Barcelona, quinto

M-am trezit ... hmm, ... nu mai contează la ce ora ne-am trezit, ce plan am făcut, şi alte detalii de jurnal. Acum scriu postul de pe telefonul mobil, la cafeneaua de la muzeul Picasso, savurez un pahar de vin Libalis şi Floriana e înăuntru, probabil admirand operele artistului catalan. Cu o jumătate de ora în urmă intram la muzeul Picasso, după ce am stat la o coadă de umbrele vreo 20 de minute. Muzeul Picasso se află între Parc de la Ciutadella şi La Rambla, pe o străduţă îngustă şi cochetă, foarte aproape de port Vell. Când am ajuns ploua puternic şi noi ne bucuram de umbrelă cumparata ieri de la benzinarie.

Înainte de a scrie postul asta am curăţat obiectivul tele de la aparatul foto şi i-am instalat noul filtru de protecţie pe care îl cumpărasem cu ceva vreme în urmă. La muzeul Picasso am ajuns după o experienţă interesantă pe la magazinele cochete de pe lângă Barceloneta. Aici căutam filtre pentru aparatul foto, am intrat în vreo 2 magazine care ba nu aveau, ba erau prea scumpe, până când, într-un final am dat peste un vânzător care avea, fix pe 58 de mm cât aveam nevoie. Dar nu doriţi unul cu filtrare UV, a încercat el imediat să facă up-sale. Şi a reuşit. Ne-a convins până la urmă că avem nevoie de un filtru mai performant, şi implicit mai scump, bineînţeles, ne-a prezentat la fel de entuziast şi alte kit-uri de curăţare a lentilelor, de care fie aveam fie nu ne trebuiau, ne-a întrebat politicos dacă nu avem cumva nevoie de un card de memorie, după care ne-a spus foarte afectat să avem grijă pe Rambla, că sunt mugglers, să nu ne fure ceva. Ne-a plăcut! Un vânzător adevărat!

Fac o paranteză aici; serviciile din Barcelona nu ni s-au părut deosebite, din contra, aceeaşi răceala şi acelaşi dacă vrei să cumperi bine pe care l-am văzut şi prin alte părţi. Ultimul exemplu e cafeneaua unde scriu acum. Am avut ceva de comentat despre preţul vinului care era afişat mai mic la intrare, iar replica a fost ceva de genul: asta e preţul în interior! Dacă vrei, bine! Vânzătorul de la magazinul de accesorii foto a fost o excepţie pe care o vom tine minte.

Înainte de a vizita magazinele de accesorii foto, am luat masa într-o piaţa aproape de Barceloneta şi Port Vell. Am plecat extrem de încântaţi de aici. Era o cafenea/braserie chiar în piaţa, la 5-6 metri de standurile cu roşii şi conopidă, şi la plecare chelenerul, care probabil era şi patron, ne-a oferit din partea casei o bere si desertul. Ne-am simţit extraordinar. Am mâncat şi tortilla, care nu e ceva deosebit, o omletă cu cartofi, şi am văzut cum cel care ne servea era imortalizat într-un tablou din spatele barului. De aici am tras concluzia că e şi patron. Pictura era făcută cu ceva timp în urmă, între timp el albise, dar ochelarii şi trăsăturile feţei erau aceleaşi.

La cafeneaua/braseria din piaţa a fost prima excepţie pentru serviciile catalane. Şi culmea e că am ajuns aici întâmplător, după ce ne propusesem să mâncăm la bodega cu carne de porc pe care o văzusem cu 3 zile în urmă. La hotel ne-am hotărât să mâncăm lângă Port Vell, să luăm un sandvisuri eventual şi ceva carne de porc, să spunem pas chipsurilor şi sucurilor de la supermercato.


Dupa vizita Florianei la muzeul Picasso, a umblat o vizita scurta pe Rambla unde am cautat suveniruri. Incepusem cu aproape un an inainte seria cu suveniruri masini, si am hotarat sa gasim si la Barcelona ceva similar. Cocha. Asta cautam. Asa se spune in spaniola la masina. Dupa 2-3 magazine de suveniruri am gasit cocha, sub forma de taxi negru cu usi galbene, similar cu taxi-ul care ne-a adus de la aeroport.

A urma cartierul gotic unde am mers sa mancam. Aici am gasit un restaurant cochet, care avea geamurile chiar la strada pietonala. Am gasit o masa chiar la geam, cu o vedere frumoasa, am mancat escalop si dorada la gratar, un desert cu crema de zahar ars si o sticla de vin alb foarte bun. Din nou aceeasi parere despre mancare din Spania. Buna, gustoasa, dar nu formidabila. La restaurant am avut parte de o intamplare foarte amuzanta. I-am cerut unuia dintre chelneri sa ne faca o poza. A accepta politicos, a iesit si ne-a facut poza din strada pe geamul restaurantului, iar la intoarcere a exclamat faorte pasional ... "Paparazzi!". Parerea Florianei, confirmata de comportamenetul chelenerului de altfel, era ca el ar fi homosexual. Am vazut cateva perechi de homosexuali la Barcelona, chiar pot spune ca e orasul cu cea mai densa popolutie gay pe care l-am vizitat,

Mancati, bauti si fotografiati am mers la cumparaturi in apropiere de Piata Catalunya. Am facut destul de multe cumparaturi. Si iar cumparaturi. Si iar destul de multe cumparaturi. Sunt convins ca Floriana a fost multumita de rabdarea de care am dat dovada. Am facut asa de multe cumparaturi incat pana am terminat se facuse seara eram obositi, si am decis sa mergem sa mancam din nou. Inainte de masa am cautat un teatru cu spectacol de Flamenco la recomandarea directa a unei agente de marketing de pe Rambla. Dar nu a fost sa fie. Spectacolul era doar a doua zi.

Fara spectacol am mers din nou in cartierul Gotic si am gasit un restaurant dragutel, unde am mancat ultima Paella din Spania. Cand scriu randurile astea sunt la Bucuresti, la o saptamana dupa Spania, si stiu ca mai puteam sa mancam o Paella la Madrid. Dar nu am facut-o! La restaurant am mancat stridii, nu foarte grozave, Paella dupa cum spuneam mai devreme si am stins totul cu o sticla zdravana de vin. Si apoi, la culcare!

Adiós!!!