Ne-am trezit lejer pe la 9 si dupa un mic dejun copios am luat-o pe jos catre Vatican. Pe drum am cumparat 2 kilograme de mere cu 7,5 euro de la niste militanti pentru cauza anumitor copii, am mancat cu pofta cate unul si am ajuns la San Pietro. Aici era multa lume care il asculta pe Papa Benedict in timp de tinea slujba de duminica. Am stat circa 10 minute si apoi ne-am suit intr-un taxi cu tinta catre Colosseum.
Din taxi am coborat la Piazza Venezia, am facut cateva poze cu columna lui Traian si am luat-o pe jos pe Fori Imperiali. Nu am intrat direct la Colosseum, ne-a atras atentia un afis care anunta triumfal Roma 3D, un spectacol care ne-a dus cu gandul la "London 4D experience". Am ajuns pana acolo, undeva la sud de Colloseum, cam la 3-5 minute de mers pe jos si dupa ce am evaluat situatia am ajuns la concluzia ca e mai bine sa bem o bere.
Am gasit un restaurante draguto chiar alaturi, in strada. Nu avea nici o masa libera, dar nu a fost problema. Au amenajat o masa pentru noi. Chiar in strada! Tramvaiul trecea la juma' de metru de noi. A trecut unul singur in timp ce noi ne beam berea la litru linistiti si faceam poze cu Colloseumul.
Imediat a urmat Colloseum. Arena romana construita intre anii 80 si 100 era noastra, destinata spectacolelor cu gladiatori, in care stratificare sociala din Roma antica era exprimata in fiecare detaliu: de la pozitia ocupata in arena (jos nobillii, sus plebea), la scaunele specifice (marmura versus lemn), si la locurile de sus, dedicate in special femeilor, care avea accesul vizual direc la arena blocat de un mare perete.
Am avut un tur ghidat, dar nu pot spune ca ne-a ajutat prea mult. De fapt...ceea ce am scris mai sus nu as fi stiu daca nu era turul ghidat. Deci a meritat.
Dupa Colloseum a urmat Piazza Venezia, cu pauza in Foro Romano la mijloc. Adica pauza e putin spus. Ca mai mult am mers si ne-a incurcat in stradutele fara iesire. Dar am vinci pana la urma. Arsi de soare si obosoiti am ajuns finalmente la Piaza Venezia, cu cladirea imensa dedicata lui Vitorio Emanuelle, intemeietorul Italiei moderne in a doua parte a secolului 19.
Stiam de la precedenta excursie la Roma ca e singura cladire din Roma care isi permite sa sfideze aerul si sa fie mai inalta decat preaslavitul Vatican.
Apoi a urmat un episod foarte interesant, pentru care nu am platit, nu era in vreu tu ghidat, nu ne-a spus nimeni ca gasim la Roma asa ceva. Am cautat un restaurant. Si am gasit. Ne-am asezat si.... "Es chiuso, seniori!" Celebra pauza de dupa masa tipica italienilor, si sudului Europei in general, care are rolul doar sa enerveze turistii. Dar nu ne-am enervat. Am cautat alt restaurante si am gasit. Doar ca acum eram mai saraci. Eu si cu Floriana. A mea sotie uitase gentuta cu telefoane, portofele, pasapoarte...la primul restaurante!
Ma che coza?!
Am fugit rapid sa incercam sa o gasim. Si am gasit-o! Uf! Statea linistita agatata de un scaun pe terasa restaurantului chiuso. Pe drum, in fuga (trebuie sa spun ca erau vreo 5-10 minute intre cele doua), incercam sa gasesc solutii de back-up. Ok, am pierdut actele. Nu e grav. In sun pe Serban. Sigur mai stie tatal lui pe cineva la ambasada Romaniei din Roma. Mai stam aici 2-3 zile dar vom reusi sa ne descurcam.
Cand scriu randurile astea sunt la Paris si pot sa spun ca "on a eu de la chance!". E bine ca am gasit gentuta! Chiar foarte bine!
Cu toata adrenalina in sange, am mancat extrem de bine, eu o vita cu aceto balsamico, restul nu stiu exact ce.
Dar stiu ca totul a fost foarte bun. Si am avut si cateva Bira Moretti.
