Am aterizat pe Malpensa pe la nouă fără zece, cu vreo jumătate de oră intârziere, destul de adormiți și obosiți după 2 zile pline de Paris. Aeroportul mi-a părut destul de mic, comparabil poate cu Ciampi din Roma, și spun asta pentru că imediat ce am coborat din avion - nici nu ma știu dacă am ieșit direct sau am avut și autobuz - am ieșit in parcare de unde am luat autocarul către Milano. Autocarul ne-a costat șapte euro jumate de persoană, a făcuf juma'te de oră pana în oraș, la stazione centrale din Milano, și ne-a permis o moțăială foarte plăcută după doua zile grozave de Paris.
De la gara centrală am luat un taxi până la Hotelul Holiday Inn Garibaldi pentru o cursă care a făcut nouă euro, dintre care șase euro și zece cenți a fost doar pornirea. Când scriu rândurile astea sunt în centrul Milanului, la două zile după, am mai luat o dată taxiul în Milano si știu că e ceva normal un astfel de tarif de pornire.
Prima impresie despre Milano, văzut vineri seara la ora zece din taxi, nu a fost ceva teribil: un oraș destul de anost, cu multe clădiri care nu păreau să ne spună prea multe, dar poate că era seară, noi obosiți, încă sub impresia Parisului ... Nici hotelul nu ne-a impresionat, dar ne-a ajutat sa ne odihnim și să ne pregătim pentru a doua zi.
Trebuie să fac aici o paranteză și să precizez că starea noastră nu era poate cea mai potrivită pentru a vedea "the bright side of life" - eu eram răcit de câteva zile bune, îmi curgea nasul și mă usturau ochii, tușeam destul de des și îmi strângea în permanența cineva o menghină în jurul capului. Dar prima seară la Milano am dormit bine.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment