Thursday, June 23, 2011

Cyprus, 4th

Ultima zi in Cipru … sunt dupa ultima zi in Cirpru, la 10 seara, in aeroportul de la Larnaca, asteptand sa inceapa inregistrarea pentru cursa de Bucuresti. Foarte frumoasa ziua asta de la sfarsit. A fost condimentul savuros care a dat valoare intregului sejur de 4 zile in Cipru … dar sa ma intorc la relatare …

Ultima zi in Cipru, ne-am trezit in jur de 7 jumatate amandoi si eu am pornit in cautare de bancomat. Cardurile personale nu mai functionasera cu o seara inainte la hotel, platisem folosind cardul firmei si am vrut sa vad daca pot scoate totusi bani. Nu a mers, am scos bani tot de pe contul firmei si m-am intors la micul dejun. Am vazut pe drum o Banca Transilvaniei, probabil pentru romanii prezenti in numar foarte mare in Cipru.

Am luat un mic dejun foarte bun la hotelul Atlantis Oasis din Limassol! Branza buna, multe fructe, ceva carnati traditionali, paine prajita si suc proaspat de portocale …

“Uite, Sfantu’ Lazarus, biserica pe care am vizitat-o azi in Larnaca, e biserica unde a fost ingropat Lazar, cel pe care l-a inviat Isus Hristos”, imi spune Floriana care citeste langa mine detalii dintr-un ghid despre Cipru.

… dupa care am iesit in curtea interioara din spate, la piscina si la soare. Am stat vreo 2 ore la piscina, am facut baie de vreo 2-3 ori, ne-am bucurat de soare dar si de umbra palmierilor, Floriana s-a odihnit iar eu am scris povestea primelor zile si am incarcat pozele. Dupa un dus rapid in camera, strans bagaje si check out, ne suiam in masina. Nu aveam tinta clara, asa ca Floriana, cu harta in mana, a venit imediat cu 2 propuneri. Prima prevedea juma’ de zi in Limassol, o iesire la mare si ceva masa de peste catre seara, a doua plimbare cu masina, peisaj cipriot, aceeasi iesire la mare si mancare de peste. Am ales-o imediat pe a doua si am pornit.

Am iesir rapid din Limassol, am inceput sa urcam pe muntele arid, presarat ici-colo cu arbusti si tufisuri uscate, cu tinta precisa Trodos. Ce vroiam sa vedem acolo? Nu ne era prea clar, si nici acum, dup a ce l-am vizitat, nu ne e. Dar aparea pe harta marcat cu steluta, era pe munte si presupunea parcugerea unui traseu interesant. Si asa a si fost. Excursia pana la Trodos a fost foarte frumoasa. Un drum ingust si foarte liber, pe care foarte rar trecea vreo masina, cu serpentine dure, ‘road bent’ dupa cum aparea pe unele semne de circulatie, cu peisaj montan Cipriot, adica ceva conifere, grupate din cand in cand in palcuri mai mari de 20-25 de copaci. Si racoare! Din ce in ce mai racoare! Am plecat de la 30 de grade in Limassol si am ajuns sus, dupa aproximativ o ora de mers, la 25 de grade.

Ajunsi sus nu am avut mare lucru de facut, dar ne-am bucurat de fiecare moment. Pitstop la un chiosk din apropierea parcarii, unde un vanzator cipriot ne-a oferit trufe, vin de casa alb si rosu, sugiuc si tot felul de dulciuri placut mirositoare si aromate. Dupa ce am gustat din toate, am cumpara 3 cutii de fructe uscate sa le mancam drept suveniruri acasa. Masa la o terasa, de fapt la singura terasa de acolo. Chelnerul era roman bineinteles ! Am mancat o salata greceasca si un fel de mancare cu multa carne de oaie. Bun, dar nu ceva special. Ne-a tinut insa de foame pana seara. O plimbare prin padure, de vreo 25 de minute, pe o carare bine marcata, pavata in mare parte cu piatra. Si cam asta a fost excursia de la Trodos.

