Street, s-a oprit vatmanul nostru pe o astfel de terasa si ne-a spus filosofia lui de viata. Statiile de Cable Car sunt situate chiar in mijlocul intersectiei intr-adevar, si masinile au obligatia sa opreasca.

Si tramvaiul trebuie sa opreasca inainte de a sui in el! Cand am luat Cable Car-ul, am vrut sa sarim in el putin inainte sa opreasca definitiv. Dar negrul ne-a apostrofat asa de tare incat ne-am simtit chiar rusinati. Am apreciat regulile si raspunderea cu care isi facea meseria.

Dupa Cable Car ne-am indreptat catre Castro, cartierul de gay, despre care citise Floriana in ghid ca e vestit pentru resturantele cu mancare excelenta. Nu am ajuns. Indepartandu-ne de centru, peisajul nu era la fel de spectaculos. Am incercat de trei ori fara succes sa gasim o toaleta decenta la restaurante tip Fast Food, si am gasit pana la urma un StarBucks care sa ne convina.

Aici am avut si o intalnire amoroasa, cu un tinerel de vreo 55 de ani. O asteptam pe Floriana, inca aveam Castro ca obiectiv asa ca l-am intrebat cat mai e de mers pana acolo. Mi-a spus ca nu mult, e aproape, dar ... "I can give you a ride, I'm with my car" mi-a spus incantat. "No thanks, I'm waiting for my wife". Am raspuns politicos.

Am recuperat-o pe Floriana, ne-am intors in Union Square, am facut o ora de shopping, eu stand pe banca si sustinand sau nu diversele articole pe care mi le prezenta sotia. Tot cu metroul am ajuns la aeroport, am recuperat bagajele, si in jur de 11 PM eram in cursa Delta catre NY.