Am facut un top al locurilor vazute in America, folosind cateva criterii simple pe care punem pret in orice concediu. Topul l-am inceput la San Francisco, pe telefonul mobil (San Francisco 2nd).
L-am completat apoi la Hawaii, am mai adaugat cateva puncte la Amsterdam dupa 3 nopti in avion, si l-am pastrat sa-l publicam la sfarsit. Toate notele si cuvintele reprezentative sunt cele date sau scrise initial, in ideea de a publica imaginea pe care ne-au creat-o statele acolo, pe continetul lor.
Enjoy!
Hawaii 32,5
Surf, plaja, peisaj, munti, scump, albastru
Vizitat: 6
Fun: 8,5
Food&Drink: 9,5
General: 8,5
NY 36
Viata alerta, cosmopolit, money maker, ego
Vizitat: 8,5
Fun: 9,5
Food&Drink: 9,5
General: 9
DC 31
Liniste, boring, umezeala, razboaie
Vizitat: 8,5
Fun: 5
Food&Drink: 9,5
General: 8
Vegas 31
Fun, free drinks, decapotabila, chici, nevada
Vizitat: 5,5
Fun: 10
Food&Drink: 7,5
General: 8
San Francisco 36
Ocean, Frumos, personalitate distinsa
Vizitat: 9
Fun: 8
Food&Drink: 9,5
General: 9,5
Tuesday, May 26, 2009
Airplane Night 3rd
24-25 Mai NY – Amstedam
A treia noapte in avion. Consecutiva! Am supravietuit din nou. Am reusit sa dormin, eu mai putin la inceput si mai mult catre dimineata, Floriana mai mult la inceput si mai putin acum. E 6 diminieata dupa noul fus orar. Nici nu mai conteaza cat e dupa alt fus orar. Acum e 6 dimineata! E tot ce trebuie sa stim.
A fost o noapte interesanta. Am avut un mic razboi cu o stewardesa gagauta de pe KLM care nu vroia sa-mi aduca inca o sticluta de vin. Am insistat si am reusit pana la urma. Acum e 6 dimineata, suntem somnorosi si asteptam sa ajungem in lounge la Amsterdam sa ne revenim dupa cea de-a treia noapte consecutiva in avion.
Buna dimineata!!
NY 8th
24 Mai
Am ajuns dimineata in jur de 7 AM pe JFK. De aici am luat un Air Train intern aeroportului pana la Jamaica Station de unde am luat metroul E catre Manhattan. E primul aeroport in care Air Train-ul a fost cu plata. E adevarat ca mergi destul de mult pana la Jamaica Station. De la Lexigton cu 53 am luat metroul 6 pana la Lexigton cu 86 si dupa alte 15 minute in care am cumparat sandvisuri si croissante pentru micul dejun, eram la Mitan la 234 E 86 Street.
Am facut un dus care ne-a pus pe picioare si eu am luat o bere cu Mitan sa ma dreg. Floriana m-a pus sa stau cu picioarele in sus pe timpului sederii la Mitan sa le dreg si pe ele, fiindu-mi extreme de umflate. Si a fost eficienta metoda. Pe termen scurt. Cand scriu despre NY 8th sunt la 6 dimineata in avion si picioarele imi sunt extreme de umflate. Astept sa treaca.
Revin la NY 8th. Dupa bere ne-am suit in metrou cu Mitan si am mers in down town la Century 21. Cumparaturile mele au durat 10 minute: o geanta si multi ciorapi misto la un pret incredibil. Apoi am mers cu Mitan la O’hara la cateva beri. Intre timp Floriana s-a bucurat de o ora jumatate de shopping.
Dupa cumparaturi, echipei s-a alaturat si Marika si am mancat cu totii la Chian Fun foarte multe fructe de mare, orez si legume condimentate si extreme de bune.
Am luat taxi rapid pana la Mitan, am facut bagajul in 5 minute si apoi, pe la de 3:30 PM, ne-am suit in taxiul pentru JFK. Eu am dormit din nou foarte bine in Yellow Cab-ul din New York. In jur de 4:30 PM ne imbarcam in Boeingul 747 400 KLM pentru Amsterdam.
That was it!
Am ajuns dimineata in jur de 7 AM pe JFK. De aici am luat un Air Train intern aeroportului pana la Jamaica Station de unde am luat metroul E catre Manhattan. E primul aeroport in care Air Train-ul a fost cu plata. E adevarat ca mergi destul de mult pana la Jamaica Station. De la Lexigton cu 53 am luat metroul 6 pana la Lexigton cu 86 si dupa alte 15 minute in care am cumparat sandvisuri si croissante pentru micul dejun, eram la Mitan la 234 E 86 Street.
Am facut un dus care ne-a pus pe picioare si eu am luat o bere cu Mitan sa ma dreg. Floriana m-a pus sa stau cu picioarele in sus pe timpului sederii la Mitan sa le dreg si pe ele, fiindu-mi extreme de umflate. Si a fost eficienta metoda. Pe termen scurt. Cand scriu despre NY 8th sunt la 6 dimineata in avion si picioarele imi sunt extreme de umflate. Astept sa treaca.
Revin la NY 8th. Dupa bere ne-am suit in metrou cu Mitan si am mers in down town la Century 21. Cumparaturile mele au durat 10 minute: o geanta si multi ciorapi misto la un pret incredibil. Apoi am mers cu Mitan la O’hara la cateva beri. Intre timp Floriana s-a bucurat de o ora jumatate de shopping.
Dupa cumparaturi, echipei s-a alaturat si Marika si am mancat cu totii la Chian Fun foarte multe fructe de mare, orez si legume condimentate si extreme de bune.
Am luat taxi rapid pana la Mitan, am facut bagajul in 5 minute si apoi, pe la de 3:30 PM, ne-am suit in taxiul pentru JFK. Eu am dormit din nou foarte bine in Yellow Cab-ul din New York. In jur de 4:30 PM ne imbarcam in Boeingul 747 400 KLM pentru Amsterdam.
That was it!
Airplane Night 2nd
23-24 Mai San Francisco – NY
A doua noapte in avion. Am supravietuit, din nou. Am inceput bine cu 2 ore la lounge-ul Sky Team din San Francisco. Mancare, bautura, liniste; ne-am incarcat o idee bateriile. Am urcat in cursa Delta unde imediat am luat pozitia de somn; masca de dormit si paturica. Am reusit sa dorm in 2 reprize, cu ceva pauza de aproximativ 15 minute undeva pe la mijloc. Aceeasi traiectorie nocturna a avut-o si Floriana, dupa cum am schimbat experiente dimineata. Am luat Air Train-ul pana la Jamaica Station si apoi linia E, de unde scriu aceste randuri. Floriana doarme in stanga mea. Ne indreptam catre Manhattan.
Monday, May 25, 2009
San Francisco 3rd
23 Mai
Am ajuns la San Francisco in jur de 6 AM si ne-am cazat la lounge-ul Sky Team Delta. Ne-am schimbat la baie, am mancat cativa biscuiti, Floriana a dormit vreo 2 ore si eu am m-am jucat cu pozele.
Dupa ce am lasat bagajele la aeroport, ne-am imbarcat in BART catre down town. Am coborat la Embarcadero, am stat un sfert de ora intr-un targ al fermierilor chiar in fata lui Ferry Building, apoi am luat-o pe langa Piers catre Fiserman's Wharf.
Eu aveam o problema la talpa piciorului stang de la plimbarea in papuci din Hawaii. Ne-am oprit si am incercat diverse metode de depanare, dar nu am reusit asa ca am schiopatat mai toata ziua.
Am facut mai multe poze cu Alcatrazul, casa preferata a lui Al Capone, si am mancat un Clam Chowder la Boudin Bakery. Ne-a placut foarte mult pe faleza San Francisco Bay. Totul era foarte poetic, plin de savoare, foarte european.
In final am ajuns si in Fisherman's Wharf si ne-am pozat cu focile si leii de mare de la digul 39 (Pier 39). Aici acostarea barcilor a fost restrictionata special pentru a permite focilor sa foloseasca linistite pontoanele. Am cumparat un polar foarte ieftin si foarte calduros pentru Floriana care tremura zdravan si am mancat 4 stridii care ni s-au parut cam trecute.
Am vrut sa mai facem o tura cu Cable Car-ul dar am era o coada imensa asa ca am luat-o pe jos pe Hyde Street pana la Crooked Street. Aici am mai facut o poza cu strada ingusta, si am reusit sa ne suim in Cable Car, unde am avut parte de un spectacol interesant. Vatmanul, un negru foarte mare si foarte simpatic, a oprit tramvaiul in mijlocul unei intersectii si ne-a tinut un speech.
"Look around! What do you see? Can you see the cars waiting? Look around! This is what I do for living. I piss on traffic! I can stay here as long as I want. They have to wait. Look around! I piss on traffic!."