Finalul zilei a fost linistit si relaxant. O plimbare pana la Piazza Spania, 5 minute cu Adrian pe scarile de acolo privind multimea si discutand "le monde" in timp ce fetele incercau un ultim shopping, apoi un drum lejer pana la hotel unde am chemat un taxi in care ne-am imbarcat spre Ciampino.
Dar Roma nu isi spusese ultimul cuvant. Mai avea soferul cate ceva de spus in numele ei. Si a spus! A trecut pe rosu, a claxonat, a dublat coloana oprita la semafor, a luat-o pe diverse stradute. Si Floriana mea mai avea ce spus. L-a facut stronzzi pe un sofer care incerca sa parcheze chiar in fata noastra intr-un loc in care cred ca nici un Smart nu incapea. A fost inteso drumul pana la aeroport si despartirea de Roma.
Arrivederci !
Monday, October 26, 2009
Saturday, October 24, 2009
Tough guy
« Hey! Are you feeling to good to pick up your salt! »
« Je ne comprends pas…parlez-vous français? »
Bineinteles ca inteleg ! Dar e un tip care arata ca Nicu Vlad si tipa la mine in engleza. Deci nu inteleg …
« You understand! Why don’t you pick up your salt? »
« Désolé…parlez-vous français…je ne comprends pas … »
Si tipul continua… si imi dau seama ce am facut…de fapt, stiam déjà ca am dat sticluta de sare pe strada si ca s-a spart, dar nu stiam ca e asa de grav. Dar tipul arata ca Nicu Vlad si tipa la mine in engleza. Deci nu inteleg … si pana la urma pleaca.
Imi dau seama rapid despre ce e vorba. Un tip anglo-saxon, sau neamt, ofuscat pe buna dreptate de faptul ca eu am trantit sarea in strada, ca s-a spart si ca trecatorii se pot taia in cioburi. Spiritul lui drept si la obiect nu accepta chestia asta. Dar nu am crezut ca e asa de grav. Ok. Si acum ?
Ma ridic imediat … imi continui niz-nai-ul frantuzesc :
« Désolé, vous avez raison, je n’ai pas vu que c’est assez grave…désolé »
Si ii intind mana. Si Nicu Vlad imi da mana si imi zambaeste. Bat cuba cu el, apreciez curajul si spiritul lui corect si ramanem prieteni. Sau cel putin eu sunt convins ca el e constient de chestia asta !
« Je ne comprends pas…parlez-vous français? »
Bineinteles ca inteleg ! Dar e un tip care arata ca Nicu Vlad si tipa la mine in engleza. Deci nu inteleg …
« You understand! Why don’t you pick up your salt? »
« Désolé…parlez-vous français…je ne comprends pas … »
Si tipul continua… si imi dau seama ce am facut…de fapt, stiam déjà ca am dat sticluta de sare pe strada si ca s-a spart, dar nu stiam ca e asa de grav. Dar tipul arata ca Nicu Vlad si tipa la mine in engleza. Deci nu inteleg … si pana la urma pleaca.
Imi dau seama rapid despre ce e vorba. Un tip anglo-saxon, sau neamt, ofuscat pe buna dreptate de faptul ca eu am trantit sarea in strada, ca s-a spart si ca trecatorii se pot taia in cioburi. Spiritul lui drept si la obiect nu accepta chestia asta. Dar nu am crezut ca e asa de grav. Ok. Si acum ?
Ma ridic imediat … imi continui niz-nai-ul frantuzesc :
« Désolé, vous avez raison, je n’ai pas vu que c’est assez grave…désolé »
Si ii intind mana. Si Nicu Vlad imi da mana si imi zambaeste. Bat cuba cu el, apreciez curajul si spiritul lui corect si ramanem prieteni. Sau cel putin eu sunt convins ca el e constient de chestia asta !
…
Am vrut sa-i spun Christhian Perrot…dupa care am vrut sa-i spun Paris…mi-a trecut prin cap sa-i spun si Mihai…dar nu imi place sa imi apara numele…imi place anonimatul….deci, cum sa-i spun … ?
Sunt la Paris, pe Champs Elysee, tocmai am mancat o friptura excelenta, cu un vin de Bordeaux excellent. Si vreau sa scriu. Vrea sa scriu orice, dar totusi ceva anume. Stiu ce, doar titlu nu am…dar nu conteaza titlul. Vreau sa scriu ceva mai presus de titlu, care nu are nevoie de titlul. Deci reiau ce am scris in introducere.
Christhian Perrot pentru ca e si el prezent … Paris, pentru ca a fost la Paris … Mihai … pentru ca din nou eram si eu pe acolo. Si totusi…nu stiu cum sa incept…si ce vreau sa spun.
Sunt la Paris, in birourile A.S.F.A de la Sèvres., si merg la Christian Perrot sa-l anunt ca mai trebuie sa raman pana marti, sa ma ajute cu partea adminsitrativa. Si in timp ce vorbesc cu el, ma joc cu 3-4 monede pe care le am in buzunar. Si ... rapid :
« Ah…désolé Christian… il y a 2 ans tu m’as emprunté avec 2 euros. Il faut que je te rembourse. »
« Mihai. Je ne me souviens pas. Reste tranquille »
« Christian…il faut. Tu m’as emprunté…. »
Si am continuat schimbul pana cand eu cedat si am mers sa iau 2 Euro si i-am dat. Bineinteles ca a refuzat, dar nu m-am dat in laturi si i-am lasat pe masa.
Asta a fost la Paris…Mihai… Christhian Perrot…
Sunt la Paris, pe Champs Elysee, tocmai am mancat o friptura excelenta, cu un vin de Bordeaux excellent. Si vreau sa scriu. Vrea sa scriu orice, dar totusi ceva anume. Stiu ce, doar titlu nu am…dar nu conteaza titlul. Vreau sa scriu ceva mai presus de titlu, care nu are nevoie de titlul. Deci reiau ce am scris in introducere.
Christhian Perrot pentru ca e si el prezent … Paris, pentru ca a fost la Paris … Mihai … pentru ca din nou eram si eu pe acolo. Si totusi…nu stiu cum sa incept…si ce vreau sa spun.
Sunt la Paris, in birourile A.S.F.A de la Sèvres., si merg la Christian Perrot sa-l anunt ca mai trebuie sa raman pana marti, sa ma ajute cu partea adminsitrativa. Si in timp ce vorbesc cu el, ma joc cu 3-4 monede pe care le am in buzunar. Si ... rapid :
« Ah…désolé Christian… il y a 2 ans tu m’as emprunté avec 2 euros. Il faut que je te rembourse. »
« Mihai. Je ne me souviens pas. Reste tranquille »
« Christian…il faut. Tu m’as emprunté…. »
Si am continuat schimbul pana cand eu cedat si am mers sa iau 2 Euro si i-am dat. Bineinteles ca a refuzat, dar nu m-am dat in laturi si i-am lasat pe masa.
Asta a fost la Paris…Mihai… Christhian Perrot…
Wednesday, October 14, 2009
911 Targa 4S
Sunt in tren catre Iasi si incerc sa astern in documentul Word cateva cuvinte despre experienta de azi. Am povestit la majoritate cunoscutilor deja cum a fost, asa ca e suficient sa fac un review, nu trebuie sa fiu din nou creativ avand in vedere ora tarzie si gradul meu de oboseala.
Prima intalnire cu Porsche 911 Targa 4S a fost emotionanta. Mai mult pentru Porsche decat pentru mine, pentru ca eu il cunosteam din reviste, filme si jocul NFS Porsche 2000. El cu siguranta habar nu avea cine sunt eu. Trecand peste emotia primei intalniri, m-a acceptat si m-a invitat sa ma urc in el. Am coborat de fapt, in masina, garda la sol minuscula si pozitia sportiva fortandu-ma sa ma intrebuintez serios in timpul procedurii.
Dar sa las ifosele si implinirea de sine pe care am simtit-o cand Porsche a fost emotiv la intalnirea cu mine si sa trec la descrierea masinii. De fapt, a senzatiei. E mai corect spus asa. Descrierea masinii o puteti citi in reviste, vedea la Top Gear sau pe www.porsche.ro. Senzatia e cea care conteaza si ramane. Si a ramas! Inca o mai am! Inca mai simt in spate apasarea scaunului cand, cu pedala strivita de podea, Porsche incepea sa urle frumos, sorbea din soseaua de centura si nu uita sa-mi trimita direct in coloana cervicala, prin PDK, cuplul motorului de 3,8 litri.
