Plaiu' Foii

Scriam zilele trecute cum am plecat la munte. Si am si ajuns!

Am ajuns pe 1 la Plaiu' Foii, am parcat masiniile in fata cabanei si am luat-o repede catre Lanturi.
Vreme nu era grozava, nori si ceata dar fara ploaie, asa ca am hotarat sa mergem cat ne permite Sfantul Ilie.
Am trecut de Spirlea, am hotarat ca nu ar nici un rost pe Lanturi din cauza umezelii, am facut un traset lejer pana la Umerii Pietrei Craiului si ne-am intors pe la 8 la cabana.

Am mers sa intreb de cazare si am dat peste o domna blonda care mi-a spus politicos ca nu mai au loucri libere, dar ca poate suna la cateva pensiuni sa ne ajute sa gasim. Ne-a gasit o camera de 4 locuri la casa Craita unde ne poate face rezervare telefonica daca vrem, si putem ramane sa mancam la dumneaei la cabana. Ne-am sfatuit, am hotarat sa incercam si la Dihantus, o pensiune pe care stiam, dar am cerut iarasi ajutorul doamnei care, si de data asta, ne-a ajutat si a telefonat. La Dihantus nu mai avea locuri.

Gata! Facem rezervare! Nu mai are rost sa mai asteptam! E deja 8 jumate, suntem rupti de oboseala si de foame, si ne e o sete!! Doamna a fost din nou draguta si a telefonat la Casa Craita, ne-a confirmat ca avem unde dormi, dupa care ne-a rezervat o masa la dumneaei in restaurant pana mergeam noi sa ne neschimbam.

In 10 minute am fost spalati si schimbati si in alte 5 minute ciocneam primul pahar de vin! Am comandat, am mancat, am baut, ne-am simtit excelent...pana cand s-a luat lumina! Nu-i problema! Mi-am pus frontala si am apris-o si am continuat distractia. Dupa 4 pahare de vin, ne-am dat seama ca nu stim cat costa cazarea pe care ne-a rezervat-o doamna blonda, aici deja comandasem serios, bani nu avem prea multi la noi iar cardul nu functioneaza aici.

Am mers sa intreb la domana blonda, nu am gasit-o, mi-a spus un chelner ca e in birou. Cand am intrat in birou, domana blonda manca, s-a ridicat imediat politicos, si-a cerut scuze de parca ea era de vina ca am dat eu buzna peste dumneaei in birou si m-a intrebat  cu ce ma poate ajuta. I-am spus problemele noastre financiare si a sunat imediat sa afle cat e camera la Casa Craita. 50 de lei de persoana. Am facut un calcul simplu...nu avem bani si de una si de alta.

"Nu se poate negocia pretul la cazare?"
"Nu cred ca o sa reusiti. Peste tot e plin si cam astea sunt preturile pe aici."
"Am inteles. Merg sa vorbesc cu sotia si prietenii si revin. Nu cred ca avem bani sa platim si masa la dumneavostra si la cazare."
"Dar nu-i problema. Pot sa va tai factura si imi platiti luni..."

Am ramas blocat. Eram la cabana Plaiul Foii, in restaurantul cabanei, doamna nu ma cunostea, ne-a ajutat cu cazarea, ne-a rezervat masa, a zambit tot timpul, a sunat la Casa Craitei sa intrebe cat e pretul, si acum....dar m-am deblocat rapid.

"Inseamna ca aici chiar e raiul pe pamant! Multumim mult, sunteti foarte draguta. Le dau colegilor datele de facturare si platesc luni prin trasnsfer bancar."

I-am facut doamnei un compliment vizavi de parfumul dumneaei, m-am intors la masa, am povestit cum s-a rezolvat problema de cashflow, am continuat petrecerea presarata cu multe pene de curent si pe la 12 ne culcam la Casa Craitei. Plata am facut-o luni cum am promis si de atunci povestec la toata lumea ce primire si ce servicii grozave am avut la Plaiul Foii!

Umbrele si Vaci

Toata vara asta am incercat sa ajungem la munte. Dar ba nu ne-a ajutat vreme, ba am avut altceva de facut, ba nu aveam echipa...
Dar weekendul asta ajungem! Sigur!
Si am plecat!

Am plecat sambata dimineata de la ai mei parinti, cu target sa ajungem la Plaiul Foii, sa facem un traseu, sa bem o tuica si sa mancam bine, sa dormim in cort si sa ne relaxam.

Vremea?...sambata dimineata ... cu muuuuuuu....lta apa. Suntem pe drumul Targoviste - Sinaia si ploua torential, intarindu-ne optimismul si dorinta de a petrece un weekend frumos si insorit.

La un moment dat, dupa Pucioasa, cam pe unde s-au filmat scenele la Borat, apare din ploaie o umbrela galbena. Frana! Umbrela galbena era in mijlocul drumului. Si era tinuta de un om. Un om care semana cu cei care apar in scenele din Borat. Dar nu o tinea deasupra capului. O tinea in dreapta, acoperind parca ceva plapand si firav, sa nu-l ude potopul care curgea. Ne-a vazut ca venim spre el si s-a gandit imediat ca ar fi mai bine sa se dea la o parte.

Si s-a dat! Dar a riscat! Si ne-a dezvaluit ce acoperea cu umbrela.

O vaca! Sau o vacuta...sau o vitica...sau ceva de genul asta. Am inceput sa rad cu Floriana in hohote. Poate ca a dus-o la coafor in sat, sa o pregateasca pentru imperechere, si nu vrea sa-si piarda investitia ... sau poate ca i-a spus vaca ca daca se uda nu-i mai da lapte diseara ... sau poate ca vrea sa arate ca e gentelmen si tine umbrela doamnei...

Cert e ca pe noi ne-a protejat de ploaie tot weekend-ul la Plaiul Foii!

London 5th

Ne-am trezit din nou cu un mic dejun continental si am facut rapid programul pentru ziua respectiva.Am stabilit sa punctam London Eye, National Gallery si Madame Tussaud's; si orice altceva se mai iveste pe parcurs.

Drumul pana la London Eye a fost cu un double-decker, au autobuz londonez cu etaj. Bineinteles ca am stat la etaj si ca ne-a placut. Foarte excited! A fost extrem de palpitant cand a facut prima oara stanga. A intrat pe contrasens am crezut noi, dar de fapt nu, era sensul lui normal, eram la Londra.

Am cumparat bilete la London Eye, care pentru un deal bun veneau la pachet cu 4D Experience si Madame Tussaud's. Iata cum programul nostru se imbogatise. Si am urcat prima oara in London Eye. Un carusel imens, cu cabine mari in plasate pe toata circumferinta unei roti, inchise in mare parte cu geamuri, din care puteai sa vezi mai toata Londra. Extrem de mare, asezat chiar pe marginea Tamisei intre Westminster Bridge si Waterloo Bridge, se invartea pentru a ridica turistii la o inaltime pe care o estimez acum la peste100 de metri. Cand ajungea cabina la punctul de jos, pentru urcare sau coborare, nu se oprea, ci isi continua miscarea de rotatie cu aceeasi viteza scazuta. Cred ca am facut in 20-30 de minute rotatia completa.
Ne-a placut! De sus am vazut Waterloo bridge si gara cu acelasi nume chiar langa London Eye, palatul Buckingham undeva in nord, Saint Paul Cathedral, si intreaga Tamisa incepand de la palatul parlamentului pana departe, la Tower Bridge si Tower of London. Frumos. Toate atractiile pe care le tineam minte de la lectiile de engleza din scoala generala.

Imediat la coborare am intrat la London 4D Experience. Un ecran de proiectie gen cinematograf unde puteai sa vezi cateva imagini seminificative din/despre Londra si constructia lui London Eye. De unde 4D? Pe langa imaginile vazute 3D prin niste ochelari speciali si sunetul puternic, din cand in cand un val care venea catre noi arunca cativa stropi de apa, iar pescarusii care zburau deasupra Londrei ii puteai aproape atinge cu mana.