Am hotarat apoi sa mergem catre mare, pe alt drum, sa ne oprim la Zigy, un oras port recomandat de Matei pentru mancarea foarte buna, sa dam o tura si prin Larnaca, pentru cateva suveniruri.  Programul a fost in mare cel stabilit, doar ca nu neaparat in aceasi ordine, cu aceleasi obiective si la fel de interesant. A fost mai interesant!

Am coborat catre mare, catre sud, pe alt drum decat cel pe care urcasem dimineata. Doar pana la un punct insa, unde drumul era stricat, sau in lucru, sau ambele, si am fost nevoiti sa trecem tot pe la Limassol. Am luat-o apoi catre vest, pe malul apei, am trecut prin satul si pe langa portul Zigy, am vazut o terasa cu potential de cina si ne-am oprit al aproximativ 5 km dupa. Intr-un golfulet foarte pitoresc, linistit, cu o plaja cu nisip negru de parca era marcat cu cerneala pestelui mancat de mine cu o zi inainte. Am stat aici vreo juma’ de ora, am facut o baie, ceva poze si ne-am relaxat la soare.

Next target, Larnaca. Am crezut ca mergem aici doar sa cumparam suveniruri. Dar am stat toata seara! Am parcat masina chiar langa malul apei, la 5 minute de mers pe jos de locul unde mancasem in prima seara, am facut o plimbare lunga pana in partea cealalta a falezei, serpuind intre stradutele cu magazine si cafenele si faleza cu ultimii inotatori ai zilei, am cumparat suveniruri si ne-am intors sa mancam la restaurantul de pe maul apei, cel langa care parcasem si masina.

Masa a fost bomboana de pe tortul Cipriot. Fish Meze! Am intrebat cum se spune pe limba lor dar nu am tinut minte din pacate, asa ca o sa pastrez Fish Meze! Ce e fish Meze asta de fapt? O masa foarte satioasa, cu foarte multe feluri de peste, pe care era musai sa o comandam pentru 2 persoane dar din care nu am putut manca nici jumate. Am avut asa: antreul cu 2 tipuri de icre, 2 tipuri de humus, salata verde, masline si muraturi. Apoi primul fel de peste. Imi amintesc acum doar tocanita de creveti, rulorile de peste, crevetii prajiti si, bineinteles, calamarii proaspeti prajiti. Apoi al doilea fel de peste, peste prajit. Erau vreo 4 farfurii, pline cu tipuri diferite de peste prajit, si o farfurie de cartofi prajiti al carui sens nu prea l-am inteles, drept pentru care nu ne-am atins de ei. Credeam ca e tot! Dar nu! A mai venit si ultimul fel! 3 farfurii cu peste fript. Caracatita pe o farfurie , sepie de o alta si un peste al carui nume imi scapa acum pe o a treia farfurie. Am cerut si un pahar de vine pentru ca ne era imposibil sa mancam peste fara asa ceva si am gustat putin din fiecare pentru ca mai mult evident nu aveam cum. Foarte bun Fish Meze. Si foarte mult. Cand am cerut nota chelnerul, care a fost dragut si ne-a facut si o poza, ne-a spus ca ne ofera si un desert din partea casei. Era clar ca nu mai puteam asa ca am cerut din nou o cafea locala. Ne-a adus si cafeaua si prajiturile, un fel de gogosi, sau placinte prajite cu o branza ce semana cu urda, foarte uleioase si extreme de gustoase. Nu am mai putut decat sa gustam din ele, iar eu sa beau cafeaua. Care a fost tot din partea casei, evident! Nota de plata a fost doar 48 de euro pentru festinul de mai sus, la care am adaugat si 2 beri Keo, mari de 650 de ml.

Am plecat mult prea satui si obositi, am ajuns dupa 15 minute la aeroport, am lasat masina inchiriata si am demarat asteptarea avionului. Eu jucandu-ma cu pozele si scriind povestile din Cipru, sotia dormin linistita langa mine. Kali nihta!

No comments: