Tokyo 5th

Cred ca din nou ne-am trezit foarte dimineata, cel putin eu; am coborat pentru micul dejun si de data aceasta am primit o masa in centrul salii, inconjurata de aceleasi panouri de bambus ca si cu o zi inainte. Din nou un mic dejun bogat japonez, cu mult peste si muraturi, prune murate mai precis, fara tofu de data asta, spre dezamagirea Florianei, din nou insa cu cate un peste uscat pentru fiecare, infipt intr-o frigaruie de bambus. Totul delicios!

Dupa masa am facut bagajul si am coborar pentru check-out, am platit si primit o Yukata pentru mine, noua nouta, cu doar 1000 de yeni, ne-am recuperat incaltarile din incaperea de la intrare si doamna japoneza draguta ne-a condus pana in statia de autobuz. Am spus la revedere Yugashima si dupa vreo 40 de minute urcam in tren la Suzenji. Pe drum am vazut foarte multi pescari care pescuiau pe malul raului. Am facut traseul invers cu trenurile, si pe drum am scris rezumatul zilei 5 de Tokyo si ne-am hotarat sa ne oprim in Yokohama.

La gara JR am cautat un deposit box unde sa ne lasam bagajele, fara succes insa. Toate erau blocate ca masura de siguranta, “for the summit…you now” ne-a explicat angajatul metroului intr-o engleza stricata. Doar ca noi nu stiam ca, de a doua zi, urma sa aiba loc summit-ului G7, la care urma sa participle inclusiv Obama, asa ca am plecat oarecum nemultumiti si bombanind summit-ul anonim, care ne obliga sa vizitam orasul cu bagajele. Asa ca am luat valizele cu noi, ceea ce ne-a ingreunat si scurtat excursia la Yokohama, lucru care s-a dovedit benefic pentru mai tarziu insa. In Yokohama am coborat din metrou dupa 3 statii de mers de la gara JR chiar in China Town, unde am si mancat. Dumplings cu creveti Floriana si cu aripioare de rechin eu, din nou foarte bun, stinse cu bere si ceai de iasomie. Cartierul era pitoresc, foarte chinezesc, oarecum chicios, cu multe porti tipic chinezestie, cu doua temple in multe culori aprinse, strajuite de dragoni cu care ne-am pozat intens, si multi ... chinezi :).


Apoi am pornit catre mare, am ajuns la turnul din Yokohama care are si rol de far, ne-am plimbat pe faleza si dupa vreo jumatate de ora, la indemnul picioarelor noastre, am decis ca am vazut suficient din Yokohama, asa ca ne-am indreptat spre metrou, am luat direct JR-ul care ne-a dus pana in Tokyo, obiectivul nostru fiind Tsukiji, sa mancam din nou sushi.

Am coborat la Ginza, am facut un drum se vreo 10 minute si am ales una dintre putine terasele care mai erau deschise in Tsukiji. Pe drum am avut doua evenimente interesante.

Primul a fost chiar in Ginza, unde ne-am oprit la magazinul Sanrino, firma producatoare a celebrei Hello Kitty. Am intrat pe rand, fiecare am stat vreo 10-15 minute, fara sa ne hotaram ce si daca sa cumparam ceva. Nu am cumparat nimic, probabil ca fost o decizie inteleapta. Am remarcat ceva cu aceasta ocazie, in Japonia consumerismul nu este asa …in floare ca la noi, iar acest lucru pare ca le prieste. Am remarcat foarte multe produse japoneze in magazinele alimentare, am vazut…doua sticle de coca-cola in cele 8 zile petrecute acolo  si 1,2 Mars/Snickers. Aveau o retea foarte mare de magazine de proximitate gen 7/11 si acestea pline cu produse locale. Magazinele Globale gen Zara sau H&M erau putine si …scumpe.

Cautam un bancomat asa ca am intrat la un hotel sa caut si sa intreb. M-am lovit din nou de bunavointa japonezilor, baiatul de la receptie pe care l-am intrebat a tinut cu tot dinadinsul sa mearga cu mine pana la bancomatul care era la vreo 100 de metri afara din hotel, intr-o camaruta speciala langa un 7/11.