Imediat dupa am travesat Tamisa pe Waterloo Bridge cu tinta National Gallery. Floriana a intrat sa vada picturile si celelalte opere de arta, eu am ramas sa beau o bere vizavi, la London Shade.Dupa vreo 2 ore a venit si Floriana si am mancat chiar acolo. Nu mai stiu exact ce am mancat, tot ceva cu cartofi prajiti, dar ne-a intarit parerea despre mancare englezeasca. Nu foarte grozava. In schim ale-ul! Extraordinar!

Ne-am indreptat apoi catre Buckingham Palace, pe un drum foarte frumos, cu multi copaci uriasi si verdeata multa - The Mall, prin gradina care imprejmuieste palatul. Chiar in fata palatului, troneaza Victoria Memorial, un monumente dedicat reginelor Angliei. Am stat cam 15 minute si am privit cum garda de la palat patrula in rimt perfect si am aflat ca la 11:30 se schimba garda. Era deja dupa amiaza asa ca am hotarat sa revenim in zilele urmatoare sa facem poze cu schimbarea garzii. Cand scriu randurile astea sunt la Barcelona la vreo 8 luni dupa experienta londoneza si stiu ca nu am apucat sa vedem schimbarea garzii.

Am dat un tur in jurul palatului, am gasit cateva magazine cu echipament montan pe care ne-am hotarat sa le re-vizitam curand, si am urcat apoi spre Belgravia. Cartier rezidential de lux, cu case mari, extrem de aerisit si cu multa verdeata. In centru am facut cateva poze in Belgrave Sqaure, un parculet frumos din centrul cartierului.

Dupa casele aristocrate am ajuns la Hyde Park corner, de unde ne-am hotarat sa luam autobuzul pana la madame Tussaud's. Stilul londondez de circulatie ne-a jucat o festa frumoasa aici. Am asteptat autobuzul vreo 5 minute in sens invers, catre sud, pana ce un sofer ne-a spus ca trebuie sa asteptam vizavi. Dar ne-am descurcat panla urma. Si dupa un drum pe langa Hype Park pana la Marble Arch, un arc de triumf aflat in nord vestul Hyde Park de unde incepe si Oxford street, autobuzul a facut dreapta si apoi imediat stanga pe Baker Street, si dupa inca vreo 5 minute intram la Madama Tussaud's.

In notitele pe care le-am facut atunci apar ... mi-am amintit! Floriana a facut poze cu Picasso, Rembrant si, bineinteles, Henry VIII. Frumusel la Madam Tussaud's, dar nu mai spectaculos decat stiam de la lectiile de engleza. Am alfat insa un amanunt istoric interesant. Domana Tussaud si-a inceput cariera in Franta, in timpul revolutie de la sfarsit de secol 18, unde facea masti mortuare pentru cei decapitati, printre clienti numarandu-se Robespierre si chiar Louis XIV. A plecat apoi la Londra si si-a transormat meseria in business cu figuri de ceara, avand acum clienti dintre cei mai alesi, printre care nume grele de la Hollywood, gen George Clooney, John Wayne sau Leonardo si Caprio.Doar ca pentru ei replica de ceara nu e facuta acum post mortem. E o diferenta!

Vizita la Madame Tussaud's s-a incheiat intr-un stil pur englezesc, cu un mic tur de groaza prin camere intuncate bantuite de fantome, oameni injunghiati din care curgea sange, care faceau totul sa te sperie, schete si alte valori ale Londrei medievale. Nu ne-am speriat prea tare si dupa 10 minute eram din nou in autobuz cu tinta Hyde Park.

Frumos in Hyde Park. Foarte intins, foarte multa verdeata, o atmosfera lejera si recomfortanta. Am trecut prin Kensington Gardes, pe la statuia lui Peter Pan si pe la memorialul Lady Diana, am stat 20 de minute pe iarba si am facut poze cu veveritele care erau locatarii parcului. Foarte relaxant in Hyde Park. Dar am simtit imediat ca suntem obositi. Era deja catre sfarsiul zilei, cred ca 7 sau 8 seara, si mersesem destul.