Frumos! Zgomotos! Fun!
La inceput el a fost prudent. Nu m-a lasat sa-l calc prea tare. Mi-a transmis cumva ca nu sunt pregatit, ca trebuie sa ma cunoasca intai, sa fie sigur ca e suficient de bun pentru mine. Dar dupa ce m-a cunoscut, s-a dezlantuit. L-a ajutat si activarea modului super sport, care a facut acul turometrului sa sara cu vreo 2-3 mii de rotatii in sus, motorul sa inceapa sa urle razboinic, mana mea sa se inclesteze pe volan si sa impreuna sa decolam. Eram deja noi!
Si fiind in echipa cu Porsche nu mai pot pastra tonul romantic de pana acum. Nu mai merge. E prea moale. Iar Porsche e rau. In cateva secunde m-a dus la 150 Km/h. Pe soseaua Pipera-TUnari. Frana promta m-a strunit imediat si m-a adus cu rotile pe pamant. Dar nu putea sta pe loc. A comutat pe modul super sport si a sarit la 180 Km/h. Pe soseaua de centura de data asta. Nu cred sa ne fi vazut cineva dintre cei pe care i-am depasit. A stiut sa fie delicat cu mine cand am trecut calea ferata. Incredibil de delicat! Avand in vedere suspensia super-sport si talonul subtire al cauciurilor.
Asta a fost Porsche. M-a lasat in parcare spunandu-mi ca ii pare rau ca plec. Ca i-a placut cu mine. Sa scriu despre noi, dar sa fiu scurt, la obiect. La fel de scurt cum a atins el suta si la fel de la obiect cum mi-a aratat ca poate frana. Si ca data viitoare invata un traseu virajat si ma cheama sa dam o tura.
Cool!
Prima intalnire cu Porsche 911 Targa 4S a fost emotionanta. Mai mult pentru Porsche decat pentru mine, pentru ca eu il cunosteam din reviste, filme si jocul NFS Porsche 2000. El cu siguranta habar nu avea cine sunt eu. Trecand peste emotia primei intalniri, m-a acceptat si m-a invitat sa ma urc in el. Am coborat de fapt, in masina, garda la sol minuscula si pozitia sportiva fortandu-ma sa ma intrebuintez serios in timpul procedurii.
Dar sa las ifosele si implinirea de sine pe care am simtit-o cand Porsche a fost emotiv la intalnirea cu mine si sa trec la descrierea masinii. De fapt, a senzatiei. E mai corect spus asa. Descrierea masinii o puteti citi in reviste, vedea la Top Gear sau pe www.porsche.ro. Senzatia e cea care conteaza si ramane. Si a ramas! Inca o mai am! Inca mai simt in spate apasarea scaunului cand, cu pedala strivita de podea, Porsche incepea sa urle frumos, sorbea din soseaua de centura si nu uita sa-mi trimita direct in coloana cervicala, prin PDK, cuplul motorului de 3,8 litri.
Frumos! Zgomotos! Fun!
La inceput el a fost prudent. Nu m-a lasat sa-l calc prea tare. Mi-a transmis cumva ca nu sunt pregatit, ca trebuie sa ma cunoasca intai, sa fie sigur ca e suficient de bun pentru mine. Dar dupa ce m-a cunoscut, s-a dezlantuit. L-a ajutat si activarea modului super sport, care a facut acul turometrului sa sara cu vreo 2-3 mii de rotatii in sus, motorul sa inceapa sa urle razboinic, mana mea sa se inclesteze pe volan si sa impreuna sa decolam. Eram deja noi!
Si fiind in echipa cu Porsche nu mai pot pastra tonul romantic de pana acum. Nu mai merge. E prea moale. Iar Porsche e rau. In cateva secunde m-a dus la 150 Km/h. Pe soseaua Pipera-TUnari. Frana promta m-a strunit imediat si m-a adus cu rotile pe pamant. Dar nu putea sta pe loc. A comutat pe modul super sport si a sarit la 180 Km/h. Pe soseaua de centura de data asta. Nu cred sa ne fi vazut cineva dintre cei pe care i-am depasit. A stiut sa fie delicat cu mine cand am trecut calea ferata. Incredibil de delicat! Avand in vedere suspensia super-sport si talonul subtire al cauciurilor.