In San Francisco Cable Car-ul urca strazi de-a derptul abrupte, ca cea pe care eram noi, Hyde, care pleca din Fisherman's Wharf. Ca sa urce, Cable Car-ul are un sistem de tractiune similar cu cel de la telecabine, diferenta facand-o cablul, care aici e ingropat sub asfalt, intr-un culoar special facut, doar o deschizatura lasand loc dispozitivului de prindere. Cablul se roteste continuu, ca la gondolele moderne, si chiar cand nu e nici un tramvai prin apropiere poti auzi uruitul cablului pe strazile din San Francisco.
Sunt unele strazi care nu urca, sau au portiuni care nu urca, si atunci e facuta un fel de terasa, astfel incat sa asigure orizontalitatea. La intersectia lui Hyde cu Union Street, s-a oprit vatmanul nostru pe o astfel de terasa si ne-a spus filosofia lui de viata. Statiile de Cable Car sunt situate chiar in mijlocul intersectiei intr-adevar, si masinile au obligatia sa opreasca.
Si tramvaiul trebuie sa opreasca inainte de a sui in el! Cand am luat Cable Car-ul, am vrut sa sarim in el putin inainte sa opreasca definitiv. Dar negrul ne-a apostrofat asa de tare incat ne-am simtit chiar rusinati. Am apreciat regulile si raspunderea cu care isi facea meseria.
Dupa Cable Car ne-am indreptat catre Castro, cartierul de gay, despre care citise Floriana in ghid ca e vestit pentru resturantele cu mancare excelenta. Nu am ajuns. Indepartandu-ne de centru, peisajul nu era la fel de spectaculos. Am incercat de trei ori fara succes sa gasim o toaleta decenta la restaurante tip Fast Food, si am gasit pana la urma un StarBucks care sa ne convina.
Aici am avut si o intalnire amoroasa, cu un tinerel de vreo 55 de ani. O asteptam pe Floriana, inca aveam Castro ca obiectiv asa ca l-am intrebat cat mai e de mers pana acolo. Mi-a spus ca nu mult, e aproape, dar ... "I can give you a ride, I'm with my car" mi-a spus incantat. "No thanks, I'm waiting for my wife". Am raspuns politicos.
Am recuperat-o pe Floriana, ne-am intors in Union Square, am facut o ora de shopping, eu stand pe banca si sustinand sau nu diversele articole pe care mi le prezenta sotia. Tot cu metroul am ajuns la aeroport, am recuperat bagajele, si in jur de 11 PM eram in cursa Delta catre NY.
Am ajuns la San Francisco in jur de 6 AM si ne-am cazat la lounge-ul Sky Team Delta. Ne-am schimbat la baie, am mancat cativa biscuiti, Floriana a dormit vreo 2 ore si eu am m-am jucat cu pozele.
Dupa ce am lasat bagajele la aeroport, ne-am imbarcat in BART catre down town. Am coborat la Embarcadero, am stat un sfert de ora intr-un targ al fermierilor chiar in fata lui Ferry Building, apoi am luat-o pe langa Piers catre Fiserman's Wharf.
Eu aveam o problema la talpa piciorului stang de la plimbarea in papuci din Hawaii. Ne-am oprit si am incercat diverse metode de depanare, dar nu am reusit asa ca am schiopatat mai toata ziua.
Am facut mai multe poze cu Alcatrazul, casa preferata a lui Al Capone, si am mancat un Clam Chowder la Boudin Bakery. Ne-a placut foarte mult pe faleza San Francisco Bay. Totul era foarte poetic, plin de savoare, foarte european.
In final am ajuns si in Fisherman's Wharf si ne-am pozat cu focile si leii de mare de la digul 39 (Pier 39). Aici acostarea barcilor a fost restrictionata special pentru a permite focilor sa foloseasca linistite pontoanele. Am cumparat un polar foarte ieftin si foarte calduros pentru Floriana care tremura zdravan si am mancat 4 stridii care ni s-au parut cam trecute.
Am vrut sa mai facem o tura cu Cable Car-ul dar am era o coada imensa asa ca am luat-o pe jos pe Hyde Street pana la Crooked Street. Aici am mai facut o poza cu strada ingusta, si am reusit sa ne suim in Cable Car, unde am avut parte de un spectacol interesant. Vatmanul, un negru foarte mare si foarte simpatic, a oprit tramvaiul in mijlocul unei intersectii si ne-a tinut un speech.
"Look around! What do you see? Can you see the cars waiting? Look around! This is what I do for living. I piss on traffic! I can stay here as long as I want. They have to wait. Look around! I piss on traffic!."
In San Francisco Cable Car-ul urca strazi de-a derptul abrupte, ca cea pe care eram noi, Hyde, care pleca din Fisherman's Wharf. Ca sa urce, Cable Car-ul are un sistem de tractiune similar cu cel de la telecabine, diferenta facand-o cablul, care aici e ingropat sub asfalt, intr-un culoar special facut, doar o deschizatura lasand loc dispozitivului de prindere. Cablul se roteste continuu, ca la gondolele moderne, si chiar cand nu e nici un tramvai prin apropiere poti auzi uruitul cablului pe strazile din San Francisco.
Sunt unele strazi care nu urca, sau au portiuni care nu urca, si atunci e facuta un fel de terasa, astfel incat sa asigure orizontalitatea. La intersectia lui Hyde cu Union Street, s-a oprit vatmanul nostru pe o astfel de terasa si ne-a spus filosofia lui de viata. Statiile de Cable Car sunt situate chiar in mijlocul intersectiei intr-adevar, si masinile au obligatia sa opreasca.
Si tramvaiul trebuie sa opreasca inainte de a sui in el! Cand am luat Cable Car-ul, am vrut sa sarim in el putin inainte sa opreasca definitiv. Dar negrul ne-a apostrofat asa de tare incat ne-am simtit chiar rusinati. Am apreciat regulile si raspunderea cu care isi facea meseria.
Dupa Cable Car ne-am indreptat catre Castro, cartierul de gay, despre care citise Floriana in ghid ca e vestit pentru resturantele cu mancare excelenta. Nu am ajuns. Indepartandu-ne de centru, peisajul nu era la fel de spectaculos. Am incercat de trei ori fara succes sa gasim o toaleta decenta la restaurante tip Fast Food, si am gasit pana la urma un StarBucks care sa ne convina.
Aici am avut si o intalnire amoroasa, cu un tinerel de vreo 55 de ani. O asteptam pe Floriana, inca aveam Castro ca obiectiv asa ca l-am intrebat cat mai e de mers pana acolo. Mi-a spus ca nu mult, e aproape, dar ... "I can give you a ride, I'm with my car" mi-a spus incantat. "No thanks, I'm waiting for my wife". Am raspuns politicos.
Am recuperat-o pe Floriana, ne-am intors in Union Square, am facut o ora de shopping, eu stand pe banca si sustinand sau nu diversele articole pe care mi le prezenta sotia. Tot cu metroul am ajuns la aeroport, am recuperat bagajele, si in jur de 11 PM eram in cursa Delta catre NY.
Saturday, May 23, 2009
Airplane Night 1st
22-23 Mai
Honolulu - San Francisco
Prima noapte in avion . Am dormit mai tot drumul (aprox 5 ore). Am ajuns la San Francisco unde ne-am cazat la Sky Team Lounge, Floriana a dormit si eu am completa blogul.
Honolulu - San Francisco
Prima noapte in avion . Am dormit mai tot drumul (aprox 5 ore). Am ajuns la San Francisco unde ne-am cazat la Sky Team Lounge, Floriana a dormit si eu am completa blogul.
Hawaii 4th
22 Mai
Ne-am trezit din nou de vreme, cu entuziasm mult pentru ultima zi la Hawaii, si am aruncat o privire pe Ing Home Bank sa vedem ce bani mai avem si ce putem face cu ei. Mai aveam scufundari in program.
In cont, surpriza! 500 RON, adica aproximativ 160 de dolari. Dar o gramada de sume blocate; de la masina inchiriata la Las Vegas, bicicleta de la San Francisco, celebrul hotel The Trump din Las Vegas si inca una sau doua de care nu imi amintesc acum; cei cu bicileta din San Francisco blocasera mai multi bani decat cei cu Mustangul de la Las Vegas. Primii 500, ceilalti 250 de dolari.
Noroc ca la Mustangul inchiriat la Hawaii am fost prevezatori si am depus bani cash drept garantie, bani care s-au deblocat imediat ce am livrat masina la centrul de inchirieri. Am facut un calcul rapid si ne-am dat seama ca, incluzand banii recuperati, nu mai avem asa multi disponibili. Si mai avem 4 zile pana acasa. Si in Romania e vineri seara. Ceea ce inseamna ca pana luni nu mai putem transfera bani pe card. Cool!
Optiunile au fost mult mai restranse dupa ce am aflat asta. Fara scufundari, am mancat paste la Mall-ul din apropiere, am luat autobuzul pana la Hamauna Bay, autobuz care a gasit fara probleme loc de parcare, am facut 2 ore snorkel intr-un peisaj submarin foarte interesant. Am vazut corali, pesti exotici si multe scoici. Floriana s-a bronzat intre timp uniform pe toate partile.
