Calea Victoriei

Sambata trebuia sa merg cu Floriana la Casa Armatei sa vedem salile si sa ne interesam de conditiile de organizare a nuntii acolo. Domnul cu care am vorbit la telefon, de o amabilitate militareasca, ne-a spus sa venim la 11. Pana atunci, ce sa facem ... ?

Ne-am plimbat. Pe Calea Victoriei. Am mancat inghetata si fornetti, ne-am tinut de mana, am stat de vorba...o ora de vis intr-un Bucuresti liber si aerisit. Am avut timp sa privesc Bucurestiul. E frumos...vara...la inceput de august...cand toti suntem in concediu si orasul respira.

Sau eu sunt cel care respira in perioada asta si am timp sa ma uit la el? Dar toamna, iarna, cand sunt in masina si fac stanga de pe Calea Victoriei catre universitate, in fara Casei Armatei, orasul e sufocat. E sufocat el sau eu ... sau suntem sufocati amandoi? Imi pun reminder sa revin in tomna cu aerul de noiembrie din Bucuresti.

Vara e frumos pe Calea Victoriei. E frumos in Cismigiu. E frumos sa ma plimb cu Floriana pe strazile aerisite, sa privim cladirile vechi de pe Kogalniceanu, sa ne imaginam cum ar arata renovate si cat ar costa un apartament renovat, intr-o cladire pasoptista, cu vedere la Cismigiu. E frumos centrul. E frumos Bucurestiul. E al nostru. Sambata asta a fost doar al nostru.