Coincidente ||

Scriam cu ceva timp in urma, sunt aproape doi ani de atunci, despre originea si sensul cuvantului coincidenta.
...ei, ma umflu si eu putin in pene, de fapt scriam despre o coincidenta care mi s-a intamplat si care m-a impins sa reflectez. Si credeam atunci ca are era o coincidenta cool, despre care trebuia sa scriu, dar nu stiam ca se poate si mai bine...

"....Buna Marcela!"
"Buna Mihai! Ce faci, nu esti la Paris?"
"Eu? Pai cum de nu esti tu la Paris?"
"Sunt intr-o vizita de 2-3 luni in Romania..."

Si am schimbat cateva vorbe in metroul bucurestean intre Pta Romana si Gara de Nord cu Marcela, o cunostinta care locuieste la Paris. Si ma inalnesc cu ea intamplator, in Bucuresti, la metrou. Cool! Calatoria cu metroul a fost scurta, ne-am depanat amintiri, opinii, cate si mai cate si am coborat amandoi la Gara de Nord, eu grabit sa ii povestesc Florianei intamplarea intamplatoare, Marcela grabita si ea probabil sa ajunga la prietena ei la care trebuie sa innopteze.

Ajuns acasa am petrecut o seara minuntata cu Floriana mea, nimeni si nimic nu avea cum sa ne deranjeze....

TRRRRRRRRRRRRR!!!!!

"Un numar necunoscut, la 10 seara... Floriana, sa raspund? sa nu raspund?"
"Eu zic sa raspunzi"

Si am raspuns!
Era din nou Marcela, care mi-a spus ca are o problema cu prietenul prietenei ei, pe care il presupune ca s-a inchis in casa cu o alta, in timp ce iubita lui e plecata din tara, si ca ma roaga sa o gazduiesc pentru ceva timp.

Acum, daca o coincidenta a facut sa ne intalnim o data la Bucuresti intamplator, in timp ce pana atunci ne vazuzem doar la Paris, inseamna ca e musai sa ne vedem si a doua oara la Bucuresti. Si a venit pe la noi, am baut 2 sticle de vin, ne-am veselit, si a plecat pe la 2 noaptea catre casa prietenei care intre timp se eliberase.

Imediat mi-am pus intrebarea cu Floriana daca sa ne culcam sau sa asteptam un nou telefon de la Marcela ... sau poate sa-i dam noi telefon ... sau sa mergem pe la ea ... sau pur si simplu sa o asteptam.
Sigur va veni!

Ratatouille

Azi am luat primul salariu!
Primul salariu la noul loc de munca, ca salarii am mai luat si din alta parte. Interesant a fost ca l-am luat in plic. Un plic alb, mare, gros, care arata superb in buzunarul de la geaca. Asta chiar ca e primul plic pe care il iau.

Dar nu despre asta vroiam sa scriu, nu despre salariu sau plic, ci despre ce am facut cu el. Cu salariul, nu cu plicul, bineinteles.

Am fost cu Floriana sa sarbatorim primul plic luat la noul loc de munca. Dupa ceva cautari de 5-10 minute am decis sa mergem la "Hanul Berarilor Interbelic", deschis in fosta casa Bucur, la Piata Natiunilor unite. Il recomand cu caldura celor care vor sa guste mancare romaneasca adevarata, aromata, grea, autentica.

Am comandat ceva lejer, eu o saramura de crap, iar Floriana o salata de cruditati si o supa crema de dovleac. Crema de dovleac nu suna chiar asa romanesc, dar salata de cruditati chiar a fost. Floriana mi-a dat si mie sa gust din salata ei si....
"Ai facut o fata! Ca expertul gastronom din Ratatouille, daca iti amintesti..."
Da, sigur ca imi amintesc. Si la fel ca si expertul din film, am avut aceeasi senzatie de déjà-vu, sau déjà-gouté. M-am vazut iar in curtea bunicilor de la tara, in mijlocul bataturii, sub umbra unui salcam batran, asezati pe scaune mici in jurul masutei rotunde, mancand o salara de rosii proaspete, abia culese din gradina, cu castraveti si ceapa si cu branza de capra facuta de mamaie...
Hm...

p.s.: plicul era gros pentru ca erau multe bancnote de valoare mica inauntru