Ne-am suit in primul autobuz, si dupa vreo 20 de minute de mers prin aglomeratia pe de Oxford Street eram in Soho! Aici nu mai puteam sa fim obositi! Am gasit un restaurant japonez unde am mancat foarte mult sushi, maki, orez aromat, am baut cateva beri japoneze si ... chiar eram obositi. Am facut plimbarea de 10 minute pana la Astour Court Hotel si ne-am bagat direct in pat.

London 4th

Ne-am trezit pe la 8, am luat un continental breakfast foarte bun la Astor Court Hotel dupca care ne-am indreptat spre centrul Londrei. Centru care nu era deloc departe - am facut cam 5 minute pana la intersectia dintre Regent Street cu Oxford, si inca 10 minute pana la Picadilly Circus.

Aerul era destul de rece si am intrat in primul H&M de unde mi-am cumparat un tricou cu doar 3 pounds. Alt magazin interesant pe care l-am vazut pe Regent Street a fost Apple Store. Aici m-am jucat cu unul dintre MacBook-urile puse la dispozitie, dotat cu conexiune la net si ultimul OS Snow Leopard. Mi-a lasat o impresie pozitiva si l-am vizitat mai in fiecare zi la Londra pentru a-mi citi mail-urile.

Am luat-o apoi catre Picadilly si pe drum am facut un detur pe Swallow street, o straduta pietonala cu foarte multe restaurante pe care am decis sa o re-vizitam pentru o masa si o bere. Cand scriu randurile astea sunt la Paris, la 2 zile dupa Londra, si pot spune ca nu am mai ajuns sa mancam pe Swallow street.

Ajunsi la Piccadilly am facut cate o poza cu statuia lui Eros si cu fantana Horses of Helios, despre care tocmai m-am documentat ca era regele soarelui in mitologia greaca. Piccadilly Circus si reclamele luminate de acolo ne-au adus aminte de Times Square din New York.

Dupa la Piccadilly, urmartoarea tinta era Big Ben, celebrul ceas de la cladirea parlementului. Pana la Big Ben am facut un detur prin Leicester Square, unde am apreciat abundenta de verdeata si o statuie a lui Charlie Chaplin cu care ne-am si pozat. Ne-am oprit apoi in Trafalgar Square unde am apreciat columna imensa pe care troneaza statuia amiralului Nelson, cel care a reusit sa invinga trupele franceze in batalia cu acelasi nume confirmand suprematia flotei brinatice. Tot in Trafalgar Square am notat National Gallery, pe care Floriana avea sa viziteze in zile urmatoare, si fantanile care flancau columna, care ne-au adus aminte de Bethesda din Central Park-ul New York-ez.

Am luat apoi pe Whitel Hall catre Big Ben. L-am vazut, ne-a placut, ne-am pozat cu el, am apreciat si Parliament Square cu statuia lu Churchill, am trecut pe la Westminster's Abbey si am comparat-o cu celalte catedrale gotice vazute in calatoriile noastre. Concluzia: de un gotic clasic, cu aceleasi elemente distinctive cum ar fi turnurile din fata, geamurile mari cu arcade, vitraliile etc., dar foarte foarte mare. Cred ca e cea mai mare pe care am vazut-o, desi francezii mi-au spus ca cea din Chartre ar fi cea mai mare. Se pare ca razboiul franco-britanic e prezent la toate nivelurile.

Am cumparat o carte despre Londra, ca sa ne si documentam si ...surpriza! Prima ploaie! Am fugit sa ne adapostim, dar nu a fost cazul...s-a oprit imediat. Dupa care a reinceput, dupa vreo 10 minute. Ne-a prins de data asta langa House of Parliament, cu o Mocha in mana, asa ca am dat fuga in parcul din apropiere si am baut cafeau pe malul Tamisei. Ploaia se oprise deja intre timp.

