Scriam asta vara, pe la inceputul lui August :
„Vara e frumos pe Calea Victoriei ... Dar toamna, iarna... orasul e sufocat ... E sufocat el sau eu ... sau suntem sufocati amandoi? Imi pun reminder sa revin in tomna cu aerul de noiembrie din Bucuresti.”
Si reminderul a sunat si eu am inceput sa scriu. Da’ ce sa scriu ? Ca introducerea am facut-o. Da' acum sunt la Paris. Si aici mai greu cu Calea Victoriei. Poate pe Champs Elysée, la Charles de Gaulle ... à l'Etoile ... cum spun astia, in nebunia de acolo, cand sunt 100 de masini in sensul giratoriu si totusi nimeni nu claxoneaza si nimeni nu injura. Sau nu injura pe geam. Da’ am si cu francezii treaba mea, o sa revin la un moment dat la asta, cu siguranta.
Ce scriam atunci e valabil si acum. Orasul respira in August, restul timpului e sufocat. Sufocat sunt si eu cateodata. Pot fi si in Augsut, si in Noiembrie. Cand am scris randurile despre Calea Victoriei la inceput de august, respiram puternic. Si acum respir la fel de puternic. Dar despre Champs Elysée nu o sa scriu asa curand, ca nu merita! azi nu merita!
No comments:
Post a Comment