Fericiti si bronzati ne-am suit in autobuz si pe la 5:30PM eram din nou in Honolulu pentru ultima masa cu paste la Mall, ultima sesiune de shopping cu cadouri simbolice pentru cei de acasa, si ultima trecere pe la hotel. Aici am recuperat bagajele, ne-am schimbat rapid in blugi stiind ca maine vom fi la San Francisco, si am luat autobuzul pana la aeoport.
Pe Honolulu International Airport lucrurile au inceput sa se schimbe. Ne-am cazat imediat la lounge-ul Sky Team, e adevarat ca dupa vreo 5 minute de verificari. Cardurile Sky Team emise in Europa, de Air France sau KLM, sunt destul de rare prin America, in Hawaii si mai rare, si a trebuit sa asteptam pana s-au convins ca noi suntem. Dar am intrat! Si acolo ne-am relaxat cu un suc rece si cu o bere, am verificat contul si am vazut ca se deblocase una din sume deci avem si bani. Totul a fost perfect!
Ne-am suit in avion, ne-am tras mastile de dormit pe fata si am petrecut fericiti pana dimineata prima noapte in avion!
Ne-am trezit din nou de vreme, cu entuziasm mult pentru ultima zi la Hawaii, si am aruncat o privire pe Ing Home Bank sa vedem ce bani mai avem si ce putem face cu ei. Mai aveam scufundari in program.
In cont, surpriza! 500 RON, adica aproximativ 160 de dolari. Dar o gramada de sume blocate; de la masina inchiriata la Las Vegas, bicicleta de la San Francisco, celebrul hotel The Trump din Las Vegas si inca una sau doua de care nu imi amintesc acum; cei cu bicileta din San Francisco blocasera mai multi bani decat cei cu Mustangul de la Las Vegas. Primii 500, ceilalti 250 de dolari.
Noroc ca la Mustangul inchiriat la Hawaii am fost prevezatori si am depus bani cash drept garantie, bani care s-au deblocat imediat ce am livrat masina la centrul de inchirieri. Am facut un calcul rapid si ne-am dat seama ca, incluzand banii recuperati, nu mai avem asa multi disponibili. Si mai avem 4 zile pana acasa. Si in Romania e vineri seara. Ceea ce inseamna ca pana luni nu mai putem transfera bani pe card. Cool!
Optiunile au fost mult mai restranse dupa ce am aflat asta. Fara scufundari, am mancat paste la Mall-ul din apropiere, am luat autobuzul pana la Hamauna Bay, autobuz care a gasit fara probleme loc de parcare, am facut 2 ore snorkel intr-un peisaj submarin foarte interesant. Am vazut corali, pesti exotici si multe scoici. Floriana s-a bronzat intre timp uniform pe toate partile.
Fericiti si bronzati ne-am suit in autobuz si pe la 5:30PM eram din nou in Honolulu pentru ultima masa cu paste la Mall, ultima sesiune de shopping cu cadouri simbolice pentru cei de acasa, si ultima trecere pe la hotel. Aici am recuperat bagajele, ne-am schimbat rapid in blugi stiind ca maine vom fi la San Francisco, si am luat autobuzul pana la aeoport.
Pe Honolulu International Airport lucrurile au inceput sa se schimbe. Ne-am cazat imediat la lounge-ul Sky Team, e adevarat ca dupa vreo 5 minute de verificari. Cardurile Sky Team emise in Europa, de Air France sau KLM, sunt destul de rare prin America, in Hawaii si mai rare, si a trebuit sa asteptam pana s-au convins ca noi suntem. Dar am intrat! Si acolo ne-am relaxat cu un suc rece si cu o bere, am verificat contul si am vazut ca se deblocase una din sume deci avem si bani. Totul a fost perfect!
Ne-am suit in avion, ne-am tras mastile de dormit pe fata si am petrecut fericiti pana dimineata prima noapte in avion!
Hawaii 3rd
21 Mai
Ne-am trazit prajiti pe la 7, am mers la acelasi Mall si am mancat de data asta chinezesc, si ne-am intors la hotel pentru a rezerva excursiile. Nu ne-a placut mai deloc oferta celor de acolo asa ca am hotarat sa ne facem singuri excursiile, cu bicicleta, urmand sa mergem si in jungla si la Hahauma Bay.
Ne-am trazit prajiti pe la 7, am mers la acelasi Mall si am mancat de data asta chinezesc, si ne-am intors la hotel pentru a rezerva excursiile. Nu ne-a placut mai deloc oferta celor de acolo asa ca am hotarat sa ne facem singuri excursiile, cu bicicleta, urmand sa mergem si in jungla si la Hahauma Bay.
Ne-am uitat bineinteles dupa un tandem, similar cu cel inchiriat la San Francisco. Am intrebat la 3 centre...fara succes. Floriana nu prea stia sa mearga pe bicicleta, dar a zis ca vrea sa incerce. Am cerut o bicicleta cateva minute in parcarea centrului de inchiriat, sa facem o tura. Floriana nu a reusit, asa ca am multumit pentru incercarea acordata si am cautat alte variante. Aveau si scutere acolo si ne-am gandit ca ar fi o treaba. Nu era! Exista o lege federala care interzice 2 oameni pe scuter, iar Floriana a zis ca daca nu reuseste singura pe bicicleta, la scuter nici nu se gandeste. Ok. "Ce alta solutie ne puteti oferi?"... am intrebat la centrul de inchirieri. "Avem un Ford Mustang decapotabil." "La ce pret?" "O suta de dolari...".
M-am uitat la Floriana si in 10 minute plecam cu Ford-ul decapotat. Cool! Am facut un tur al insulei, am mancat pe plaja creveti cu usturoi si Pele Pulu Masima Kumala, o mancare locala cu cartof dulce si carne de vita, am facut plaja si baie si ne-am simtit excelent.
Pe drum am vrut sa trecem pe la Hamauna Bay, dar parcarea era plina asa ca am renuntat. Pitstop de o baie am facut si la plaja de la Waimea Bay, unde am vazut stancile de pe care tinerii sareau entuziasti in ocean. Am fost si eu entuziast de 2 ori, am recuperat-o pe Floriana si am incheiat turul cu mustangul pe langa Perl Harbour.
Inainte de masa am facut si o plimbare prin jungla pana la Manoa Falls, cascade care, ca orice poveste Hawaiiana bine vanduta, nu sunt impresionante mereu, ci doar intr-o anumita perioada a anului, atunci cand se scrie povestea. Ne-a placut foarte mult in jungla; copaci uriasi, plante la fel de mari, linistea ciripitului de pasari (era pe la 7:30 PM si daca am intalnit 2-3 oameni rataciti), si in final cascada, un firicel de apa ce curgea pe un perete aproape vertical.
La hotel ne-am respectat si am ales Valet Parking pentru Mustang, ceea ce ne-a facut sa ne simitim extrem de bine cand am inmanat soferului cheile de la masina, am primit un cartonas cu numar de ordine, si ne-am vazut mai departe de seara fara a ne pune problema parcarii.
Cina am luat-o la Hilton Village, chiar in apropiere de hotel, unde am mancat ceva rapid si am baut eu un Amstel si Foriana o limonada. Culcarea a venit ca o binecuvantare dupa ziua agitata de pe insula Olahu.
Hawaii 2nd
20 Mai
Prima zi de Hawaii, m-am trezit de dimineata cu chef de plaja si soare. Cum Floriana dormea inca, m-am gandit sa-i fac o surpriza. Am mers la mall-ul din apropiere si i-am cumparat lei: traditionala ghirlanda de flori specifica locului.
Ne-am pozat bucurosi cu lei-ul si cu florile la gat si am mers de data asta impreuna la Mall unde am mancat la un fast food tailandez. Eu mi-am cumparat o camasa aloha galbena cu model cu palmieri si Floriana un maieut cu flori si pantaloni scurti, am urcat la hotel sa ne schimbam si apoi am mers la plaja. Tot atunci am testat si viteza liftului de la Hawaii Prince Hotel: 25 de secunde de la parter pana la etajul 33. This is fast!
Am ajuns pe plaja Waikiki care m-a impresionat printr-un singur lucru. Nu se putea consuma bere, fiind spatiu public! M-am multumit sa inchiriez un snorkel, ochelari si labe si am stat in apa cam o ora, timp in care Floriana a facut plaja. Peisajul subacvatic nu e foarte spectaculos la Waikiki, cativa peste exotici si cam atat. In schimb m-a claxonat un vapor care ducea turisti la mal. Faceam snorkeling aproape de culoarul lui si, pierdut cu capul sub apa, nu m-am prins cum am ajuns in calea lui.
Scapat de vapor, am recuperat-o pe Floriana si am mers sa mancam pe plaja. Am gasit o dugheana, fara bere, bineinteles, si in timp ce mancam am facut planul pentru a doua zi: excursie la Hanauma Bay, la cascade si la scufundari.
Dupa masa am mers sa cautam excursii, si am gasit ceva, dar destul de scumpe. Preturile la Hawaii sunt destul de mari si totul e supraestimat. O excursie pana la cascada din jungla era 40 de USD.