Asta a fost Porsche. M-a lasat in parcare spunandu-mi ca ii pare rau ca plec. Ca i-a placut cu mine. Sa scriu despre noi, dar sa fiu scurt, la obiect. La fel de scurt cum a atins el suta si la fel de la obiect cum mi-a aratat ca poate frana. Si ca data viitoare invata un traseu virajat si ma cheama sa dam o tura.
Cool!
Saturday, October 10, 2009
Roma, quatro
Scriam ieri despre hotelul din Roma si spuneam ca astept micul dejun sa-mi completeze opinia. Si am mancat! Mancare buna, diversificata, de la "pain au chocolat " si croissant, pana la prosciuto crudo si alte mezeluri. Ne-a placut. Nu impresionant, nu la fel de pretentioasa ca la hotelurile frantuzesti, dar ne-a placut. Deci hotelul isi pastreaza raitingul de foarte bun.
Cand scriu randurile aste suntem la hotel, dupa o zi lunga prin Roma, Floriana face dus si eu refac traseul. Revin deci la dimineata....
Dupa micul dejun am tintit catre Vatican cu scopul de a intra la muzeu si de a vedea "capella sistina". Am facut cam 20 de minute de la hotel, am ajuns in piata San' Pietro, am vazut o coada imensa la intrarea in biserica si am hotarat sa ne limitam la muzeu. Acolo, coada si mai mare. Ne-am asezat linistiti, Adrian a deschis telefonul, am cautat pe internet si dupa alte 15 minute intram in muzeu. Am rezervat si platit biletele online, am primit pe mail un voucher cu un cod de bare, l-am scanat la intrare direct de pe telefon si am castigat timp pretios.
Am stat cam 2 ore in muzeu, am strabatut cam toate camerele fara sa ramanem impresionati de ceva anume. Eu mai fusesem cu ceva ani in urma, sunt oricum plin de muzee si picturi, iar ceilalti la fel. Ne-am oprit mai mult la "capella sistina" unde am apreciat picturile uriase. Ne-am gandit la munca lui Michelangelo si am trecut in revista scenele biblice de pe tavan, cu atingerea Sfantului Duh in centru.
Dupa Vatican am trecut Tevere si am gasit un restaurant dragut unde am mancat paste si lasagna, am baut bere si vin si ne-am simtit excelent. A urmat o trecere scurta prin piata Navona, unde mancasem cu o seara inainte, si ne-am oprit la Panteono pentru cateva poze si o gura de aer.
A doua parte a zilei o trec in revista rapid, pe puncte: cateva poze cu si la Fontant di Trevi (aici era o aglomeratie grozava, mai ceva ca la un meci al lui Lazio), o plimbare pe Via del Corso cu oprire la un mall scump de shopping unde nu am cumparat nimic, un magazin cu articole de copii pe Via del Colonele de unde din nou nu am cumaparat nimc, o pauza de 5 minute in Piazza Colona, un tur rapid pe la magazine cu Geox si H&M in prim plan si, la sfarsit, cel mai interesant moment, suvenirurile.
Cele mai interesante suveniruri care le-am cumparat vreodata! 6 pachete de spaghete! Am gasit langa Piazza del Popolo un magazim interesant si ieftin de un am cumparat pretioasele fainoase; diverse tipuri si arome. Ne-a placut mai ales ca vanzatoare ne-a facut cadou si un borcan de gem de mere si ceapa. Abia astept sa-l gustam sa vedem despre ce e vorba.
Cam asta a fost a doua zi de Roma. Intensa, bogata, calda ... latina. Ne-a placut!
Buona sera!
Cand scriu randurile aste suntem la hotel, dupa o zi lunga prin Roma, Floriana face dus si eu refac traseul. Revin deci la dimineata....
