Tokyo 4th

Ne-am trezit mai devreme decat de obicei asa ca nu au mai fost nevoiti sa ne sune de la receptie pentru mic dejun, am coborat la masa in Yukata, ca de obicei, si am mancat ceva diferit, am ales mic dejun continental, paine cu unt si cu dulceata. Cand scriu randurile astea suntem in trenul care ne duce de la Shuzenji la Mishima, e peunltima zi de Tokyo, iar Floriana, de langa mine, adauga ca “e singura felie de paine mancata in toata excursia.”

Dupa micul dejun am luat metroul si am pornit catre Tokyo Tower, unde am ajuns cam in jumatate de ora. Nimic deosebit de spus despre Tokyo tower, o constructie gen Tour Eiffel, ceva mai mic insa, vopsit in alb si rosu si coada mai mica la bilete. Nu am urcat, am mers alaturi intr-un parculet unde am facut poze frumoase.

De la turn am luat metroul pana la palatul imperial.
Aflat in cartierul Marunouchi, imprejmuit de un canal impresionant de vreo 50 de metrii latime si foarte adanc, cu vegetatie oarecum salbatica, Palatul Imperial din Tokyo, resedinta Imparatului Japoniei, nu se viziteaza, e inchis pubicului, cel mai accesibil punct fiind in partea se sud-est unde se poate vedea un colt al palatului cu care ne-am si fotografiat pentru palmares.

Am pornit spre est cu destinatia Tsukiji sa mancam peste. Pe drum am trecut pe langa Tokyo station, o cladiere clasica in stil european in contrast cu zgarie norii care o inconjurau, am trecut pe langa Sony building din Ginza si am intrat intr-un magazin cu aparate foto foarte vechi.

Am mancat in Ginza la aceeasi taraba ca in a doua zi, exact ceea ce am mancat in a doua zi. Am luat si cate o stridie dupa aia de la alta ghereta si ne-am hotarat sa mergem cu water bus-ul in Odaiba. Nu ne-am potrivit cu timpul de plecare, am facut o plimbare pe malul raului Sumida in care am vazut multe meduze, de unde am tras concluzis ca apa raului e sarata fiind la varsare in mare, si in cele din urma am luat un metrou spre Odaiba.

In Odaiba am facut o plimbare pe jos cu tinta mall-ul Diver City Tokyo Plaza, ne-am ratacit pe drum din pricina caldurii care ne batea in cap, am luat un autobuz pana la prima statie de metrou si apoi metroul suspendat catre Ueno. Deosebit acest metrou suspendat, orasul se vedea foarte frumos, aveai o senzatie SF, ca plutesti adauga Floriana de langa mine. Am schimbat o data metroul si am coborat statia Kuramae.

De aici am mers pe jos catre templul Sensō-ji pe care il vizitasem si in prima zi. Am nimerit chiar pe stradutele cu tarabe si magazinase, Nakamise Shopping Street. Si am facut shopping ... Yukata pt Elsa, papuci cu bambus impletit pentru mine, bomboane, evantaie delicate, dupa care am mers sa mancam.

Am gasit o locatie cu mai multe restaurantele chiar langa templu in cartierul Asakusa, ne-am asezat pe o banca la terasa si ne-am simiti bine. Era un fel de zona cu carciumi pentru tineri, cu multa muzica si tineri zgomotosi, n-au vrut sa ne primeasca la primele 3 terase la care am incercat, nu am inteles daca din cauza ca nu eram japonezi (da, au fost localuri unde ne intampinau “foarte prietenosi” la intrare cu expresia “japanese only” si nu ne primeau, avand in vedere diferentele culturale nu este greu de ghicit de ce), cum ni se intamplase la Ueno cu doua zile inainte sau pentru ca aveau rezervari ... pana la urma am reusit sa mancam: un platou cu sushi care avea si macrou, mie mi-a placut Florianei nu, un platou cu tempura de peste. Am baut si o bere iar cand a inceput ploaia ne-am refugiat la bar, fiind chiar in capul mesei neadapostiti. Am descoperit in acea seara si sensul cosurilor de cumparaturi, ce se aflau sub mesele de restaurant, le mai vazusem si in alte localuri si nu intelegeam ce-i cu ele…ei bine, erau pentru genti. Localurile erau foarte mici si atunci aceasta solutie de depozitare devenea practica.

Dupa care ne-am intors pe jos la hotel si am profitat de o baie privata japoneza ...

Cand scriu randurile astea sunt in tren, in drum spre Yokohama de la Atami, tocmai am oprit intr-o statie unde am vazut o parcare de biciclete.. Biciclete sunt peste tot! Pe toate trotoarele, pe toate strazile si stradutele, parcate langa fiecare casuta, sunt cladiri cu parcari de biciclete, uneori si pe doua niveluri similar cu cea pe care am vazut-o in statia din care tocmai am plecat. Multe biciclete au scaune de copii, unele chiar doua, in fata si in spate. Am vazut in mai multe randuri cate o mama cu doi copii pe bicicleta, unul mai maricel pe scaunul din spate si altul mai mic in fara, sau atarnat in ham daca era bebe. Floriana imi aminteste un fapt interesant, am vazut in cateva randuri carucioare pentru caini, in care proprietarii isi plimbau unul sau chiar doi patrupezi si foarte multe cosuri pentru catei pe biciclete.

Iar regula ne-claxonatului se respecta cu sfintenie si la biciclete, stau in spatele tau (in multe locuri pietonii si biciclistii impart trotuarul) pana cand ii observi si le faci loc.