Am cumparat crema pentru dupa soare, am mers in camera si ne-am uns bine spatele ars ca dracu' si am iesit sa facem o plimbare pe faleza. Plimbarea a fost scurta si lipsita de obiective, asa ca dupa inca 30 de minute eram din nou in camera cautand sa facem planul pentru urmatoarele 2 zile la Hawaii.
Optiunile erau diverse de la excursii de diving, la aventuri in jungla pana la cascade, cu o mica repriza de snorkeling la Hanauma Bay. Am stabilit ca maine dimineata sa mergem sa ne informam la hotel si sa facem rezervarii pentru excursii. In final am cautat o distractie pentru seara. Si am gasit un restaurant la 3 minute de hotel.
Restaurantul se nume Chart House si avea o atmosfera incredibila: masa la balcon cu vedere catre port, muzica hawaiiana in surdina si un chlener incredibil de amabil. Cred ca a fost singurul asa amabil pe tot parcursul sederii la Hawaii. Am mancat o friptura care ne-a fost servita sfaraind pe o farfurie incinsa, am baut un rosu vin de Napa Valey si dupa o poza to remember facuta de chelner, am mers devreme la culcare, obositi dupa ziua fierbinte si seara perfecta.
Prima zi de Hawaii, m-am trezit de dimineata cu chef de plaja si soare. Cum Floriana dormea inca, m-am gandit sa-i fac o surpriza. Am mers la mall-ul din apropiere si i-am cumparat lei: traditionala ghirlanda de flori specifica locului.
Ne-am pozat bucurosi cu lei-ul si cu florile la gat si am mers de data asta impreuna la Mall unde am mancat la un fast food tailandez. Eu mi-am cumparat o camasa aloha galbena cu model cu palmieri si Floriana un maieut cu flori si pantaloni scurti, am urcat la hotel sa ne schimbam si apoi am mers la plaja. Tot atunci am testat si viteza liftului de la Hawaii Prince Hotel: 25 de secunde de la parter pana la etajul 33. This is fast!
Am ajuns pe plaja Waikiki care m-a impresionat printr-un singur lucru. Nu se putea consuma bere, fiind spatiu public! M-am multumit sa inchiriez un snorkel, ochelari si labe si am stat in apa cam o ora, timp in care Floriana a facut plaja. Peisajul subacvatic nu e foarte spectaculos la Waikiki, cativa peste exotici si cam atat. In schimb m-a claxonat un vapor care ducea turisti la mal. Faceam snorkeling aproape de culoarul lui si, pierdut cu capul sub apa, nu m-am prins cum am ajuns in calea lui.
Scapat de vapor, am recuperat-o pe Floriana si am mers sa mancam pe plaja. Am gasit o dugheana, fara bere, bineinteles, si in timp ce mancam am facut planul pentru a doua zi: excursie la Hanauma Bay, la cascade si la scufundari.
Dupa masa am mers sa cautam excursii, si am gasit ceva, dar destul de scumpe. Preturile la Hawaii sunt destul de mari si totul e supraestimat. O excursie pana la cascada din jungla era 40 de USD.
Am cumparat crema pentru dupa soare, am mers in camera si ne-am uns bine spatele ars ca dracu' si am iesit sa facem o plimbare pe faleza. Plimbarea a fost scurta si lipsita de obiective, asa ca dupa inca 30 de minute eram din nou in camera cautand sa facem planul pentru urmatoarele 2 zile la Hawaii.
Optiunile erau diverse de la excursii de diving, la aventuri in jungla pana la cascade, cu o mica repriza de snorkeling la Hanauma Bay. Am stabilit ca maine dimineata sa mergem sa ne informam la hotel si sa facem rezervarii pentru excursii. In final am cautat o distractie pentru seara. Si am gasit un restaurant la 3 minute de hotel.
Restaurantul se nume Chart House si avea o atmosfera incredibila: masa la balcon cu vedere catre port, muzica hawaiiana in surdina si un chlener incredibil de amabil. Cred ca a fost singurul asa amabil pe tot parcursul sederii la Hawaii. Am mancat o friptura care ne-a fost servita sfaraind pe o farfurie incinsa, am baut un rosu vin de Napa Valey si dupa o poza to remember facuta de chelner, am mers devreme la culcare, obositi dupa ziua fierbinte si seara perfecta.
Hawaii 1st
19 Mai
Am ajuns la Honolulu la 6PM ora locala si am debarcat intr-un aeroport mare si destul de sarac in informatii. Am luat autobuzul catre hotel; sofer a fost un hawaiian de culoare destul de artagos, trasatura tipica celor de aici, dupa cum constatat si mai departe. L-am intrebat la inceput unde trebuie sa coboram si ne-a spus la intersectia cu Ala Moana si Hoborn. Cand am vazut ca autobuzul face stanga si paraseste Ala Moana, l-am intrebat politicos daca trebuia cumva sa coboram. El ne-a raspuns rece: "You have to stay on the bus!"
Si am stat si a fost bine. Am ajuns la Hawaii Prince Hotel unde aveam rezervare, si am constatat ca pretul per camera la receptie era mai mic decat cel cu care rezervasem noi pe booking.com. Dupa ce am spus managerului ca vrem sa plecam dupa o noapte si am negociat putin cu el, ne-a oferit toate cele 3 noptile la pretul afisat la receptie Cool! Ne-am bucurat si am mers sa sarbatorim dupa ce ne-am cazat la etajul 19 de unde aveam o priveliste superba.
Am iesit la masa la Shore Bird, pe Waikiki beach, unde am avut parte de un bufet pe cinste si de un peste la gratar pe care ni l-am fript singuri.
Am ajuns la Honolulu la 6PM ora locala si am debarcat intr-un aeroport mare si destul de sarac in informatii. Am luat autobuzul catre hotel; sofer a fost un hawaiian de culoare destul de artagos, trasatura tipica celor de aici, dupa cum constatat si mai departe. L-am intrebat la inceput unde trebuie sa coboram si ne-a spus la intersectia cu Ala Moana si Hoborn. Cand am vazut ca autobuzul face stanga si paraseste Ala Moana, l-am intrebat politicos daca trebuia cumva sa coboram. El ne-a raspuns rece: "You have to stay on the bus!"
Si am stat si a fost bine. Am ajuns la Hawaii Prince Hotel unde aveam rezervare, si am constatat ca pretul per camera la receptie era mai mic decat cel cu care rezervasem noi pe booking.com. Dupa ce am spus managerului ca vrem sa plecam dupa o noapte si am negociat putin cu el, ne-a oferit toate cele 3 noptile la pretul afisat la receptie Cool! Ne-am bucurat si am mers sa sarbatorim dupa ce ne-am cazat la etajul 19 de unde aveam o priveliste superba.
Am iesit la masa la Shore Bird, pe Waikiki beach, unde am avut parte de un bufet pe cinste si de un peste la gratar pe care ni l-am fript singuri.Era acolo si un spectacol de karaoke la care ne-a placut un batranel simpatic - cred ca avea peste 80 de ani.
Si asta a fost! Am mers la culcare!
Si asta a fost! Am mers la culcare!San Francisco 2nd
19 Mai
Ne-am trezit devreme dupa multa odihna, am lasat bagajele la hotel, si am plecat catre Japan Center.
Pe drum am intalnit o biserica interesanta, moderna, genul in care americanii se aduna si fac din fiecare slujba ce stiu ei mai bine: show!!
La Japan Center am citit despre istoria japonezilor ajunsi in San Francisco si am cumparat un Kenzam pentru Ikebana Florianei. Totul parea asa de japonez aici, incat am intrebat-o pe vanzatoarea de la Kenzan daca vorbeste engleza. S-a ofuscat putin, dar am dres-o cu multe scuze si pareri pozitive despre Japan Center. Dupa aia am continuat plimbarea prin San Francisco si am facut un clasament al vizitelor din honeymoon-ul nostrul; l-am scris pe telefon si o sa-l publicam mai tarziu aici.
Am trecut printr-un pasaj interesant si dupa un pit stop in China Town am luat din nou Cable Car, din care am fost dati jos pe motiv de lipsa bilete. Le puteam cumpara de la vatman, dar ne-a fost peste mana; eram aproape de hotel.
Am recuperat bagajele de la The Opal, am mancat creveti si hamburger in Unior Square si in alte 30 de minute eram in BART (San Francisco Bay Area Rapid Transit District ), metroul din San Francisco, catre aerport. Aici am gasit un aeroport mare si liber, care oferea o linie automata de transfer intre terminale. In alte 30 de minte eram in cursa NWA 221 catre Hawaii.
Ne-am trezit devreme dupa multa odihna, am lasat bagajele la hotel, si am plecat catre Japan Center.
Pe drum am intalnit o biserica interesanta, moderna, genul in care americanii se aduna si fac din fiecare slujba ce stiu ei mai bine: show!!
La Japan Center am citit despre istoria japonezilor ajunsi in San Francisco si am cumparat un Kenzam pentru Ikebana Florianei. Totul parea asa de japonez aici, incat am intrebat-o pe vanzatoarea de la Kenzan daca vorbeste engleza. S-a ofuscat putin, dar am dres-o cu multe scuze si pareri pozitive despre Japan Center. Dupa aia am continuat plimbarea prin San Francisco si am facut un clasament al vizitelor din honeymoon-ul nostrul; l-am scris pe telefon si o sa-l publicam mai tarziu aici.