Dupa micul dejun am tintit catre Vatican cu scopul de a intra la muzeu si de a vedea "capella sistina". Am facut cam 20 de minute de la hotel, am ajuns in piata San' Pietro, am vazut o coada imensa la intrarea in biserica si am hotarat sa ne limitam la muzeu. Acolo, coada si mai mare. Ne-am asezat linistiti, Adrian a deschis telefonul, am cautat pe internet si dupa alte 15 minute intram in muzeu. Am rezervat si platit biletele online, am primit pe mail un voucher cu un cod de bare, l-am scanat la intrare direct de pe telefon si am castigat timp pretios.
Am stat cam 2 ore in muzeu, am strabatut cam toate camerele fara sa ramanem impresionati de ceva anume. Eu mai fusesem cu ceva ani in urma, sunt oricum plin de muzee si picturi, iar ceilalti la fel. Ne-am oprit mai mult la "capella sistina" unde am apreciat picturile uriase. Ne-am gandit la munca lui Michelangelo si am trecut in revista scenele biblice de pe tavan, cu atingerea Sfantului Duh in centru.
Dupa Vatican am trecut Tevere si am gasit un restaurant dragut unde am mancat paste si lasagna, am baut bere si vin si ne-am simtit excelent. A urmat o trecere scurta prin piata Navona, unde mancasem cu o seara inainte, si ne-am oprit la Panteono pentru cateva poze si o gura de aer.
A doua parte a zilei o trec in revista rapid, pe puncte: cateva poze cu si la Fontant di Trevi (aici era o aglomeratie grozava, mai ceva ca la un meci al lui Lazio), o plimbare pe Via del Corso cu oprire la un mall scump de shopping unde nu am cumparat nimic, un magazin cu articole de copii pe Via del Colonele de unde din nou nu am cumaparat nimc, o pauza de 5 minute in Piazza Colona, un tur rapid pe la magazine cu Geox si H&M in prim plan si, la sfarsit, cel mai interesant moment, suvenirurile.
Cele mai interesante suveniruri care le-am cumparat vreodata! 6 pachete de spaghete! Am gasit langa Piazza del Popolo un magazim interesant si ieftin de un am cumparat pretioasele fainoase; diverse tipuri si arome. Ne-a placut mai ales ca vanzatoare ne-a facut cadou si un borcan de gem de mere si ceapa. Abia astept sa-l gustam sa vedem despre ce e vorba.
Cam asta a fost a doua zi de Roma. Intensa, bogata, calda ... latina. Ne-a placut!
Buona sera!
Friday, October 9, 2009
Roma, terzo
Prego!
Mi-am adus aminte rapid in timp ce ma spalam pe dinti sa scriu si despre hotelul la care stam la Roma.
E excelent! Unul din cele mai bune hoteluri la care am stat.The Venetian de la Las Vegas suporta o comparatie obiectiva cu el.
![]()
4 stele, camera mare, mai degraba suite decat camera, cu 2 bai, pat imens, internet gratuit, 2 televizoare, central, personaj amabil (Adriano din Botosani si o camerista tot din Romania,), totul la 270 EUR 2 nopti. Asteptam si micul dejun de maine sa ne completam opinia despre el.
![]()
Mai multe informatii la http://www.twentyonerome.com
Mi-am adus aminte rapid in timp ce ma spalam pe dinti sa scriu si despre hotelul la care stam la Roma.
E excelent! Unul din cele mai bune hoteluri la care am stat.The Venetian de la Las Vegas suporta o comparatie obiectiva cu el.
4 stele, camera mare, mai degraba suite decat camera, cu 2 bai, pat imens, internet gratuit, 2 televizoare, central, personaj amabil (Adriano din Botosani si o camerista tot din Romania,), totul la 270 EUR 2 nopti. Asteptam si micul dejun de maine sa ne completam opinia despre el.
Mai multe informatii la http://www.twentyonerome.com
Roma, secundo
Am luat taxiul de la Ciampino dupa ce am necogiat un poco cu cei care vroiau sa ne ceara 50 de euro. Am gasit pe unul cu 30 si am pornit catre hotel. Pe la 8:30 eram la hotel, am lasat bagajul la valetul Adriano din Botosani si am plecat sa facem o plimbare.