Cand scriu randurile astea am deja experienta ploilor londoneze. Scurte, dese, multe si nu foarte puternice. Cred ca in ziua respectiva au fost vreo 10-15 reprize de ploaie.

De langa parlament se vedea deja London Eye, celebra roata de pe malul Tamisei pe care ne-am hotarat s-o folosim pentru a vedea Londra de la inaltime, asa ca am pornit spre ea. Am trecut Tamisa pe Westminster's Bridge, am ajuns la London Eye si am constat ca era coada prea mare si nu merita sa asteptam, dar dimineata ar fi mai liber, si ne-am propus sa revenim a doua zi dimineata.

Am continuat pe maul Tamisei unde am vazut un spectacol extrem de amuzant si interactiv in acelasi timp. Mister Steve, from Melbourne, Australia, atragea atentia asupra acrobatiei pe care urma sa o faca. Si atragea foarte bine atentia. In 10 minute a reusit sa adune in jurul lui aproape 100 de privitori. Avea un tip de umor spontan extrem de natural care provoca ropote de aplauze si hohote de ras.

"He's my ex-girlfriend..." a comentat vizavi de un cuplu de barbati care faceau joging si au trecut prin fata lui.

"He runs this way every day with his new girlfriend..."

"He's is trying to make me gelous!"

Dupa multe alte episoade similare a urmat si acrobatia. Care nu a fost deloc usoara: jonglerie cu popice asezat cu burta pe un pat ace de metal, pat aflat in capatul unei tevi inalte de 2,5-3 metrii pe care o sustineau cu niste sfori 4 voluntari. Unul dintre volutari eram eu si am vazut destul de bine ca omului chiar ii placea ce face si o facea foarte bine. La sfarsit a urmat un discurs foarte frumos in care ne spunea ca show-ul pe strada e singurul mod de a se intretine, ca ne multumeste pentru participare si ca apreciaza fiecare ajutor pe care il putem oferi. I-am lasat cu bucurie 5 pounds si i-am strans mana felicitandu-l.

Era ora pranzului, asa ca ne-am oprit sa mancam pe malul apei, la un restaurant al carui nume imi scapa acum...parca era Riviera. Prima intalnire cu fish & chips. Prima concluzie: nu am nimerit la un restaurant prea grozav pentru fish & chips.

Am traversat din nou Tamisa catre partea de nord, am facut poze cu Sant Paul Cathedral si...supriza! A venit din nou ploaia! Dar nu mai era chiar asa de mare supriza...

Am baut o bere foarte buna intr-un bar chiar pe mal langa London Bridge, cu vedere la Tamisa, in timp ce afara, bineinteles, ploua. Acum stiu ca nu era bere, era Ale; adica tot un fel de bere, foarte putin carbogazoasa si servita nu neaparat rece. Mi-a placut Ale-ul si am baut destula in Anglia.

Apa am trecut-o catre sud de data asta pe London Bridge si ne-am pozat cu London Dungeon, in amintirea torturilor macabre din evul mediu. De pe malul Tamisei am facut cateva poze cu Tower Bridge. Podul se vedea extrem de colorat si clar in lumina si atmosfera ce urma, bineinteles, unei ploi.

Pe malul celalat se vedea Tower of London, pe care Floriana a vrut sa-l vizitam in zilele urmatoare. In prima zi la Londra ne-am multumit sa trecem pe langa el si sa-l salutam. Eram deja foarte obositi si oricum era inchis la ora cand am ajuns noi.

Pe jos am mers si pana in Soho, o buna bucata pe Oxford Street, cu pauza de fotografie in cartierul de zgarie nori cu Suis Re Tower, despre care m-am documentat ca are 180 de metri inaltime, pauza de mancare chinezeaza la un fast-food, nu foarte grozava, pauza de cateva beri in Soho si pauza finala de somn.

Ne-a placut prima zi in Londra. Plina, savuroasa, umeda si cu multa bere...sau ale, sorry!