Am trecut printr-un pasaj interesant si dupa un pit stop in China Town am luat din nou Cable Car, din care am fost dati jos pe motiv de lipsa bilete. Le puteam cumpara de la vatman, dar ne-a fost peste mana; eram aproape de hotel.
Am recuperat bagajele de la The Opal, am mancat creveti si hamburger in Unior Square si in alte 30 de minute eram in BART (San Francisco Bay Area Rapid Transit District ), metroul din San Francisco, catre aerport. Aici am gasit un aeroport mare si liber, care oferea o linie automata de transfer intre terminale. In alte 30 de minte eram in cursa NWA 221 catre Hawaii.
San Francisco 1st
18 Mai
Dupa un somn bun ne-am trezit odihniti si am luat un mic dejun american cu unt de arahide, dulceata si multa cafea. Am luat harta de la receptie si am plecat spre Fisherman’s Wharf.
Pe drum am urcat pe Russian Hill, ne-am pozat pe curbele de pe Crookedest Street (o portiune foarte stramta si curbata de pe Lombard Street) si am ajuns pe malul canalului ce desparte golful San Francisco de oceanul Pacific (cred ca am invatat si o denumire pentru tipul asta de canal la geografie, dar cand scriu randurile astea sunt la 6 dimineata dupa 4 ore de somn in avion, deci poate ma insel…daca isi aminteste cineva, pls help).
In Fisherman’s Wharf am stat vreo 2 ore: vizita pe Pampanito Submarine, un submarine american din al doilea razboi mondial cu un motto atragator, “80 Men, 75 Days, No Shower”; cateva poze cu Alcatraz si cu Liberty Ship S.S. Jeremiah O'Brien, o alta nava din WW2 care a asigurat transportul de personal si provizii pentru debarcarea din Normadia si care poarta numele primului american care a capturat un vas britanic in timpul razboiului de independenta; ne-am jucat baschet si hochei la aparatele automate cu fise de la muzeul Mecanic.
Urmatorul punct in agenda a fost Golden Gate, pe care l-am facut cu bicicleta. Am inchiriat un tandem, pe care l-am platit cu cardul bineinteles. Garantia oprita pentru bicicleta a fost mai mare decat cea oprita in Vegas pentru Mustang!!! La ora cand scriu povestile astea, ambele garantii sunt blocate inca pe cardul Florianei.
Cu bicicleta a fost grozav. Ne-am plimbat pe malul canalului, am trecut pe la Fort Mason, sau San Francisco Port of Embarkation pe timpul WW2, Marina Green, am urcat pe un ponton de unde am vazut o foca, si ne-am oprit la Warming Hut, unde am facut ce ne indemna numele: ne-am incalzit cu un ceai cu multa miere. Si aici cativa pasi pe un ponton: plin de pescari de crabi, mai multe foci inotand de jur imprejur.
A urmat urcarea pe Golden Gate; cu bicicleta. Pe care l-am traversat; tot cu bicicleta, bineinteles. Tocmai m-am documentat! Golden Gate e canalul ce desparte golful San Francisco de Oceanul Pacific!!! Si ca sa nu continui cu prostii, imi fac mea culpa si spun ca am urcat pe Golden Gate Bridge; cu bicicleta. Pe care l-am traversat...
Am facut cam 15 minute pe pod. Are alei pietonale de o parte si de alta, pe care turistii se plimba si fac poze, iar unii locuitori fac jogging sau se plimba cu bicicleta. Am ajuns pana in Sausalito, am facut cateva poze si am luat-o inapoi pe Golden Gate Bridge catre Fisherman’s Wharf.
Cam in 40 de minute am fost in Fisherman’s Wharf, am predat bicicleta si ne-am dat seama ca ne e foame. Am mancat rapid cateva stridii chiar in port si apoi am savurat o masa locala cu peste spada si multi creveti la restaurantul Castagnola.
Finalul zile l-am marcat cu o calatorie cu Cable Car pana in downtown. Extrem de autentica ni s-a parut calatoria cu tramvaiul pe cablu din San Francisco. Arata exact ca in filmele americane , urca pe strazi extreme de abrupte; nu exista geamuri, calatorii, in mare parte turisti, merg in picioare tinandu-se de barile dispnobile, aplecati in exterior in voie. Chiar am calatorit asa, si am batut cuba cu alt turist ce venea din sens opus. A fost “cool” cu Cable Car-ul.
Interesant si modul de conducere al Cable Car-ului. Avea un manipulant de obicei foarte mare si foarte de culoare, care pentru a pune frana tragea cu spor de o maneta uriasa. Mai avea si o un clopot actionat de o sfoara. Cable Carul opreste aproape la fiecare intersectie, chiar in mijlocul ei, timp in care restul masinilor trebuie sa accord prioritate.
Am ajuns in Down Town, am incercat ceva shopping fara success, am luat un six pack de Guinness si am petrecut restul serii la hotel.
Intre timp m-am documentat despre istoria orasului San Francisco, care s-a transformat rapid ca urmare a goanei dupa aur. Gold Rush a inceput in 1848, a avut punctual maxim in 1849, de unde si numele celor veniti atunci in California, forty-niners. A avut ca efect un aflux imens de emigranti in zona, transformarea catunului de corturi in orasul San Francisco si acceptarea Californiei ca cel de-al 31-lea stat american.
Thursday, May 21, 2009
Las Vegas 3rd
17 Mai
Ne-am trezit mahmuri dupa noaptea din Vegas, eu m-am dres cu o bere si am facut bagajele. Am facut self check-out de la The Venetian, am lasat bagajele la hotel si am mancat de dimineata-pranz la un “All you can eat” japonez; am putut ceva creveti si enorm de multi crabi. Eu am stins cu un Miller cumparat de la supermarketul vecin.
Ne-am facut de lucru apoi printr-un mall de pe The Strip, unde am colindat prin multe magazine cu mult mai scumpe decat ce am vazut in New York. Eu am facut o pauza pe o canapea, am baut inca 2 Miller si am completat blogul cu ultimele zile de New York si Washington.
Am mancat la un fast food din mall, apoi am cutreierat cazinourile pana la Bellagio, unde ne-am pozat cu fantana celebra. Am recuperate bagajele de la The Venetian si am sarit intr-un taxi care ne-a dus la aeroport. Surpriza! Cursa, care cu 2 zile in urma a fost vreo 25 de dolari si a durat juma’ de ora, acum a fost 16 dolari cu tot cu bacsis si a durat 10 minute. Deci se poate si aici!
Zborul de la Las Vegas la San Francisco a fost cu Virgin America, foarte bine din toate punctele de vedere. Spatios, curat, serviciu impecabil, wireless diponibil, ecran cu filme si jocuri, foarte frumos! Si a costat doar 140 de dolari cursa pentru amandoi! E adevarat ca drumul e scurt, am facut cam o ora jumate. Eu am dormit foarte bine, Floriana s-a jucat cu pozele.
Am ajuns la San Francisco cu jumatate de ora intarziere (avionul a plecat ceva mai tarziu), am luat un Shuttle pana in down town condus de un chinez care abia intelegea engleza, si la 11:30 PM ne cazam la The Opal Hotel, pe Van Ness Avenue. Aici am gasit la receptie o romanca din Tulcea. Obisnuiti deja cu schimbarile de pat si de mediu, am adormit imediat si am dormit excelent prima noapte la San Francisco.
Ne-am trezit mahmuri dupa noaptea din Vegas, eu m-am dres cu o bere si am facut bagajele. Am facut self check-out de la The Venetian, am lasat bagajele la hotel si am mancat de dimineata-pranz la un “All you can eat” japonez; am putut ceva creveti si enorm de multi crabi. Eu am stins cu un Miller cumparat de la supermarketul vecin.
Ne-am facut de lucru apoi printr-un mall de pe The Strip, unde am colindat prin multe magazine cu mult mai scumpe decat ce am vazut in New York. Eu am facut o pauza pe o canapea, am baut inca 2 Miller si am completat blogul cu ultimele zile de New York si Washington.
Am mancat la un fast food din mall, apoi am cutreierat cazinourile pana la Bellagio, unde ne-am pozat cu fantana celebra. Am recuperate bagajele de la The Venetian si am sarit intr-un taxi care ne-a dus la aeroport. Surpriza! Cursa, care cu 2 zile in urma a fost vreo 25 de dolari si a durat juma’ de ora, acum a fost 16 dolari cu tot cu bacsis si a durat 10 minute. Deci se poate si aici!
Zborul de la Las Vegas la San Francisco a fost cu Virgin America, foarte bine din toate punctele de vedere. Spatios, curat, serviciu impecabil, wireless diponibil, ecran cu filme si jocuri, foarte frumos! Si a costat doar 140 de dolari cursa pentru amandoi! E adevarat ca drumul e scurt, am facut cam o ora jumate. Eu am dormit foarte bine, Floriana s-a jucat cu pozele.