Le-am luat pe rand, de la Piazza di Popolo, Piazza Spania, Fontana di Trevi si Panteon. La ultimul ne-am oprit sa mancam o pizza si sa bem o bere.Cand scriu randurile astea suntem in piata Panteonului si pot sa spun ca ne place la Roma. Ne simtim foarte bine desi suntem obositi si e un soare care ne arde si ne face sa transpiram.
Dar ne simtim asa de bine incat dupa o bere déjà am inceput sa-i povestesc Florianei despre Jung si despre viata interioara :
« Am vazut destule in viata exterioara ! Ma impresioneaza mai mult ce vine din interior…»
Cred ca sunt prea obosit….sau am baut prea multa bere. Mai iau una sa vad despre ce e vorba.
Finalizarea si publicarea postului o fac pe la 5 dupa-masa, in camera de hotel, dupa ce am dat o tura prin Villa Borghese, am baut o bere la 0,66 si am dormit vreo juma' de ora.
Gata, s-a trezit si Floriana si mergem sa ne plimbam prin orasul lui Nero...
Grazie !
Le-am luat pe rand, de la Piazza di Popolo, Piazza Spania, Fontana di Trevi si Panteon. La ultimul ne-am oprit sa mancam o pizza si sa bem o bere.Cand scriu randurile astea suntem in piata Panteonului si pot sa spun ca ne place la Roma. Ne simtim foarte bine desi suntem obositi si e un soare care ne arde si ne face sa transpiram.
Dar ne simtim asa de bine incat dupa o bere déjà am inceput sa-i povestesc Florianei despre Jung si despre viata interioara :
« Am vazut destule in viata exterioara ! Ma impresioneaza mai mult ce vine din interior…»
Cred ca sunt prea obosit….sau am baut prea multa bere. Mai iau una sa vad despre ce e vorba.
Finalizarea si publicarea postului o fac pe la 5 dupa-masa, in camera de hotel, dupa ce am dat o tura prin Villa Borghese, am baut o bere la 0,66 si am dormit vreo juma' de ora.
Gata, s-a trezit si Floriana si mergem sa ne plimbam prin orasul lui Nero...
Grazie !
Roma, primo
Am plecat de dimineata din Bucuresti, pe la 6 mai precis, de pe Baneasa. Serviciul decent pe Baneasa si la Wizz Air, imbarcare rapida intr-un avion nou, ingrijit, cu scaune foarte mici in care si Floriana abia
poate sa doarma.
Cand scriu randurile astea suntem in avion, probabil la vreo 10 mii de metri. Am inceput cartea lui Jung care mi s-a parut captivanta, am incercat sa dorm fara succes asa ca m-am hotarat sa incep jurnalul pentru Roma.
Ajungem pe Ciampino in jur de 7 ora locala probabil ca o sa luam taxiul despre care m-am interesat ca are pret fix, 30 de EUR. Cazare o sa fie la hotelul Twenty One, chiar in centrul Romei, pe Via Cola di Rienzo, la nord de Castelul Saint Angelo si la 20 de minute de mers pe jos de Vatican.
Nasii o sa vina abia diseara, cu alta cursa Wizz Air, din cauza unor probleme aparute la Adrian la birou. Ii asteptam sa bem bere si sa mancam pizza. Noi o sa profitam probabil de ziua de azi sa vizitam locurile pe care si le doreste Floriana.
poate sa doarma.
Cand scriu randurile astea suntem in avion, probabil la vreo 10 mii de metri. Am inceput cartea lui Jung care mi s-a parut captivanta, am incercat sa dorm fara succes asa ca m-am hotarat sa incep jurnalul pentru Roma.
Ajungem pe Ciampino in jur de 7 ora locala probabil ca o sa luam taxiul despre care m-am interesat ca are pret fix, 30 de EUR. Cazare o sa fie la hotelul Twenty One, chiar in centrul Romei, pe Via Cola di Rienzo, la nord de Castelul Saint Angelo si la 20 de minute de mers pe jos de Vatican.
Nasii o sa vina abia diseara, cu alta cursa Wizz Air, din cauza unor probleme aparute la Adrian la birou. Ii asteptam sa bem bere si sa mancam pizza. Noi o sa profitam probabil de ziua de azi sa vizitam locurile pe care si le doreste Floriana.
Buongiorno !
Subscribe to:
Posts (Atom)