Prague, 5th

Dupa o ora petrecua la barul hotelului scriind rezumatul zilelor anterioare, mi-am recuperat sotia 100% refacuta si, fiind deja aproape unu si fiindu-ne foarte foame, am decis sa mergem catre centru sa mancam la un restaurant cehesc recomandat de chelnerul de mai devreme.

Am luat-o din nou usor pe stradute, am iesit pe malul Vltavei, am facut poze cu un monument foarte gotic si am gustat din plin parfumul toamnei de la Praga. Ajunsi la Charles Bridge am luat-o catre dreapta, trecand prin centrul vechi al Pragai, cu stradute mici si restaurante multe. Am ajuns la restaurantul indicat de chelner, Urudolfina daca nu ma insala memoria, unde am gustat pe deplin spiritul locului. Am comandat bere. Bineinteles ca aveau doar Pilsner Urquell, berea nationala in Cehia, cu gust amarui, nu neaparat pe placul meu, dar acolo am baut 3 de pofta, sa pot simti mai bine masa. Masa care a fost foarte buna, extrem de aromata si satioasa, grea, in stilul bucatelor nemtesti si austriece.

Dar sa detaliez mai bine masa, pentru ca ora petrecuta la restaurantul Urudolfina a fost reprezentativa pentru cehi, Praga si spirtiul Boemiei. Imediat ce am ajuns am intrebat ce bere au, chelnerul ne-a spus ca doar Pilsner, pe un ton ce aduce cu stilul de abordare de pe la noi, care am vazut ca e specific si pe aici. Am cerut 2 beri si am inceput sa studiem meniul. L-am rugat pe chelner sa ne detalieze ceea ce am putea manca traditional, a facut ceva semne ca nu poate face asta dar ne trimite pe altcineva care cunoastre mai bine engleza. Si asa a si fost. A trims un alt chelner care era mai deschis o leaca, care ne-a ajutat sa alegem mancarea: vita cu un sos special dulce si ceva paine cu consistenta de mamalinga pentru Floriana, porc cu cartofi si varza pentru mine. Mancarea a fost excelenta! Porcul meu era foarte fraged, foarte suculent, aromat, combinat cu cartofi preparti intr-un fel special, taiati marunt si cu foarte multe condimente si varza! O da! Varza foarte dulce care efectiv se topea in gura! Totul stins cu amara Pilsner Urquell. A fost grozav. O adevarata masa ceheasca. Am facut cateva poze la restaurant si am vrut sa platim. Nu mergea cu cardul! Ca in multe alte locuri din Praga, asta a fost un detaliu unde a pierdut puncte multe la capitolul loc de vizitat. Am intrebat unde e un bancomat si chelnerul ne-a explicat ca e aproape, dreapta, dreapta si apoi inca 30 de metrii, dar ca putem merge "Only one". E adevarat ca asta din urma a spus-o cu zambetul pe buze, dar am inteles ca aici chiar e deglumit :). Masa ne-a costat putin peste 600 de coroane, deci un pret destul de corect, chiar mic as spune.

Cu parfumul restaurantului Urudolfina in nas am trecut Vltava pe un pod paralel dar mai la vest de Charles Bridge, am facut cateva poze cu frunzele galbene ale copacilor dintr-un parculet si apoi am gasit treptele care urcau catre Hradcany. Trepte foarte frumoase, poetice dupa cum ii place sotiei mele sa spuna, pe care am urcat pana in castel si pe care le-am fotografiat bineinteles, impreuna cu peisajul frumos al orasului care se vedea dincolo de Vltava.

Am intrat din nou in castel, am admirat garzile care se schimbau, am facut 2-3 poze si ne-am pus ca tinta sa vizitam Mala Strana, parculetul de pe urmatorul deal de dupa Hradcany. Dar de ce ii spun eu parculet! Ca era ditamai parcul, mare, cu arbori uriasi cu frunzele ingalbenite acum de aerul de Octombrie, cu pajisti verzi si cu turnul central ce aduce cu Tour Eiffel ca si arhtectura, mult mai mic bineinteles, si al carui nume imi scapa acum ... dar ma pot uita pe harta - Petrin Tower.

Drumul pana la turn a fost extrem de relaxant, prin padure, pe pajisti verzi, urmariti de un caine care era antrenat de stapanul lui cu un freezby. Am prins vreo 2-3 poze extrem de interesante in care cainele, in aer fiind, prindea freezby-ul cu dintii. Perfect! Am exclamat la ultima poza, si cea mai reusita delatfel, si am facut semn de OK stapanului. Apoi din nou prin Mala Strana catre Petrin; totul foarte galben si frumos. La turn am facut o pauza de 10 minute, o bere si o apa si un pipi.

Am coborat apoi prin alta parte, pe alte trepte vechi, pana la podul Charles. Ne era foame si am stabilit ca titna sa mergem cat mai repede sa mancam. Dincolo de pod, in Piata Veche a Orasului, am gasit un fel de targ traditional unde, la un protap imens, se pregateau ciolane de porc. Nu am putut rezista tentatiei si am cumparat o portie de porc, adica 2-3 bucati de carne, destul de bune, care ne-au costat foarte scump. 180 de coroane.

Nu ne potolisem mai deloc foamea, deci restaurantul era inca tinta noastra principala. Dar nu inainte de a ne opri la un magazin H&M sa cumparam cizme sotiei. Fac o paranteza aici si descriu outfit-ul Florianei, care avea in compozitie o pereche de cizme de cauciuc stralucitoare, nu tipatoare, dar de o consistenta metelica. Ei, cizmele astea, cand tineau de cald pre tare, si atunci trebuia sa schimbam sosetele din ora in ora, ca transpirau teribil si nu puteam sta asa, cand se raceau ca naiba si atunci trebuia sa mai punem o pereche de ciorapi, cand nu stiu ce dracu' mai aveau si atunci, spre norocul meu, ne puteam opri la o bere. Dar erau foarte dragute! Sa revin ...

Cu ciorapii cumparati am putut cauta mai departe un restaurant. Si am gasit, nu inainte de a trece pe langa ceasul din Vechea Piata, ceas care apare ca simbol al Pragai. Masa a fost din nou foarte buna si convenabila financiar. Sotia a avut un sfert de rata pregatita cu 2 feluri de varza extrem de fine si dulci, eu ceva muschi de porc, cu soa de ceapa si o salata de cartofi cu masline care aducea cu salata orientala facuta pe la noi. Totul stopit cu Pilsner Urquell, bineninteles. Extrem de delicios. Ne intarit parerea despre mancarea ceheasca. La final  luat si un desert, destul de fad, cu un pahar de vin rosu sec, bun dar lipsit de acel ceva al unui vin pe care il tii minte. Concluzia: mancarea ceheasca e forte buna, dar e suficient sa te opresti la carne si bere. Si, pour la bonne bouche, totul a fost 650 de coroane, 700 cu tot cu bacsis, adica vreo 115 lei.

Am plecat satui si satisfacuti de la restaurant, dar si cu o idee despre cum sa numim restaurantul nostru. Die Wald!

Dupa restaurant am hotarat sa mergem pe jos pana la hotel, sa facem plimbarea care sa aseze bucatele. Pe drum am trecut din nou pe langa ceasul din Piata Veche, am iesit pe malul Vltavei si pe la 9 jumate, dupa o pauza de o bere la barul de langa hotel, adormeam relaxati la Mozaic House Hotel.

Cand scriu randurile astea sunt a doua zi dupa, in trenul care ne duce la Kutna Hora, si stiu ca seara dinainte am adormit imbracat si m-a dezbracat sotia.