Am ajuns la San Francisco cu jumatate de ora intarziere (avionul a plecat ceva mai tarziu), am luat un Shuttle pana in down town condus de un chinez care abia intelegea engleza, si la 11:30 PM ne cazam la The Opal Hotel, pe Van Ness Avenue. Aici am gasit la receptie o romanca din Tulcea. Obisnuiti deja cu schimbarile de pat si de mediu, am adormit imediat si am dormit excelent prima noapte la San Francisco.
Las Vegas 2nd
16 Mai
Ne-am trezit la etajul al 36-lea al hotelului Trump, bucurosi ca azi ne mutam! Eu am mers la Dream Car Rentals si am preluat masina rezervata; un Ford Mustang decapotabil cu motor de 4 litri si 210 cai putere.
Cu Fordul decapotat am imbarcat-o pe Floriana de la hotel si am mers catre Hoover Dam. Am avut ocazia sa testez masina, initiativa pe care Floriana a dezaprobat-o profund.
Mustang-ul e o bruta. Puternic! Agresiv! Zgomotos! Cutia automata e un deliciu! La kick down, retrogradarea in viteza a doua, sau chiar a intaia, iti trimite direct in coloana cervicala cuplul celor 4000 de centimetri cubi. Si motorul urla! Totul se intampla cu capota lasata, sub un soare incins care iti arde pielea. Cool!
Pe drum catre Hoover Dam ne-am oprit sa mancam o pizza. Foarte interesant peisajul din Nevada. Ne-a adus aminte de Egipt. Uscat, galben si fierbinte. Hoover Dam e un baraj pe raul Colorado, care a fost cu ceva timp in urma (1936-1945) cel mai mare generator de energie electrica si cea mai mare constructie din beton. Gazduieste apele celui mai mare lac de acumulare din Statele Unite, lacul Mead. Ne-a impresionat o autostrada care se construia in apropiere, cu un pod urias ce trecea chiar pe deasupra barajului.
Ne-am intors in Vegas, de data asta capotati. E fierbinte treaba in Nevada. Ma intreb cum e in august! Ne-am cazat la The Venetian. Da! Aici ne-a placut! Camera mai mare, cu stil, pat urias, draperia automata, totul perfect! De fapt in Vegas totul e perfect sau foarte chici! Depinde cum vrei sa privesti! De la Trump se vedea totul chici in prima seara. A doua seara, chiar pe The Strip, sangele s-a incins si totul a fost perfect!
Ne-am trezit la etajul al 36-lea al hotelului Trump, bucurosi ca azi ne mutam! Eu am mers la Dream Car Rentals si am preluat masina rezervata; un Ford Mustang decapotabil cu motor de 4 litri si 210 cai putere.
Cu Fordul decapotat am imbarcat-o pe Floriana de la hotel si am mers catre Hoover Dam. Am avut ocazia sa testez masina, initiativa pe care Floriana a dezaprobat-o profund.
Mustang-ul e o bruta. Puternic! Agresiv! Zgomotos! Cutia automata e un deliciu! La kick down, retrogradarea in viteza a doua, sau chiar a intaia, iti trimite direct in coloana cervicala cuplul celor 4000 de centimetri cubi. Si motorul urla! Totul se intampla cu capota lasata, sub un soare incins care iti arde pielea. Cool!
Pe drum catre Hoover Dam ne-am oprit sa mancam o pizza. Foarte interesant peisajul din Nevada. Ne-a adus aminte de Egipt. Uscat, galben si fierbinte. Hoover Dam e un baraj pe raul Colorado, care a fost cu ceva timp in urma (1936-1945) cel mai mare generator de energie electrica si cea mai mare constructie din beton. Gazduieste apele celui mai mare lac de acumulare din Statele Unite, lacul Mead. Ne-a impresionat o autostrada care se construia in apropiere, cu un pod urias ce trecea chiar pe deasupra barajului.Ne-am intors in Vegas, de data asta capotati. E fierbinte treaba in Nevada. Ma intreb cum e in august! Ne-am cazat la The Venetian. Da! Aici ne-a placut! Camera mai mare, cu stil, pat urias, draperia automata, totul perfect! De fapt in Vegas totul e perfect sau foarte chici! Depinde cum vrei sa privesti! De la Trump se vedea totul chici in prima seara. A doua seara, chiar pe The Strip, sangele s-a incins si totul a fost perfect!
Am mancat la un restaurant Mexican, Dos Caminos, am facut o plimbare prin Venetia virtuala recreata aici de cativa baieti cu bani foarte multi si am plecat catre Red Rock. Ne-a placut aici. Era catre seara, desertul incepea sa se raceasca si racoarea devenea placuta; stanca rosie, cativa cactusi, multa liniste.
Ne-am intors apoi in Vegas, am numarat banii si am pus deoparte 100 de dolari pentru distractia de seara de la casino. Am jucat 30 de dolari la slot machines, cadou de la hotel la cazare. Bineinteles ca i-am pierdut pe toti. Spanish 21 a fost urmatorul pe lista, un fel de 21 (black jack) cu cateva reguli in plus. Am nimerit langa 2 jucatori profesionisti care ne-au ajutat si am avut si noroc. Am castigat 65 de dolari!!! Dar i-am lasat tot acolo la urmatoarea runda dupa o pauza de jumate de ora. Am pierdut 60 de dolari! Bilantul serii: distractie pe cinste la un pret foarte tare: 0 USD (5 USD a fost tipul la chelnerita – bauturile sunt servite gratuit pentru jucatori in cazinouri).
Seara s-a terminat salbatic: … what happens in Vegas, stays in Vegas! We gonna be out of here!
Ne-am intors apoi in Vegas, am numarat banii si am pus deoparte 100 de dolari pentru distractia de seara de la casino. Am jucat 30 de dolari la slot machines, cadou de la hotel la cazare. Bineinteles ca i-am pierdut pe toti. Spanish 21 a fost urmatorul pe lista, un fel de 21 (black jack) cu cateva reguli in plus. Am nimerit langa 2 jucatori profesionisti care ne-au ajutat si am avut si noroc. Am castigat 65 de dolari!!! Dar i-am lasat tot acolo la urmatoarea runda dupa o pauza de jumate de ora. Am pierdut 60 de dolari! Bilantul serii: distractie pe cinste la un pret foarte tare: 0 USD (5 USD a fost tipul la chelnerita – bauturile sunt servite gratuit pentru jucatori in cazinouri).Seara s-a terminat salbatic: … what happens in Vegas, stays in Vegas! We gonna be out of here!
Tuesday, May 19, 2009
Las Vegas 1st
15 Mai
Am ajuns la Vegas dupa ce am dat ceasul in urma cu 3 ore. Din prima, ne-a intampinat s
piritul locului: slot machines chiar in aeroport!!! Am luat un taxi dupa ce am stat la o coada incredibil de lunga si de bine organizata, si in jur de 11 PM eram la hotel. Trump. Ne-a dezamagit “big time”: departe de The Strip, camera foarte chicioasa cu un miros sintetic similar hotelului Unirea de la Iasi sau hotelurilor din Bulgaria de la Nisipurile de Aur, personal cu capul in nori, care ne-a spus ca pentru ca suntem honeymooners ne ofera o camera cu vedere la The Strip, optiune pentru care platisem dinainte. Pe scurt: platesti numele care nu face nici jumate din bani
Am iesit la plimbare pe The Strip. La The Venetian am facut rezervare pentru a doua zi; o camera mai ieftina, mai buna, mai centrala, mai Vegas; tot acolo am bagat 5 dolari la slot machines si am scos 6,25 dolari. Am mers la culcare mai bogati!!!
Washington DC
15 Ma
Eu m-am trezit ca de obicei primul, pe la 7AM, si dupa un dus si spalat pe dinti, am pus ordine in poze si am asteptat sa se trezeasca si ceilalti. Cand echipa a fost in picioare, am luat un mic dejun excelent pregatit de Oana si am plecat catre memoriale si muzee.
Primul a fost Lincoln Memorial, o cladire in stilul templelor grecesti, foarte bine ingrijita, care adaposteste statuia celui care a condus Statele Unite in timpul razboiul civil 1861-1865, asezat pe scaun, inconjurat de multe dintre citatele lui pe peretii din preajma. Am continuat cu Vietnam Memorial, care aminteste pe un perete extreme de lung numele tuturor soldatilor americani care s-au luptat, foarte departe de tara, pentru natiunea lasata acasa. 
Ne-am plimbat apoi printre soldatii americani trimisi de data asta sa apere natiunea in Coreea, si ne-am pozat cu memorialul presedintelui care a condus statele unite pe timpul celui de-al doilea razboi mondial, Franklin D. Roosevelt. El a fost cel mai longeviv presedinte american, a condus executivul de la Washington 12 ani (1933-1945), si un mare iubitor de animale, fiind imortalziat alaturi de cainele lui, Fala.
Lista memorialeor am incheiat-o cu Jefferson Memorial, cel de-al treilea presedinte american, imortalizat intr-o cladire in stilul Panteonului din Roma, si Washington Monument, , un obelisc in stil egiptean dedicat primului presedinte american si punctul de intalnire a axelor Lincoln – The Capitol si Jefferson – White House.