Revenind la Tsukiji, am descoperit ce bine a fost ca am plecat din Yokohama mai repede pentru ca am avut ocazia sa prindem una din ultimele bodegi deschise, chiar in timp ce terminam noi pestele inchideau si ei. Si am mancat din nou mult sushi de ton rosu, cu sos de soia si wasabi, cu orez si ghimbir murat, cu bete, cu japonezul care transa pestele chiar in fata noastra, cu “supa d'aia buna” adauga Floriana,  cu prosoapele umede pe care ne curatam mainele, cu japonezii si japonezele muncitoare care se pregateau sa plece acasa si cu care ne-am fotografiat si carora le-am trasmis aprecierea noastra pentru masa minunata.

Dupa masa am mers in langa Ueno, in Ameyayoko, unde am facut ultimele cumparaturi: papuci de lemn traditionali japonezi pentru Floriana.

Suntem in drumul catre Narita, in metrou, dupa o cina copioasa cu mult peste in Tsukiji, vreau sa mai scriu cateva randuri despre metroul din Tokyo. In primul rand ca nu am auzit sunand vreun telefon mobil, majoritatea butoneaza dupa cum faceam o statistica acum 3 zile, dar nimeni nu vorbeste. Exista afise care cer inchiderea telefoanelor, am auzit si anunturi in acest sens, in engleza dar sunt convins ca si in japoneza, iar oamenii astia chiar respecta aceasta regula de bun simt pana la urma. Alt amanunt important este ca foarte multi oameni dorm la metrou, indiferent de ora sau pozitie, dorm pur si simplu oricand si

oricum. Si mai interesant este ca am vazut multi oameni trezindu-se in timp ce trenul se apropia sau ajungea in statie, iar cand usile se deschideau coborau. Se pare ca fac destul de des asta. Chiar cand scriu randurile astea in fata mea sunt 3 care dorm,  in dreapta 2, iar restul butoneaza telefonul sau citesc.


La una dintre statiile in care ne-am oprit, pasagerii erau aliniati frumos in dreptul unor semne albastre pe peron, unul in spatele celuilat, cel din fata aflat la vreun metru de linia de metrou. Pe scara rulanta si pe scarile normale, peste tot sunt afise cu keep left, lumea le respecta iar mai ales pe scarile rulante e impresionat sa vezi o coloana de oameni aliniati unul in spatele celuilat pe partea stanga. Foarte civilizati japonezii. Tokyo insusi mi-a lasat impresia unuia dintre cele mai civilizate orase pe care le-am vazut, cu un nivel de trai foarte ridicat. Peste tot foarte curat, foarte bine pusa la punct infrastructura de transport cu metrou, trafic lejer, nu am vazut

aglomeratie prea mare niciodata, chiar si la orele de varf sunt cateva masini la semafor, si vorbesc aici de Ginza, Ueno, Omote Sando, nu am auzit nici un claxon ... stiu ca am mai spus acest lucru, dar este o experienta impresionanta.

Am lasat cardurile Pasmo si ne-am recuperat banii pe ele, am luat shuttle-ul si am petrecut seara la hotelul Excel, a doua zi urma sa ne imbarcam dimineara in avionul KLM care avea sa ne aduca inapoi in Europa.

Am stat la barul hotelului de la etajul 11 si am incercat sa intelegem ce a facut sa ne-am simtit atat de bine in Tokyo si am casit doua raspunsuri unanim agreate:
am mancat foarte bine si ne-am relaxat :)



De ce ne-am relaxat am inteles abia la intoarcere in Romania, unde “Domnia Linistii” a fost mazilita, iar primul claxon din ultimele 9 zile, l-am auzit chiar la iesirea din aeroport, dublat de o injuratura si pentru prima data ne-a zgariat dureros timpanul.

Noi am invatat foarte multe de japonzei, mai ales ca respectul pentru cel de langa noi este cheia  unei adevarate civilizatii. Iar acest respect  este gratuit, trebuie doar sa vrem sa ni-l oferim reciproc.Pe langa respect am notat si cultura muncii si atentia deosebita pentru detalii.

Sayōnara!

Au interpretat:
Floriana as Floriana
Mihai as Mihai
Excursie organizata de Floriana&Mihai Sindicat
Durata zbor 3h Amsterdam + 10.5h Tokyo
Durata excursie 7zile+2zile zbor
Experienta de calatorie: nepretuita !