Lisboa, segundo

M-am trezit de vreme, dornic sa ii ofer sotiei un buchet de irisi la un an de la nunta. Dupa o excursie aventuroasa povestita in post-ul Lisboa, primeiro, am reusis sa-i iau flori sotiei. Am serbat imediat cu un mic dejun foarte bun la hotel dupa care am luat metroul catre Ocenario. Statia de metrou era chiar in mijlocul mallului Vasco da Gama, un centru comercial urias chiar pe malul raului Tagus, pe care ne-am hotarat sa-l vizitam in una din zilele urmatoare.


Cand scriu randurile astea sunt la Bucuresti, la aproape 2 saptamani de la Lisabona, si stiu ca am petrecut o jumatate de zi ploioasa in mallul cu princina. Dar sa reiau firul evenimentelor ...


Scopul nostru era Oceanario, pentru prima jumatate a zilei, si o plimbarea in Belem, in cealalta parte a orasului, in a doua parte a zilei. Asa ca am zis ca ar fi oportun sa inchiriem o bicicleta sa continuam sirul deschis la San Francisco si incheiat cu Barcelona. Am gasit un centru chiar la iesirea din Mall. Nu aveau tandem, am incercat cu Floriana o bicicleta pentru fiecare dar fara succes, si am hotarat sa renuntam la bicicleta. Imi aduc aminte un episod de aici. Aveau biciclete duble, cu 4 locuri, 2 normale insa pentru adulti, si inca 2 mici, in fata ghidonului, pentru copii. I-am cerut vanzatorului sa ne inchirieze un astfel de vehicul, dar ne-a refuzat, motivand ceva foarte interesant: when the adults rent this bike by themselfs. they become children, and accidents may occure! Cool! Nu a vrut sa ne vanda! Adica nu a fost chiar asa cool, pentru ca noi vroiam bicileta. Dar cum nu am reusit, am zis ca o sa mergem cu tramvaiul azi.


A urmat Ocenario. Impresionant! Ne-a placut foarte mult. Dupa ce am intrat pe un culoar care afisa deasupra date statistice despre numarul de pesti din apele planetei sau proportia de vietuitoare in apa si pe uscat, am dat peste un bazin urias, inalt de vreo 6 sau 8 metrii, cu un diametru pe care il estimez acum la vreo 20-30 de metri. Inauntru inotau linistiti o gramada de pesti de cele mai diverse forme, de la bancuri de pesti marunti la rechini maricei si la sunfish, un peste cu o forma ciudata de buldog si dimensiuni considerabile.


Pe langa acvariul central, pe care l-am descris in cateva cuvinte mai sus, erau si alte acvarii si locuri special amenajate pentru diverse tipuri de vietuitoare mai mult sau mai putin marine: pinguini, pasari care se scufundau pana la adancimi de 2-3 metri, si niste vidre foarte simpatice, care stateau tolanite in apa, cu burta in sus, de parca asteptau sa radem de ele sau le facem poze. Inchei rotund: ne-a placut la Ocenario!


Am stat cel putin 2 ore inauntru, apoi am facut pauza de o bere la o terasa pe faleza. Am scris cateva ceva la unul dintre posturi si apoi am pornit spre Belem. Am mers cu metroul pana in partea de vest, dupa Placio de Comercio, de unde am luat un autobuz pana la Belem. O paranteza aici. Am incercat sa folosim cartele de la metrou la autobuz. Bineinteles ca nu au mers. Si nici nu a mers sa le incarcam. A trebuie sa cumparam altele, care costau tot 50 de centi fiecare, si peste care am incarcat si cu cate 2 calatorii.


Si ne-am suit in autobuz. Am mers ceva statii, autobuzul era destul de aglomerat, lumea era civilizata insa; urcarea se facea doar pe usa din fata - bineinteles ca noi am urcat pe la mijloc :) Am coborat in cartieul Belem, am facut o mica tura pe un deal catre nord, unde am vazut casute foarte frumoase si pitoresti, apoi am intrat in biserica manastirii Jeronimos. 


Frumoasa biserica. Un stil oarecum gotic, dar cu influente arabe, stil depre care am aflat ca se numeste emanuelit. Floriana a facut si o tura prin interiorul biserii unde a facut foarte multe poze cu stilul emanuelit, in timp ce eu am stat in curte, la verdeata, si am mai scris ceva posturi ... sau parti de posturi. Un amanunt care trebuie mentionat aici. In interiorul bisericii am vazut si fotografiat mormantul lui Vasco da Gama.


Dupa manastire am mers catre Tore de Belem, turnul din Belem aflat pe malul raului Tagus, in partea de vest a Lisabonei, turn care e inspirat de unul din turnurile de la Betleem, dupa cum am aflat ulterior. Drumul catre Tore de Belem l-am facut mergand paralel cu raul Tagus, de care ne despartea o linie de tren pe care am tranversat-o pe o pasarela. Amintesc aici cateva cuvinte despre intreg cartierul Belem. Situat in vestul Lisabonei, pe maulul estuarului, unde raul Tagus devine mai ingust si se pregateste de varsarea ireversibila in oceanul Atlantic, e un cartier vechi, foarte pitoresc, carecterizat de case cochete, acelasi pavaj pe strazi si alei specific Lisabonei, manastirea Jeronimos, Tore de Belem si monumentul navigatorilor.


Cam atat aici, am spus la revedere Belem, dar nu inainte sa mancam, bineinteles. Si am mancat din nou foarte bine. Am gasit un resturant mic, cu aspect de semi-bodega, in care cred ca eram singurii clienti. Afara erau atarnati 2-3 sacotei cu scoici si melci. Aceeasi parere depre mancarea portugheza, foarte gustoasa, cu branza si masline la aperitiv, 2 tipuri de melci cu usturoi, scoici, bacahlau la gratar, totul stins foarte bine cu 2 sticle de vin verde! Excelent! Cea mai buna masa de la Lisabona. Asa notasem in notele facute in autbuz in aceeasi zi. La Bucuresti, in birou, la 10 zile dupa Lisabona, ma uit in urma, salivez, si pot spune ca a fost cea mai buna masa care am mancat-o in Lisabona/Portugalia/Spania.


Am luat si un desert nesemnificativ, ceva care nu era traditional si care nu ne-a dat pe spate, dar bine ca mai aveam Vinho Verde care ne-a mentinut parerea despre masa. O masa grozava!


A fost asa de grozava incat, desi am ajuns la hotel pe la 9, am adormit instant!


Boa noite!