A urmat in agenda The White House, unde ne-a atras atentia o manifestatie a Tamililor din Sri Lanka, care scandau aproape musical: President Obama, President Obama… Casa Alba arata foarte bine de la distanta (ce am putut vedea prin gratiile curtii), curata si ingrijita, iar masurile de securitate din jur par la prima vedere sub cele ale ambasadei americane de la Bucuresti.
Am luat pranzul intr-un restaurant din apropiere, unde am mancat burgeri foarte mari si extreme de satiosi, am baut bere suficient de buna si de rece dar insuficient de multa, si am fumat un trabuc suficient de puturos. Da! Am fumat trabuc intr-un restaurant American. In ciuda regulilor care le guverneaza societatea, americanii stiu sa-si faca viata usoara: fumatul este interzis in locurile publice, dar daca business-ul tau e sa le oferi clientilor un trabuc bun si un loc unde sa fumeze dupa o masa savuroasa, lucru care trebuie probat, nu e implicit, atunci se poate fuma la tine in local. Genial!
Ultimul pe lista a fost The Mall, cu Smithsonian Museums, Smithsonian Castle, parcul cu iarba 
dintre obeliscul lui Washington si Capitoliu, care aduce cu Champ de Mars dintre Tour Eiffel si Ecole Militaire din Paris, unde se facea plaja (la Washington erau cam 20-25 de grade Celsius si o umiditate sufocanta) sau se juca baseball (uneori chair softball, dupa cum mi-a spus Serban), National Air and Space Museums, cu numeroase avioane de lupta, jumbo jet-uri si navete si module spatiale, si nu in ultmul rand The United States Capitol, unde se reuneste congresul american.
Am pus punct vizitei in capitala americana, am recuperate bagajele de la Serban si la 8:30 PM eram in cursa US Airways catre Las Vegas. Zborul a fost suficient de lung cat sa reluam traseul din Washington, sa facem un tur al pozelor si sa dormim cam o ora.
Sunday, May 17, 2009
NY 7th
14 Mai
Ultima zi de NY si vrem sa profitam din plin. Un mic dejun copios si rapid la niste mexicani din apropiere (am mancat vafe belgiene (waffle) cu sos de artar si sunca prajita), metrou pana Lexigton cu 53, aici am asistat gratis la un mini recital de jazz al unei formatii de negrii, apoi la MoMA (Museum of Modern Art) unde am stat vreo 3 ore.
Am vizitat cele 5 niveluri de la MoMA. Parerea noastra ca doar 1 si 5 sunt de vazut, deci o sa ma limitez la descrierea lor.
Nivelul 1 ne-a impresionat cu 1 Year Performance (opera unui japonez care a stat un a de zile intr-o celula, a primit doar mancare si bautura de la un prieten si s-a fotografiat in fiecare zi) si cu lucrarea unui italian care a prezentat cele 6 simturi intr-o matrice cu literele alfabetului si virgule.
La nivelul 5 era o abundenta de opera frumoase care ne-au placut: tablourile lui Pollock, Picasso (“Les demoiselles d’Avignon”, “Girl before a mirror” si “Violin and Grapes”) Paul Cezanne (Mere si Portocale), Matisse (“La dance”) si nu in ultimul rand cateva piese de-ale lui Brancusi (Cocosul, o varianta a Drei Pogany, o bucata de coloana infinitului).
Ultima zi de NY si vrem sa profitam din plin. Un mic dejun copios si rapid la niste mexicani din apropiere (am mancat vafe belgiene (waffle) cu sos de artar si sunca prajita), metrou pana Lexigton cu 53, aici am asistat gratis la un mini recital de jazz al unei formatii de negrii, apoi la MoMA (Museum of Modern Art) unde am stat vreo 3 ore.
Am vizitat cele 5 niveluri de la MoMA. Parerea noastra ca doar 1 si 5 sunt de vazut, deci o sa ma limitez la descrierea lor.
Nivelul 1 ne-a impresionat cu 1 Year Performance (opera unui japonez care a stat un a de zile intr-o celula, a primit doar mancare si bautura de la un prieten si s-a fotografiat in fiecare zi) si cu lucrarea unui italian care a prezentat cele 6 simturi intr-o matrice cu literele alfabetului si virgule.
La nivelul 5 era o abundenta de opera frumoase care ne-au placut: tablourile lui Pollock, Picasso (“Les demoiselles d’Avignon”, “Girl before a mirror” si “Violin and Grapes”) Paul Cezanne (Mere si Portocale), Matisse (“La dance”) si nu in ultimul rand cateva piese de-ale lui Brancusi (Cocosul, o varianta a Drei Pogany, o bucata de coloana infinitului).Am incheiat vizita la magazinul de suveniruri, unde l-am invatat pe vanzator “multumesc”, care-i lipsea din repertoriu.
Ne-am recuperate bagajele si am luat autobuzul de DC (Washington DC) de la Penn Station. Foarte frumos cu autobuzul: check-in de bagaje si imbarcare ca la avion, toaleta la bord, un sofer de culoare de cel putin 200 de kg foarte suparat daca vorbeai peste el in timpul speech-ului, dar altfel foarte interactive si amuzant – am ales in mod democratic prin apaluze daca sa facem vreo oprirse pana la DC si filmul rulat la bord.
Pe drum am urcat cateva poze pe Picassa si am rememorat Ny-ul Am ajuns la DC pe la 9PM, ne-am vazut imediat cu Oana si Serban si am iesit in George Town, la o masa traditionala si cateva poze in Harbour pe Potomac.
A fost prima seara in care nu am adormit in drumul catre casa (ne-am intors pe jos), si am rezistat chiar pana la 2.
Ne-am recuperate bagajele si am luat autobuzul de DC (Washington DC) de la Penn Station. Foarte frumos cu autobuzul: check-in de bagaje si imbarcare ca la avion, toaleta la bord, un sofer de culoare de cel putin 200 de kg foarte suparat daca vorbeai peste el in timpul speech-ului, dar altfel foarte interactive si amuzant – am ales in mod democratic prin apaluze daca sa facem vreo oprirse pana la DC si filmul rulat la bord.
Pe drum am urcat cateva poze pe Picassa si am rememorat Ny-ul Am ajuns la DC pe la 9PM, ne-am vazut imediat cu Oana si Serban si am iesit in George Town, la o masa traditionala si cateva poze in Harbour pe Potomac.
A fost prima seara in care nu am adormit in drumul catre casa (ne-am intors pe jos), si am rezistat chiar pana la 2.NY 6th
13 Mai
A treia zi de New York, deja fusul orar nu mai e o problema.
De dimineata aveam program pe insule, biletele fiind deja rezervate pentru Liberty Island si Ellis Island. Am luat metroul pana in Battery Park, am hranit veveritele si am luat vaporasul pana pe cele 2 insule.
A treia zi de New York, deja fusul orar nu mai e o problema.
De dimineata aveam program pe insule, biletele fiind deja rezervate pentru Liberty Island si Ellis Island. Am luat metroul pana in Battery Park, am hranit veveritele si am luat vaporasul pana pe cele 2 insule.
Prima, fort de aparare impotriva navelor britanice la inceputul secolului 19, gazduieste acum Statuia Libertatii, cadou din partea poporului francez, monument plin de simboluri specifice culturii europene. Ajunsi pe pamant american, europenii gaseau aici libertatea de a-si urma visul fara barierele societatii lasate in urma.
Vis care era pe cale sa devina realitate imiediat dupa, pe ce de-a doua insula, Ellis Island. Dupa verificari adminsitraive si medicale, stairs of separation ii trimitea catre lumea noua.
Ne-am intors apoi in Manhattan, am facut un tur prin Finanacial District, vizitat World Financial Center, ruinele Wall Trade Center, Wall Street, taurul bursier (sunt curios daca au si un urs pentru perioadele de minus ale bursei).
Dupa ce am asigurat finantele, am trecut la lucruri serioase si am mers sa mancam in China Town. Peisaj total diferit de restul Manhattan-ului, cu piete de peste, asiatici multi, aglomeratie si magazine cu chinezarii.
Am mancat fructe de mare si creveti, orez cu legume si am baut Tzing Tao – berea lor. Cu burta plina am trecut pe langa City Hall si apoi am urcat pe Brooklyn Bridge catre borough-ul acelasi nume. Am facut cam 20 de minute pe pod, in mare parte din cauza traficului (nu de masini, ci de pietoni, alergatori si biciclisti).
Am facut o plimbare pe faleza si ne-am oprit sa mancam la un restaurant polonez din Brooklyn Heights, in asteptarea unei lumini favorabile pentru poze. Suntem obositi si ne este frig, dar dupa doua zile in America stim ce inseamna o cina new yorkcheza si efectele si s-au simtit imediat: am facut dupa aia niste poze perfecte cu Manhattan-ul luminat.
Seara am iesit la o bere si din nou am ajuns acasa tarziu dupa un somn bun in taxi.
Wednesday, May 13, 2009
NY 5th
12 Mai
A fost prima zi plina de NY. Am strabatut Manhattanul de la un capat la atlul aproape, plecand din Central Park si terminand cu o masa grozava la un restaunrant din Little Italy.
Primele impresii: oras puternic, rapid si zgomotos, unde totul se petrecere in viteza a saptea. Pe Floriana am luat-o prea repede, in ton cu Manhattanul probabil, asa ca mai are nevoie de ceva timp pana sa-si articuleze o parere.
Updated - Floriana isi aminteste:
"A fost printre putinele dimineti din viata mea cand n-am avut probleme cu trezitul de dimineata, am crezut ca este un semn bun, dar consecintele n-au intarzaiat sa apara si pe la 3pm in mintea mea se "facea patul".
Am inceput cu un mic dejun in stil american, ‘at the dinners’, cu o omleta uriasa, pan cakes cu sirop de artar, carnati deliciosi si paine prajita cu unt. Totul, bineninteles, foarte rapid. A urmat apoi Central Park, cu marele rezervor folosit drept sursa de apa in trecut, lacul cu testoase, Oak Bridge-ul in reconstructie, celebra Cherry Fountain din ‘Friends’, Bow Bridge cu jardinierele de flori. Am incheiat cu Bethesda si pontonul de pe lac, celebre amandoua din filmele americane, bineinteles.
Am continuat apoi pe 5th Avenue cu Catedral Saint Patrick si al ei stil gotic, ne-am oprit la Rockefeller Center si ne-am pozat cu statuia placata cu aur si am ajuns la Bryant Park. Aici am gasit un spectacol interesant: lume multa care lua pranzul in aer liber, pe iarba sau la masute. Alaturi am vizitat NY Public State Library, biblioteca unde accesul la informatie, cultura si stiinta e public si gratuit.
Am urcat apoi in Manhattanul aerian, poate trasatura principala a New Yorku-lui: 86 de etaje in Empire State Building. De aici am inteles exact unde ne aflam: am vazut nord -vestul cu Bronx si Central Park, vestul cu Madison Square Garden, Hudson River si pontonul de unde trebuia sa ajunga Titanicul, sudul cu Brodway,Financial District, Liberty si Ellis Island, estul cu Brooklyn si podul peste East River.
Ne-am plimbat apoi pe Broadway, am punctat Madison Square Park, Flat Iron Building si Union Square Park, am trecut pe langa Noho si Soho (north & south of Houston Street), si am terminat plimbarea in little Italy cu o masa cu fructe de mare si o tona de paste delicioase.
Cu burta plina ne-am intors in Times Square in cautare de bilete la un show pe Broadway. Fara succes - nu am gasit nici un spectacol care sa ne atraga.
Seara am iesit la 'Pravda' cu Mitan si cu Marika, am baut ceva beri si ne-am intors cu metroul pana pe 85th cu York Avenue - se doarme foarte bine in metroul din New York.
Floriana:
"Bar-ul de seara a rezumat perfect New York-ul: mult zgomot, oameni interesanti, hamburgeri serviti intr-un local rusesc. Concluzie: amestec cultural in forma pura."
A fost prima zi plina de NY. Am strabatut Manhattanul de la un capat la atlul aproape, plecand din Central Park si terminand cu o masa grozava la un restaunrant din Little Italy.
Primele impresii: oras puternic, rapid si zgomotos, unde totul se petrecere in viteza a saptea. Pe Floriana am luat-o prea repede, in ton cu Manhattanul probabil, asa ca mai are nevoie de ceva timp pana sa-si articuleze o parere.
Updated - Floriana isi aminteste:
"A fost printre putinele dimineti din viata mea cand n-am avut probleme cu trezitul de dimineata, am crezut ca este un semn bun, dar consecintele n-au intarzaiat sa apara si pe la 3pm in mintea mea se "facea patul".
Am inceput cu un mic dejun in stil american, ‘at the dinners’, cu o omleta uriasa, pan cakes cu sirop de artar, carnati deliciosi si paine prajita cu unt. Totul, bineninteles, foarte rapid. A urmat apoi Central Park, cu marele rezervor folosit drept sursa de apa in trecut, lacul cu testoase, Oak Bridge-ul in reconstructie, celebra Cherry Fountain din ‘Friends’, Bow Bridge cu jardinierele de flori. Am incheiat cu Bethesda si pontonul de pe lac, celebre amandoua din filmele americane, bineinteles.
Am continuat apoi pe 5th Avenue cu Catedral Saint Patrick si al ei stil gotic, ne-am oprit la Rockefeller Center si ne-am pozat cu statuia placata cu aur si am ajuns la Bryant Park. Aici am gasit un spectacol interesant: lume multa care lua pranzul in aer liber, pe iarba sau la masute. Alaturi am vizitat NY Public State Library, biblioteca unde accesul la informatie, cultura si stiinta e public si gratuit.
Am urcat apoi in Manhattanul aerian, poate trasatura principala a New Yorku-lui: 86 de etaje in Empire State Building. De aici am inteles exact unde ne aflam: am vazut nord -vestul cu Bronx si Central Park, vestul cu Madison Square Garden, Hudson River si pontonul de unde trebuia sa ajunga Titanicul, sudul cu Brodway,Financial District, Liberty si Ellis Island, estul cu Brooklyn si podul peste East River.
Ne-am plimbat apoi pe Broadway, am punctat Madison Square Park, Flat Iron Building si Union Square Park, am trecut pe langa Noho si Soho (north & south of Houston Street), si am terminat plimbarea in little Italy cu o masa cu fructe de mare si o tona de paste delicioase.
Cu burta plina ne-am intors in Times Square in cautare de bilete la un show pe Broadway. Fara succes - nu am gasit nici un spectacol care sa ne atraga.
Seara am iesit la 'Pravda' cu Mitan si cu Marika, am baut ceva beri si ne-am intors cu metroul pana pe 85th cu York Avenue - se doarme foarte bine in metroul din New York.
Floriana:
"Bar-ul de seara a rezumat perfect New York-ul: mult zgomot, oameni interesanti, hamburgeri serviti intr-un local rusesc. Concluzie: amestec cultural in forma pura."
NY 4th
12 Mai
Eu am dormit foarte bine, in ciuda schimbarii de fus orar. M-am culcat pe la 11 PM, m-a trezit de vreo 2 ori in timpul noptii, si in cele din urma m-a ridicat definitiv pe la 6:15 AM. Floriana doarme ca un bebe. Astept sa se trezeasca sa plecam la plimbare. Eu incerc intre timp sa fac traseul pentru azi.
Tuesday, May 12, 2009
NY 3rd
11 Mai
Am facut o plimbare rapida prin NY din care nu mai tin minte mai nimic: metrou, 5th Avenue, Grand Central, Times Square, metrou, acasa. Suntem rupti de oboseala si mergem la culcare. Maine revenim cu forte proaspete.
Am facut o plimbare rapida prin NY din care nu mai tin minte mai nimic: metrou, 5th Avenue, Grand Central, Times Square, metrou, acasa. Suntem rupti de oboseala si mergem la culcare. Maine revenim cu forte proaspete.
NY 2nd
Ajuns la NY in timp, obositi si acomodati cu noul fus orar. Am folosit algoritmul Florianei: eu nu am dormit decat o ora in avionul Amsterdam - NY, iar ea mai tot timpul. Am luat un yellow cab de la JFK pana in Manhattan, iar dupa ce am mancat humus si tabule la un restaurant evreiesc ne-am cazat la Mitan.
Acum suntem la bere si ne pregatim sa plecam catre Times Square.
Monday, May 11, 2009
NY 1st
Am plecat la 6 dimineata din Bucuresti dupa o noapte interesanta.
Eu am incercat sa nu dorm foarte mult, sa ma incadrez in noul fus orar. Gandac doarme aproape continuu de ieri de cand am plecat de la Adanca si cand se trezeste...: "e 12 noaptea Mihai, in America! Nu trebuie sa mancam, nu mergem la shopping, trebuie sa dormin sa ne obisnuim cu noul fus orar!"...si iar doarme.
Am citit ceva pe cursa Bucuresti - Amsterdam, am incercat sa repar windows-ul care si-a gasit sa se buseasca tocmai acum si am reusit! Tocmai s-a terminat de instalat Yahoo Messenger!
Acum beau o bere in Amsterdam si astept sa ajung in America sa traiesc si eu visul...daca o mai fi!!
See you soon!
Eu am incercat sa nu dorm foarte mult, sa ma incadrez in noul fus orar. Gandac doarme aproape continuu de ieri de cand am plecat de la Adanca si cand se trezeste...: "e 12 noaptea Mihai, in America! Nu trebuie sa mancam, nu mergem la shopping, trebuie sa dormin sa ne obisnuim cu noul fus orar!"...si iar doarme.
Am citit ceva pe cursa Bucuresti - Amsterdam, am incercat sa repar windows-ul care si-a gasit sa se buseasca tocmai acum si am reusit! Tocmai s-a terminat de instalat Yahoo Messenger!
Acum beau o bere in Amsterdam si astept sa ajung in America sa traiesc si eu visul...daca o mai fi!!
See you soon!
Subscribe to:
Posts (Atom)